|
| © Vatican Media |
Liberi de a alege dacă să emigreze sau să rămână
Iubiţi fraţi şi surori,
Fluxurile migratoare din zilele noastre sunt expresie a unui fenomen complex şi articulat a cărui înţelegere cere analiza atentă a tuturor aspectelor care caracterizează diferitele etape ale experienţei migratoare, de la plecare la sosire, inclusiv o eventuală întoarcere. Cu intenţia de a contribui la acest efort de lectură a realităţii, am decis să dedic Mesajul pentru a 109-a Zi Mondială a Migrantului şi a Refugiatului libertăţii care ar trebui mereu să caracterizeze alegerea de a părăsi propria ţară.
"Liberi de a pleca, liberi de a rămâne", afirma titlul unei iniţiative de solidaritate promovată în urmă cu nişte ani de Conferinţa Episcopală Italiană ca răspuns concret la provocarea migraţiilor contemporane. Şi din ascultarea mea constantă a Bisericilor particulare am putut să constat că garanţia acestei libertăţi constituie o preocupare pastorală răspândită şi împărtăşită.
"Îngerul Domnului i-a apărut în vis lui Iosif, zicând: «Sculându-te, ia copilul şi pe mama lui, fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune, pentru că Irod are de gând să caute copilul ca să-l ucidă!»" (Mt 2,13). Fuga Sfintei Familii în Egipt nu este rod al unei alegeri libere, aşa cum de altfel nu au fost multe din migraţiile care au marcat istoria poporului lui Israel. A migra ar trebui să fie mereu o alegere liberă, dar de fapt în foarte multe cazuri, şi astăzi, nu este aşa. Conflicte, dezastre naturale sau, mai simplu, imposibilitatea de a trăi o viaţă demnă şi prosperă în propria ţară de origine constrâng milioane de persoane să plece. Deja în 2003 Sfântul Ioan Paul al II-lea afirma că "a construi condiţii concrete de pace, în ceea ce priveşte migranţii şi refugiaţii, înseamnă a se angaja în mod serios pentru a salvgarda înainte de toate dreptul de a nu emigra, adică de a trăi în pace şi demnitate în propria patrie" (Mesajul pentru a 90-a Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului, 3).
"Au luat cu ei turmele şi averea pe care o adunaseră în ţara Canaan. Au venit, în Egipt, Iacob şi toată descendenţa sa cu el" (Gen 46,6). Din cauza unei foamete grave, Iacob cu toată familia sa a fost constrâns să se refugieze în Egipt, unde fiul său Iosif le-a asigurat supravieţuirea. Persecuţii, războaie, fenomene atmosferice şi mizerie sunt printre motivele cele mai vizibile ale migraţiilor forţate contemporane. Migranţii fug din cauza sărăciei, a fricii, a disperării. Cu scopul de a elimina aceste motive şi de a pune capăt astfel migraţiilor forţate, este necesară angajarea comună a tuturor, fiecare după propriile responsabilităţi. O angajare care începe prin a ne întreba ce anume putem face, dar şi ce anume trebuie să încetăm să facem. Trebuie să ne străduim pentru a opri cursa înarmărilor, colonialismul economic, jefuirea resurselor altora, devastarea casei noastre comune.
"Toţi cei care credeau erau în acelaşi loc şi aveau toate în comun: îşi vindeau proprietăţile şi bunurile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare" (Fap 2,44-45). Idealul primei comunităţi creştine pare aşa de distant de realitatea de astăzi! Pentru a face din migraţie o alegere cu adevărat liberă, trebuie să ne străduim să garantăm tuturor o participare egală la bunul comun, respectarea drepturilor fundamentale şi accesul la dezvoltarea umană integrală. Numai aşa se va putea oferi fiecăruia posibilitatea de a trăi demn şi de a se realiza personal şi ca familie. Este clar că misiunea principală revine ţărilor de origine şi guvernanţilor lor, chemaţi să exercite politică bună, transparentă, onestă, clarvăzătoare şi în slujba tuturor, în special a celor mai vulnerabili. Însă ei trebuie să fie puşi în condiţia de a face asta, fără a ajunge să fie jefuiţi de propriile resurse naturale şi umane şi fără ingerinţe externe menite să favorizeze interesele câtorva. Şi acolo unde circumstanţele permit să aleagă dacă să migreze sau să rămână, va trebui oricum să se garanteze că această alegere este informată şi ponderată, tocmai pentru a evita ca atâţia bărbaţi, femei şi copii să cadă victime ale iluziilor riscante sau ale traficanţilor fără scrupule.
"În acest an al jubileului fiecare se va întoarce în proprietatea sa" (Lev 25,13). Celebrarea jubileului pentru poporul lui Israel reprezenta un act colectiv de dreptate: toţi se puteau "întoarce în situaţia originară, cu ştergerea oricărei datorii, restituirea pământului şi posibilitatea de a se bucura din nou de libertatea proprie a membrilor poporului lui Dumnezeu" (Cateheză, 10 februarie 2016). În timp ce ne apropiem de Jubileul din 2025, este bine de amintit acest aspect al celebrărilor jubiliare. Este necesar un efort comun al fiecărei ţări şi al comunităţii internaţionale pentru a asigura tuturor dreptul de a nu trebui să emigreze, adică posibilitatea de a trăi în pace şi cu demnitate în propria ţară. Este vorba de un drept încă necodificat, dar de importanţă fundamentală, a cărui garanţie trebuie înţeleasă drept coresponsabilitate a tuturor statelor faţă de un bun comun care trece dincolo de graniţele naţionale. De fapt, întrucât resursele mondiale nu sunt nelimitate, dezvoltarea ţărilor economic mai sărace depinde de capacitatea de împărtăşire care se reuşeşte să se genereze între toate ţările. Până când acest drept nu va fi garantat - şi este vorba de un drum lung -, vor mai fi mulţi care vor trebui să plece pentru a căuta o viaţă mai bună.
"Căci am fost flămând, şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi mi-aţi dat să beau, am fost străin, şi m-aţi primit, gol, şi m-aţi îmbrăcat, bolnav, şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare, şi aţi venit la mine!" (Mt 25,35-36). Aceste cuvinte sună ca un avertisment constant de a recunoaşte în migrant nu numai un frate sau o soră în dificultate, ci pe Cristos însuşi care bate la uşa noastră. De aceea, în timp ce lucrăm pentru ca fiecare migraţie să poată fi rod al unei alegeri libere, suntem chemaţi să avem respectul maxim faţă de demnitatea fiecărui migrant; şi asta înseamnă a însoţi şi a guverna în cel mai bun mod posibil fluxurile, construind poduri şi nu ziduri, lărgind canalele pentru o migraţie sigură şi regulamentară. Oriunde decidem să construim viitorul nostru, în ţara unde ne-am născut sau în altă parte, important este ca acolo să fie mereu o comunitate gata să primească, să protejeze, să promoveze şi să-i integreze pe toţi, fără deosebire şi fără a lăsa în afară pe nimeni.
Parcursul sinodal pe care, ca Biserică, l-am întreprins, ne face să vedem în persoanele mai vulnerabile - şi între acestea mulţi migranţi şi refugiaţi - nişte însoţitori de călătorie speciali, de iubit şi de îngrijit ca fraţi şi surori. Numai mergând împreună vom putea să mergem departe şi să ajungem la destinaţia comună a călătoriei noastre.
Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 11 mai 2023
Franciscus
*
Rugăciune
Dumnezeule, Tată atotputernic,
dăruieşte-ne harul de a ne angaja activ
în favoarea dreptăţii, a solidarităţii şi a păcii,
pentru ca tuturor fiilor tăi să le fie asigurată
libertatea de a alege dacă să migreze sau să rămână.
Dăruieşte-ne curajul de a denunţa
toate ororile din lumea noastră,
de a lupta împotriva oricărei nedreptăţi
care desfigurează frumuseţea creaturilor tale
şi armonia casei noastre comune.
Susţine-ne cu forţa Duhului tău,
ca să putem manifesta duioşia ta
fiecărui migrant pe care îl pui pe drumul nostru
şi să răspândim în inimi şi în orice ambient
cultura întâlnirii şi a îngrijirii.
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
