Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru a XXII-a Zi Mondială a Bolnavului
(11 februarie 2014)
Credinţă şi caritate: "Şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi" (1In 3,16)
Iubiţi fraţi şi surori,
1. Cu ocazia celei de-a XXII-a Zile Mondiale a Bolnavului, care are ca temă anul acesta Credinţă şi caritate: "Şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi" (1In 3,16), mă adresez în mod deosebit persoanelor bolnave şi tuturor celor care le acordă asistenţă şi îngrijire. Biserica recunoaşte în voi, dragi bolnavi, o prezenţă specială a lui Cristos suferind. Este aşa: alături, ba chiar înlăuntrul suferinţei noastre stă cea a lui Isus, care poartă împreună cu noi povara ei şi îi revelează sensul. Când Fiul lui Dumnezeu s-a urcat pe cruce, a distrus singurătatea suferinţei şi i-a luminat întunericul. Suntem puşi în acest fel în faţa misterului iubirii lui Dumnezeu faţă de noi, care revarsă în noi speranţă şi curaj: speranţă, pentru că în planul lui Dumnezeu chiar şi noaptea durerii se deschide spre lumina pascală; şi curaj, pentru a înfrunta orice adversitate în compania lui, uniţi cu el.
2. Fiul lui Dumnezeu făcut om nu a eliminat din experienţa umană boala şi suferinţa, ci, asumându-le în sine, le-a transformat şi le-a redimensionat. Le-a redimensionat, pentru că nu mai au ultimul cuvânt, care în schimb este viaţa nouă în plinătate; le-a transformat, pentru că în unire cu Cristos din negative pot deveni pozitive. Isus este calea şi cu Duhul său putem să-l urmăm. Aşa cum Tatăl l-a dăruit pe Fiul din iubire şi Fiul s-a dăruit pe sine însuşi din aceeaşi iubire, şi noi putem să-i iubim pe ceilalţi aşa cum ne-a iubit Dumnezeu pe noi, dându-ne viaţa pentru fraţi. Credinţa în Dumnezeul cel bun devine bunătate, credinţa în Cristos Răstignit devine putere de a iubi până la sfârşit, chiar şi pe duşmani. Dovada credinţei autentice în Cristos este dăruirea de sine, răspândirea iubirii faţă de aproapele, în special faţă de cel care nu o merită, faţă de cel care suferă, faţă de cel care este marginalizat.
3. În virtutea Botezului şi a Mirului suntem chemaţi să ne conformăm cu Cristos, samariteanul milostiv al tuturor celor suferinzi. "În aceasta am cunoscut iubirea: el şi-a dat viaţa pentru noi. La fel şi noi trebuie să ne dăm vieţile pentru fraţi" (1In 3,16). Când ne apropiem cu tandreţe de cei care au nevoie de îngrijiri, purtăm speranţa şi zâmbetul lui Dumnezeu în contradicţiile lumii. Când dăruirea generoasă faţă de ceilalţi devine stilul acţiunilor noastre, facem spaţiu inimii lui Cristos şi suntem încălziţi de ea, oferind astfel contribuţia noastră la venirea împărăţiei lui Dumnezeu.
4. Pentru a creşte în tandreţe, în caritatea respectuoasă şi delicată, avem un model creştin spre care să ne îndreptăm privirea cu siguranţă. Este mama lui Isus şi mama noastră, atentă la glasul lui Dumnezeu şi la necesităţile şi dificultăţile fiilor săi. Maria, determinată de milostivirea divină care se face trup în ea, uită de ea însăşi şi porneşte la drum în grabă din Galileea în Iudeea pentru a o întâlni şi a o ajuta pe verişoara Elisabeta; mijloceşte la Fiul său la nunta din Cana, când vede că s-a terminat vinul pentru sărbătoare; poartă în inima sa, de-a lungul pelerinajului vieţii, cuvintele bătrânului Simeon care îi prevestesc o sabie care-i va străpunge sufletul şi cu tărie rămâne la picioarele crucii lui Isus. Ea ştie cum se parcurge acest drum şi pentru aceasta este mama tuturor celor bolnavi şi suferinzi. Putem recurge încrezători la ea cu devoţiune filială, fiind siguri că ne va asista, ne va susţine şi nu ne va părăsi. Este mama Răstignitului Înviat: rămâne alături de crucile noastre şi ne însoţeşte pe drumul spre învierea şi viaţa deplină.
5. Sfântul Ioan, discipolul care stătea cu Maria la picioarele crucii, ne face să urcăm din nou la izvoarele credinţei şi carităţii, la inima lui Dumnezeu care "este iubire" (1In 4,8.16) şi ne aminteşte că nu putem să-l iubim pe Dumnezeu dacă nu-i iubim pe fraţi. Cel care stă sub cruce împreună cu Maria, învaţă să iubească asemenea lui Isus. Crucea "este certitudinea iubirii fidele a lui Dumnezeu faţă de noi. O iubire aşa de mare încât intră în păcatul nostru şi-l iartă, intră în suferinţa noastră şi ne dăruieşte puterea pentru a o purta, intră şi în moarte pentru a o învinge şi a ne mântui... Crucea lui Cristos ne invită şi să ne lăsăm contagiaţi de această iubire, ne învaţă să-l privim mereu pe celălalt cu milostivire şi iubire, mai ales pe cel care suferă, pe cel care are nevoie de ajutor" (Via crucis cu tinerii, Rio de Janeiro, 26 iulie 2013).
Încredinţez această a XXII-a Zi Mondială a Bolnavului mijlocirii Mariei, pentru ca să ajute persoanele bolnave să trăiască propria suferinţă în comuniune cu Isus Cristos şi să-i susţină pe cei care se îngrijesc de ele. Tuturor, bolnavi, lucrători sanitari şi voluntari, împart din inimă binecuvântarea apostolică.
Vatican, 6 decembrie 2013
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
