La Katowice beatificarea preotului Jan Franciszek Macha
Martir al carităţii creştine
de Damian Bernadski
postulatorul cauzei
În întunericul unei detenţii nedrepte, a găsit în Dumnezeu forţa pentru a înfrunta persecuţia care l-a condus la martiriu. Erau anii ocupaţiei naziste din Polonia şi preotul Jan Franciszek (Ioan Francisc) Macha, datorită activităţii sale apostolice, a atras atenţiile Gestapoului, până acolo încât a devenit victima urii împotriva credinţei. La distanţă de aproape optzeci de ani de la moartea sa, cardinalul Marcello Semeraro, reprezentându-l pe Papa Francisc, îi beatifică sâmbătă dimineaţă, 20 noiembrie 2021, în Catedrala "Cristos Rege", la Katowice.
Jan s-a născut la 18 ianuarie 1914 la Chorzów Stary în Polonia. Familia sa era un tipică sileziană. În casă se respira o atmosferă religioasă. În 1928, tânărul a intrat în Asociaţia tineretului polonez din Chorzów. În anii 1934-1939 a studiat teologia la Cracovia. În timpul perioadei studiilor la seminar, participa la lucrările organizaţiei denumite Ajutorul fratern al teologilor de la Universitatea Jagellonica din Cracovia.
A primit hirotonirea sacerdotală la 25 iunie 1939 la Katowice. Apoi a fost vicar parohial de "Sfântul Iosif" la Ruda Śląska. Începutul slujirii sale preoţeşti a coincis cu invadarea nazistă a Poloniei şi cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial.
Părintele Jan Macha, din primele zile ale ocupării suferea mult pentru tot ceea ce provoca distrugerea culturii poloneze şi persecuţia foştilor insurgenţi silezieni. Îşi dădea seama de situaţia dificilă a familiilor poloneze, cu taţii şi fiii arestaţi, executaţi sau deportaţi în lagărele de concentrare. Deja în toamna anului 1939 s-a născut în el dorinţa de a organiza susţinerea materială şi spirituală pentru aceste familii.
În mod natural au început să se reunească în jurul lui studenţii, scoutiştii şi cei care erau angajaţi înainte de război în Asociaţia catolică a tinerilor şi în Uniunea mariană. Astfel se năştea organizaţia care după aceea şi-a extins activitatea sa pe scară largă şi a fost observată de corpul militar care se forma în Silezia, cunoscut după aceea ca Polskie Siły Zbrojne [Forţele Armate Poloneze]. Însă trebuie evidenţiat că acesta a fost începutul: un păstor de suflete, sensibil faţă de sărăcie, faţă de mizerie şi faţă de tineretul care se reunea în jurul lui şi cu care acţiona anterior în asociaţiile ecleziastice, sociale şi scoutiste.
Acea activitate nu a trecut neobservată de autorităţile germane. Arestarea preotului Macha a avut loc la 5 septembrie 1941 de către Gestapo. A fost închis la Mysłowice. Aflăm asta din amintirile surorii sale: "Aşa cum ni s-a prezentat mai târziu, în fiecare zi, indiferent dacă se comporta bine sau rău, el primea optzeci de lovituri de bici".
Data procesului a fost fixată pentru vineri, 17 iulie 1942. Preotul Macha era acuzat că a sprijinit familiile poloneze şi de înaltă trădare; precum şi că a participat la structurile Forţelor Armate Poloneze şi la organizarea Asistenţei sociale. Seara a fost dat sentinţa de condamnare la moarte.
Ştirea a constituit un zdruncin enorm pentru întreaga Silezie. Fostul vicar general al Diecezei de Katowice, preotul Franz Wosnitza, a adresat imediat o scrisoare procurorului general, informându-l şi pe nunţiul apostolic de la Berlin, arhiepiscopul Cesare Orsenigo, şi pe episcopul Heinrich Wienken, responsabil al raporturilor cu autorităţile germane. A fost informat şi Sfântul Scaun.
Însăşi familia preotului Jan Macha a întreprins iniţiative pentru reexaminarea cauzei, cu scopul de a obţine comutarea pedepsei.
La 2 decembrie 1942, preotul Jan a fost informat că sentinţa va fi executată în noaptea următoare. La ora 20.00, în celula condamnaţilor a ajuns capelanul închisorii, preotul Joachim Besler. Şi-a notat amintirile din acea zi: preotul Macha s-a spovedit şi a scris scrisoarea de adio familiei, păstrând până la sfârşit pacea inimii în suflet. "Preaiubiţi părinţi şi fraţi! - a scris el - Lăudat să fie Isus Cristos! Aceasta este ultima mea scrisoare. Peste patru ore va fi executată condamnarea. Aşadar, când veţi citi această scrisoare, eu nu voi mai fi printre cei vii! Rămâneţi cu Dumnezeu! Iertaţi-mă pentru toate! Merg la Judecătorul Atotputernic care acum mă va judeca. Am încredere că el mă va primi la sine. Dorinţa mea era să lucrez pentru el..., dar asta nu mi-a fost permis. Mulţumesc pentru toate! La revedere acolo, în cer la Cel Atotputernic. [...]. Mulţumesc pentru rugăciunile făcute până acum şi cer să nu mă uitaţi în viitor. Nu pot să am o înmormântare, însă pregătiţi în cimitir un loc de tăcere pentru ca din când în când fiecare să-şi poată aminti şi să recite pentru mine un Tatăl Nostru. Mor cu conştiinţa curată. Am avut o viaţă scurtă, însă cred că am ajuns la ţinta mea. Nu disperaţi! Totul va fi bine. Fără un copac, pădurea va rămâne pădure. Fără o rândunică primăvara va veni oricum. Fără un om lumea nu se va prăbuşi. [...] Rămâneţi cu Dumnezeu. Rugaţi-vă pentru Hanik al vostru".
Capelanul l-a văzut îndreptându-se spre curtea închisorii la locul în care se afla ghilotina: "Îmi amintesc când îl conduceau pe preotul Macha [...], când a ridicat pentru ultima dată ochii spre cerul înstelat şi a dispărut pe uşa chinului morţii".
Execuţia s-a desfăşurat puţin după miezul nopţii din 3 decembrie 1942. Trupul său a fost ars în crematoriul din Auschwitz.
La 1 noiembrie 1939, în solemnitatea Toţi Sfinţii, preotul Macha spunea în omilie: "Gândul despre cer aprinde în suflet un foc sfânt al nostalgiei de cer; în schimb din nostalgie se naşte acţiunea - un efort onest pentru a obţine la ceea ce tânjeşte sufletul, ceea ce doreşte sufletul. Cine nu se gândeşte la cer nu va lucra pentru cer şi, prin urmare, nu va face parte din ceata discipolilor lui Cristos".
Pare că aceste fraze revelează de unde se inspira tânărul preot pentru o viaţă responsabilă, plină de pasiune, de angajare în operele de caritate, pentru a înfrunta cu curaj suferinţa şi moartea ca martir.
Preotul-martir va fi patron al seminarului mare din Katowice, precum şi al operelor diecezane de caritate.
(După L'Osservatore Romano, 19 noiembrie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
