Cucernici şi iubiţi preoţi,
Cu profundă bucurie mă adresez fiecăruia, în iminenţa sfântului Crăciun, cu un special gând de rugăciune, cerând de la Lumina care vine în lume darul de preoţi sfinţi pentru Biserica din al treilea mileniu.
Munca inimoasă din aceste zile, pentru care Domnul şi Biserica ne sunt profund recunoscători, să nu împiedice pe nimeni să rămână în tăcere în adoraţie uimită şi profundă a acelui mister, de care Mântuirea lumii şi însăşi existenţa noastră sacerdotală depind în mod radical.
Discursul, cu care Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea a adresat propriile urări Curiei Romane, a scos în evidenţă, în mod special cât priveşte clerul, darul care a fost Anul Sfintei Preoţii, chiar şi în marile greutăţi care l-au străbătut. În constatarea lucidă şi realistă a unor realităţi inimaginabile şi foarte dureroase, Sfântul Părinte a putut să vadă o chemare pentru toată Biserica la realismul credinţei şi la disponibilitatea la pocăinţă, elemente indispensabile şi constitutive ale oricărei posibile, dorite reînnoiri!
În genunchi în faţa grotei din Betleem, contemplând Cuvântul făcut trup şi ascultându-i geamătul, foarte gingaş şi în acelaşi timp profetic, să cerşim, prin mijlocirea sfintei Fecioare Maria, Regina Apostolilor, şi a sfântului Iosif, preacuratul ei soţ şi ocrotitor al Sfintei Biserici, această credinţă şi această disponibilitate la pocăinţă, siguri fiind, pentru că suntem susţinuţi de Duhul Sfânt, că Domnul va face mari lucruri în trupul său, pe care el îl vrea mereu tânăr, reînnoit, strălucitor şi misionar.
Cu aceste sentimente, îi asigur pe toţi preaiubiţii prieteni preoţi, răspândiţi în toată lumea, de o specială amintire în rugăciune, şi cer fiecăruia sprijinul de rugăciune pentru slujirea încredinţată mie.
Cardinal Mauro Piacenza
prefect al Congregaţiei pentru Cler
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
