La 25 de ani de la uciderea părintelui Jerzy Popieluszko
Cum este executat un preot al muncitorilor
de Wlodzimierz Redzioch
La 19 octombrie 1984, părintele Jerzy Popieluszko, un preot tânăr din Varşovia, din parohia "Sfântul Stanislav Kostla", a fost invitat în oraşul Bydhoszcz, pentru a participa la întâlnirea de rugăciune a cercului local al pastoraţiei muncitoreşti. Mai întâi a celebrat sfânta Liturghie, apoi a comentat misterele de durere ale sfântului rozariului. A terminat cu următoarele cuvinte: "Să ne rugăm pentru a fi liberi de frică şi de spaimă, însă, înainte de toate, pentru a fi liberi de dorinţa de răzbunare şi de violenţă". După întâlnire, părintele Jerzy a hotărât să se întoarcă acasă, deşi ora era târzie. Călătorea cu maşina condusă de un anume Waldemard Chrostowski. În apropierea unui sătuc numit Gorsk, maşina lor a fost oprită de poliţia rutieră - dar erau agenţi ai serviciilor de securitate poloneze. Aceştia din urmă, după ce i-au pus cătuşe şoferului, l-au doborât pe preot cu un lovitură în cap, i-au pus căluş în gură, l-au aruncat în portbagaj şi au plecat imediat. Chrostowski a reuşit într-un fel să scape din maşină fugind şi a dat alarma despre răpire. Fuga şoferului părintelui Popieluszko nu a făcut să se schimbe planul criminal al serviciilor de securitate: agenţii l-au masacrat cu lovituri pe preot - medicul, care avea să facă, după aceea, autopsia pe cadavru, a mărturisit că niciodată nu a văzut un om cu asemenea leziuni interne -, l-au legat la mâini şi la picioare şi l-au aruncat în Vistula cu un sac plin de pietre legat de un picior.
Telejurnalul, din seara de 20 octombrie, a dat o scurtă ştire despre răpirea preotului, iar imediat după aceea pentru cel răpit a fost celebrată o sfântă Liturghie în biserica "Sfântul Stanislav Kostka" şi a început privegherea perpetuă: mii de persoane s-au rugat zi şi noapte pentru a-l avea din nou teafăr pe părintele Jerzy. Din păcate, la 30 octombrie, a sosit vestea dramatică a găsirii trupului preotului şi la 3 noiembrie s-au desfăşurat la Varşovia funeraliile victimei. Peste cinci sute de mii de persoane venite din toată Polonia au participat în tăcerea cea mai absolută la funeraliile lui Popieluszko, care a devenit pentru polonezi "simbolul luptei pentru adevăr", "simbolul luptei dezarmate a binelui împotriva răului sistemului totalitar comunist".
Viitorul capelan al lui "Solidarnosc" s-a născut la 14 septembrie 1947, în satul Okopy în nord-estul Poloniei (aproape de Bialystok) într-o familie profund religioasă. Climatul de spiritualitate creat de părinţii lui, Marianna şi Wladyslaw, l-au plăsmuit din copilărie şi asta a favorizat maturizarea vocaţiei sale preoţeşti. Astfel, după examenul de bacalaureat, a intrat în seminarul mare din Varşovia şi a început să frecventeze cursurile de filozofie şi teologie.
În acele timpuri autorităţile comuniste încercau să creeze tot felul de obstacole în calea formării seminariştilor şi căutau în toate modurile să-i inducă să renunţe la studiile teologice. Înainte de toate îi obligau să facă doi ani de dur serviciu militar obligatoriu, în unităţile speciale create anume pentru elevii din seminarii. Pentru aceasta, la începutul celui de-al doilea an de studiu, Popieluszko a fost chemat în armată şi a făcut stagiul militar în anii 1966-1968 la Bartoszyce. Acest aşa-numit serviciu militar consta în exerciţii inutile: militarii trebuiau să sape tranşee, pentru a le umple cu pământ imediat după aceea; trebuiau să se târască pe pământ, de preferinţă în noroi, dar, înainte de toate, erau obligaţi să participe la cursuri continue de îndoctrinare politică. Unii nu rezistau la aceste batjocuri şi cădeau psihologic renunţând la preoţie. Dar nu acesta a fost şi cazul lui Popieluszko. El nu îşi ascundea niciodată convingerile religioase, ci chiar se poate spune că în această situaţie dificilă a devenit un fel de lider spiritual promovând iniţiative şi momente de rugăciune. Dar a plătit cu preţ mare această atitudine a sa. Adesea era pedepsit: una din pedepse consta în faptul de a rămâne mai multe ore în picioare cu tot harnaşamentul - care cântărea până la 30 de kilograme şi cu picioarele goale chiar şi iarna - o altă pedeapsă umilitoare consta în a curăţa cu periuţa de dinţi băile din cazarmă. Doi ani de batjocuri de acest tip nu l-au slăbit psihologic şi moral pe Popieluszko, dar i-au ameninţat grav sănătatea.
În seminar, a tratat cu mare seriozitate pregătirea sa la preoţie şi a cultivat viaţa de rugăciune. De altfel, trebuie spus că în privinţa studiului la început îi era greu şi numai în ultimii doi ani de studiu s-a îmbunătăţit în mod clar, îndeosebi în domeniul biblic şi dogmatic.
Popieluszko a fost sfinţit preot în anul 1972 şi a început imediat slujirea pastorală pentru studenţi în biserica universitară "Sfânta Ana". Din păcate, condiţiile lui de sănătate erau mereu precare şi în anul 1980 a fost acceptat ca rezident în Parohia "Sfântul Stanislav Kostka" din capitală de către părintele Teofil Bogucki, un paroh foarte dinamic şi cunoscut. Erau timpurile marilor schimbări politice şi sociale, timpurile sindicatului "Solidarnosc". De vreme ce parohia nu era departe de marile oţelării, Popieluszko a început - ca urmare a mandatului dat de episcopul său - să presteze asistenţă pastorală muncitorilor. Era o experienţă nouă care la început îl lăsa perplex pentru că nu cunoştea lumea muncitorească. Însă, muncitorii l-au acceptat foarte bine pe acel preot mic şi bolnăvicios, cu voce slabă, care îi spovedea, celebra pentru ei Euharistia şi, uneori, boteza pe unii dintre ei care se converteau.
La 13 decembrie 1981, când în Polonia a fost declarată legea marţială, părintele Jerzy a organizat în parohie celebrările euharistice numite "Liturghii pentru patrie". Deja cu câţiva ani înainte parohul Bogucki introdusese în parohie tradiţia celebrării Liturghiei de seară din ultima duminică a lunii pentru intenţiile patriei. Părintele Popieluszko a continuat această tradiţie şi în "starea de război". La Liturghiile lui, masele de persoane erau atrase de bunătatea lui, de atitudinea lui deschisă spre ceilalţi, de modul său de a vorbi. Liturghiile lui pentru patrie au devenit cunoscute nu numai la Varşovia, ci în toată Polonia - la ele participau chiar şi 15-20 de mii de persoane -, de aceea părintele Jerzy a devenit un personaj cunoscut, şi din această cauză incomod, pentru autorităţile comuniste.
Însă el nu era un activist social sau politic, ci un preot catolic fidel faţă de Evanghelie. Ceea ce proclama era conţinut în doctrina socială a Bisericii, în învăţăturile lui Ioan Paul al II-lea şi ale răposatului primat polonez, cardinalul Stefan Wyszynski. Dar pentru că orice sistem totalitar se sprijină pe frică şi pe intimidare, iar părintele Jerzy în schimb elibera mulţimea de frica sistemului, era considerat de comunişti un duşman de moarte.
Cazul capelanului lui Solidarnosc este un exemplu elocvent de modul în care lupta cu religia prevedea şi eliminarea fizică a "duşmanilor".
La 24 septembrie 1984, şefii serviciilor secrete poloneze au luat decizia de a închide definitiv "cazul Popieluszko". Au fost pregătite mai multe variante: primul atentat făcut la 13 octombrie în timpul călătoriei de la Danzica la Varşovia nu a reuşit, al doilea însă a reuşit. Şi la 19 octombrie preotul a fost răpit, torturat şi aruncat în Vistula. Asasinii - Piotrowski, Chmielewski, Pękala - făceau parte din echipele speciale ale Ministerului de Interne. Membri echipelor speciale - persoane profund îndoctrinate, convinse că acţionează pentru binele sistemului comunist şi al patriei - erau destinate pentru acţiunile deosebit de "murdare" şi "delicate". Pentru ei a asasina un preot, duşman ideologic, era ceva normal şi - încă şi mai mult - lăudabil. Aşa au făcut-o cu brutalitate nemaiauzită şi din ură faţă de credinţa pe care preotul o reprezenta. Trebuie să adăugăm că adevăraţii mandatari ai delictului, relatat cu detalii macabre de asasini în decursul unui proces dramatic, nu au fost niciodată judecaţi. Imputaţii au fost condamnaţi, dar cu pedeapsă redusă. Acum deja au ieşit din închisoare.
Începând din ziua găsirii trupului a început să se răspândească faima de sfinţenie a martirului. Au început să vină veşti despre numeroase haruri atribuite mijlocirii sale şi, împreună cu ele, şi cererile de a deschide cauza canonică de beatificare. Acest proces stabilit de cardinalul Jozef Glemp, primat şi arhiepiscop de Varşovia, a început la 8 februarie 1997. Faza diecezană a investigaţiei a durat patru ani şi apoi documentaţia a fost trimisă în Vatican, la Congregaţia Cauzelor Sfinţilor şi deschisă la 3 mai 2001. În luna octombrie 2008, arhiepiscopul de Varşovia, Kazimierz Nycz, a dus Sfântului Părinte o copie de la Positio cu o scrisoare postulatorie a întregului episcopat polonez.
După L'Osservatore romano, 19-20 octombrie 2009
Traducere de pr. Mihai Patraşcu
