Măcelul lui Boko Haram
Victimele nigeriene fiice ale unui dumnezeu mai mic?
De Giulio Albanese
În timp ce Franţa plânge victimele de la redacţia "Charlie Hebdo", răufamaţii Boko Haram au exterminat în nord-estul Nigeriei un număr nespus de civili. Ar putea să fie două mii morţii în ofensiva împotriva oraşului Baqa şi alte 16 sate limitrofe în chinuitul stat Borno. Ofensiva extremiştilor islamici nigerieni a fost lansată la 3 ianuarie 2015, cu un bilanţ constatat de cel puţin 100 de morţi. Realitatea cu adevărat neliniştitoare, în această privinţă, este neimplicarea armatei nigeriene care a refuzat ciocnirea, aşa cum de altfel a fost denunţată deja în trecut de societatea civilă, abandonând astfel în mâinile insurgenţilor o bază militară lângă Baqa, având depozite pline la refuz cu arme şi muniţii.
Miercuri 7 ianuarie a avut loc al doilea asalt al rebelilor: orăşelul a fost literalmente ras la pământ, în timp ce celelalte sate din zonă au fost prăduite şi incendiate. Aşadar, Boko Haram continuă în mod inexorabil înaintarea lor, continuând să ducă un război asimetric în care se descurcă cu mare abilitate, semănând moarte şi distrugere. Şi în acest moment şi vecinul Camerun cere ajutor. Preşedintele Paul Biya a adresat joi un apel comunităţii internaţionale pentru a-i opri pe Boko Haram. "Din Mali, în Somalia, până în Republica Centrafricană, aceşti terorişti au aceeaşi agendă", a spus Biya explicând că "în faţa unei ameninţări globale este nevoie de un răspuns global".
Dar cine sunt cu adevărat aceşti răufamaţi extremişti? "Boko Haram" este o locuţiune "hausa" care literalmente înseamnă "educaţia occidentală este păcat". Obiectivul acestei formaţiuni este acela de a destabiliza întreaga naţiune nigeriană, instrumentalizând religia pentru scopuri de abolire. De relevat că numele oficial al acestei formaţiuni este "Jam? aut Ahlis Sunna Lidda' awati wal-Jihad", care în limba arabă înseamnă "Oameni dedicaţi propagării învăţăturilor Profetului şi Jihadului". Majoritatea celor care militează în mişcare sunt lipsiţi de instruire şi şomeri, chiar dacă finanţatorii mişcării extremiste sunt bogaţi. Conform indiscreţiilor din societatea civilă, în afară de o implicare a salafismului de matrice saudită, acelaşi care a susţinut prompt Al Qaeda prin lume, există evidente complicităţi interne din "sistemul ţară", aşa cum vom vedea mai înainte în mod aprofundat, fie în forţele armate nigeriene precum şi în parlamentul federal. Dar tocmai pentru că vorbim despre cea mai populată ţară din Africa sub-sahariană, marcată de coexistenţa dificilă a peste 250 de etnii, ale căror rivalităţi de altfel nu se epuizează în contrapoziţia dintre nordul prevalent musulman şi sudul majoritar creştin, este important de reflectat asupra strategiei de teroare pusă la punct de această formaţiune jihadistă.
De fapt, situaţia a degenerat în mod însemnat de când a fost ales preşedinte al Nigeriei, în aprilie 2010, Goodluck Jonathan, originar din sudul ţării şi conducător al People's Democratic Party (PDP). O victorie care n-a fost deloc pe placul oligarhiilor din sudul ţării, de credinţă islamică, ce au văzut, ca să spunem aşa, redimensionată importanţa lor politică. De fapt, Jonathan aparţine etniei ljaw, minoritară la nivel naţionale şi de tradiţie creştină, dar care reprezintă majoritatea populaţiei în regiunea deltei Nigerului, foarte bogată în petrol şi sub controlul multinaţionalelor străine. În acest context, factorul religios se suprapune unei competiţii pentru putere care riscă, în acest mod, să rupă în două Nigeria. De fapt, nu este îndoială că acutizarea conflictului, în care cine plăteşte preţul cel mai mare este populaţie civilă epuizată - ca în cazul masacrului de la Baqa -, este legată şi de iminenta competiţie electorală, programată în următoarele luni. Preşedintele actual nu numai că el caută reconfirmarea, ci ar vrea - cel puţin aşa a promis - să asaneze instituţiile federale, redând credibilitatea guvernului său.
De fapt, oricât ar fi Boko Haram de extremişti foarte periculoşi şi ar avea ca obiectiv declarat acela de a întemeia un nou califat, impunând sharia (legea islamică) în toată federaţia nigeriană (actualmente este în vigoare numai în cele 12 state din nord), motivele creşterii activităţii teroriste trebuie găsite, cel puţin în parte, în raporturile pe care Boko Haram le-au încheiat, în decursul ultimilor ani, cu politicieni locali şi membri ai forţelor de securitate originari din nord, interesaţi de radicalizarea conflictului, cu scopul de a face Nigeria neguvernabilă.
Un lucru este sigur: pentru a-i opri pe extremiştii islamici este nevoie de o conducere politică în măsură să interacţioneze pozitiv cu ţările limitrofe şi cu Uniunea Africană (UA) în lupta împotriva terorismului. Jonathan, cel puţin până acum, a demonstrat puţină credibilitate în faţa opiniei publice datorită angajării scăzute în lupta împotriva sărăciei şi a corupţiei. Între altele, este în fruntea clasamentului celor 10 conducători de stat cei mai plătiţi în 2014, conform revistei "People With Money", cu un salariu estimat la 58 de milioane de dolari. Cu ocazia căsătoriei primului său fiu, în aprilie 2014, a comandat bomboniere foarte scumpe pentru invitaţi: iPhone de aur, gravate cu numele mirilor şi data nunţii. Toată această risipă de bani în timp ce Boko Haram se impun nepedepsiţi în ţara sa. Comunitatea internaţională cât timp va mai sta privind la fereastră? Victimele din Baqa sunt oare fiice ale unui dumnezeu mai mic?
(După agenţia SIR, 9 ianuarie 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
