Poezii de Paşti
Cristos a înviat!
De ce oare-i gol mormântul?
De ce Cristos a înviat?
De ce nu l-a ţinut pământul
Pe Cel ce-i fără de păcat?
Întreabă-te, căci e frumos
Şi răspuns tu vei găsi,
Dacă pe Isus Cristos
În fraţii tăi îl vei sluji!
A-nviat al nostru Domn,
E Isus Cel preaiubit.
Pe cei ce au mâncat din pom
În mila sa i-a mântuit.
Vina nu îi mai apasă
Pe cei ce trec printr-un pustiu.
Isus le-a pregătit o casă,
Iar ei se-ncred în cel ce-i viu.
Încrede-te şi tu în el!
Iubeşte, cântă, mergi pe cale!
Urmează-n tot ce faci pe Miel
Şi nu mai plânge-n astă vale!
Isus e bucuria noastră,
Izvorul forţei ce-o avem.
El e calea cea măiastră,
Hai să-l urmăm cum suntem!
Aleluia, Domn preasfânt,
Miel ce-ai fost jertfit pe lemn,
Iată, îţi aduc prin cânt
Tot ce sunt şi tot ce-i demn!
Doamne sfinte, te iubesc!
Sufletul mi-ai înălţat.
Tot ce am îţi dăruiesc,
Căci tu să cred m-ai învăţat.
Tot ce-am spus e-un gând uşor,
Cum e roua dimineţii.
Dar pune-i tu ceva umor,
Să devină forţa vieţii!
Pr. Mihai Afrenţoae
* * *
Din întuneric spre lumină
Bobul căzut în pământ,
Nu s-a stins
A traversat doar adâncul
Şi l-a respins.
Durerea nu l-a oprit
De la scop,
Ci doar l-a-nsoţit şi i-a fost
ca mijloc.
Bobul e omul vrăjit
De-o adiere
Iubit, recreat,
De Înviere.
Isus, este bobul ce cade
în pământ,
pentru a da viaţă
Prin Duhul Sfânt.
Pr. Ciprian Ban, OFMConv
