Cine se mântuieşte?
Deseori ne chinuieşte
Această profundă întrebare,
Ce dor de nemurire are.
Răspunsul cât mai corect.
Este unul dat direct!
Viaţa veşnică o moşteneşte
Cine poruncile împlineşte.
Discursul despre nemurire
Ţine şi de fericire.
Aceasta se dobândeşte
De către cine iubeşte.
Nu bunuri, nici avuţii
Nu te fac să te menţii
În starea de fericire
Ce gustă din nemurire.
Ea constă într-o urmare,
Într-o totală abandonare,
A tot ce poate împiedica,
Pe Cristos în a-l urma.
O persoană, nu un bun,
Nicidecum un fals stăpân,
Poate să ne facă fericiţi,
Pentru veşnicie împliniţi.
Trecerea de la precepte,
La gesturi înţelepte,
De iubire învăluite,
Pe stâncă altoite.
E o nobilă măreţie,
Ce sună a garanţie.
E pecetea lui Cristos,
Pe care îl urmez voios.
Pr. Mihai Afrenţoae, OFMConv
