Moment liric:
Mulţumire
O voce tainică îmi şopteşte impetuos,
Că a fi recunoscător tututor e de folos!
Întrebarea însă este: Cui să-i mulţumesc?
Părinţilor mei, pentru faptul că trăiesc?
Constatând cu bucurie faptul de a fi,
Gândesc cum o să fie când eu voi muri!
Încotro se-ndreaptă anul ce acum trece?
Oare devine un astru nemuritor şi rece?
Anumite întrebări răspuns limpede nu au,
De aceea-n întuneric intelectul spune "au"!
Dar creştinul în credinţă aclamă bucuros:
Cel ce este din vecie devine în timp Cristos!
Lumina din prezepiu sufletele incendiază,
Steaua nou apărută asupra lumii veghează,
Sensul existenţei pătrunzător priveşte,
Umanitatea uşurată zâmbetul îl înteţeşte!
Recunoştinţa lin se-ndreaptă către Creator,
Ochii în contemplaţie privesc spre Pruncuşor!
Atitudinea umilă dă naştere la o nouă viaţă,
Comportamentul ce derivă emană în jur povaţă.
Pr. Mihai Afrenţoae
