|
| Foto: Paulo Mumia / G20 |
Excelenţei Sale
Luiz Inácio Lula Da Silva,
preşedinte al Republicii Federative a Braziliei
Doresc să vă felicit pentru rolul dumneavoastră în prezidarea Grupului celor 20, care reprezintă cele mai mari economii din lume. Adresez saluturi cordiale şi tuturor celor prezenţi la acest summit al G20 la Rio de Janiero. Este speranţa mea sinceră ca dezbaterile şi rezultatele acestui eveniment să poată contribui la promovarea unei lumi mai bune şi a unui viitor prosper pentru generaţiile viitoare.
Aşa cum am scris în scrisoarea mea enciclică Fratelli tutti, "politica mondială nu poate neglija să pună între obiectivele sale principale, şi la care nu se poate renunţa, acela de a elimina foamea definitiv. De fapt, «când speculaţia financiară condiţionează preţul alimentelor tratându-le ca o marfă oarecare, milioane de persoane suferă şi mor de foame. Pe de altă parte, se rebutează tone de alimente. Acest lucru constituie un adevărat scandal. Foamea este criminală, alimentaţia este un drept inalienabil». De atâtea ori, în timp ce ne cufundăm în discuţii semantice sau ideologice, lăsăm ca şi astăzi să existe fraţi şi surori care mor de foame şi de sete" (nr. 189).
Totuşi, în contextul unei lumi globalizate care înfruntă o multitudine de provocări interconectate, este esenţial să se recunoască presiunile însemnate exercitate actualmente asupra sistemului internaţional. Aceste presiuni se manifestă în diferite forme, între care intensificarea războaielor şi a conflictelor, activităţile teroriste, politicile externe afirmative şi actele de agresiune, precum şi persistenţa nedreptăţilor. Aşadar, este de importanţă maximă ca Grupul celor 20 să identifice noi căi pentru a ajunge la o pace stabilă şi durabilă în toate zonele de conflict, cu obiectivul de a restitui demnitatea persoanelor lovite.
Conflictele armate la care asistăm actualmente nu sunt numai responsabile ale unui important număr de morţi, evacuări în masă şi degradare ambientală; contribuie şi la creşterea foamei şi sărăciei, fie direct în zonele implicate, fie indirect în ţări departe la sute sau mii de mile de zonele de conflict, în special prin întreruperea lanţurilor de aprovizionare. Războaiele continuă să exercite o presiune însemnată asupra economiilor naţionale, în special din cauza cantităţii exorbitante de bani cheltuiţi pentru arme şi armamente.
În afară de asta, există un paradox semnificativ în termeni de acces la hrană. Pe de o parte, peste 3 miliarde de persoane nu au acces la o dietă hrănitoare. Pe de altă parte, aproape 2 miliarde de persoane sunt supraponderale sau obeze din cauza unei alimentaţii rele sau a unui stil de viaţă sedentar. Asta cere un efort concertat pentru a se angaja activ pentru o schimbare la toate nivelurile şi a reorganiza sistemele alimentare în ansamblul lor (cf. Mesaj pentru Ziua Mondială a Alimentaţiei 2021).
În afară de asta, este motiv de mare preocupare faptul că societatea încă nu a găsit un mod pentru a înfrunta situaţia tragică a celor ca îndură foamea. Acceptarea tăcută a foametei din partea societăţii umane este o nedreptate scandaloasă şi o ofensă gravă. Cei care, prin fraudă şi aviditate, provoacă foamea şi moartea fraţilor şi a surorilor lor în familia umană comit în mod indirect o omucidere, care le este imputabilă (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 2269). Nu trebuie cruţate eforturi pentru a scoate persoanele din sărăcie şi din foame.
Este important de ţinut minte că problema foamei nu este numai o problemă de hrană insuficientă; mai degrabă, este o consecinţă a nedreptăţilor sociale şi economice mai ample. Îndeosebi sărăcia este un factor important care contribuie la foame, perpetuând un cerc de inegalităţi economice şi sociale care se răspândesc în societatea noastră globală. Între foame şi sărăcie există o legătură indisolubilă.
Aşadar, este evident că este nevoie de o acţiune imediată şi hotărâtă pentru a dezrădăcina plaga foamei şi a sărăciei.
Această acţiune trebuie să fie întreprinsă în manieră unită şi colaboratoare, cu implicarea întregii comunităţi internaţionale. Realizarea de măsuri eficace cere o angajare concretă din partea guvernelor, a organizaţiilor internaţionale şi a societăţii în ansamblul său. Centralitatea demnităţii umane dăruită de Dumnezeu fiecărui individ, accesul la bunurile esenţiale şi distribuirea egală a resurselor trebuie să fie prioritate în toate agendele politice şi sociale.
În afară de asta, dezrădăcinarea malnutriţiei nu poate să fie realizată pur şi simplu mărind producţia globală de hrană. De fapt, există deja suficientă hrană pentru a hrăni toate persoanele de pe planeta noastră; pur şi simplu este distribuită în mod inegal. Prin urmare, este esenţial de a recunoaşte cantitatea importantă de hrană care este irosită în fiecare zi. A înfrunta risipa alimentară este o provocare care cere o acţiune colectivă. În acest mod, resursele pot să fie reorientate spre investiţii care să-i ajute pe săraci şi pe înfometaţi să-şi satisfacă nevoile lor fundamentale. În afară de asta, este necesar să se implementeze sisteme alimentare care să fie sustenabile din punct de vedere ambiental şi avantajoase pentru comunităţile locale.
Este evident că o abordare integrată, cuprinzătoare şi multilaterală este fundamentală pentru a înfrunta aceste provocări. Dată fiind dimensiunea şi însemnătatea geografică a problemei, soluţiile pe termen scurt sunt insuficiente. Este nevoie de o viziune şi o strategie pe termen lung pentru a combate în mod eficace malnutriţia. Pentru a ajunge la acest obiectiv este esenţială o angajare durabilă şi coerentă şi nu trebuie să fie contingentă cu circumstanţe imediate.
În acest sens, este speranţa mea ca Alianţa Globală împotriva Foamei şi a Sărăciei să poată avea un impact semnificativ asupra eforturilor globale pentru a combate foamea şi sărăcia. Alianţa ar trebui să înceapă cu implementarea propunerilor de lungă durată a Sfântului Scaun, care cere să se reorienteze fondurile alocate actualmente pentru arme şi pentru alte cheltuieli militare spre un fond global constituit pentru a înfrunta foamea şi a promova dezvoltarea în ţările mai sărace. Această abordare ar ajuta cetăţenii din acele ţări să evite să recurgă la soluţii violente sau înşelătoare sau să părăsească ţările lor în căutarea unei vieţi mai demne (cf. Scrisoarea enciclică Fratelli tutti, nr. 262).
Este esenţial a recunoaşte că incapacitatea de a îndeplini responsabilităţile colective ale societăţii faţă de săraci nu trebuie să ducă la revizuirea sau la transformarea obiectivelor în programe care, în loc de a înfrunta nevoile adevărate ale persoanelor, le ignoră. În aceste eforturi, comunităţile locale, bogăţia culturală şi tradiţională a popoarelor nu pot să fie ignorate sau distruse în numele unui concept de progres restrâns şi miop. În realitate, a face asta ar risca să devină sinonim cu "colonizare ideologică". În acest sens, trebuie programate şi realizate intervenţii şi proiecte ca răspuns la nevoile persoanelor şi ale comunităţilor lor şi nu impuse de sus sau de entităţi care încearcă numai propriul interes sau profit.
La rândul său, Sfântul Scaun va continua să promoveze demnitatea umană şi să dea contribuţia sa specifică la binele comun, oferind experienţa şi angajarea instituţiilor catolice din toată lumea, în aşa fel încât în lumea noastră nicio fiinţă umană, ca persoană umană iubită de Dumnezeu, să fie privată de pâinea sa de toate zilele.
Fie ca Dumnezeu atotputernic să binecuvânteze din belşug lucrările voastre şi eforturile voastre pentru progresul autentic al întregii familii umane.
Din Vatican, 18 noiembrie 2024
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
Din arhiva ercis.ro:
