A apărut raportul anual al agenţiei Fides din care cităm: "23 de lucrători pastorali morţi în timpul anului trecut, între care un episcop, 15 preoţi, un călugăr, o călugăriţă, doi seminarişti şi trei laici: este bilanţul făcut public la 3 ianuarie 2011 de Congregaţia pentru Evanghelizarea Popoarelor prin agenţia Fides. Această cifră presupune o reducere importantă faţă de anul 2009, când au fost 37 de ucideri violente, dintre care 30 de preoţi. Între anii 2001-2010 şi-au pierdut viaţa în toată lumea 253 de lucrători pastorali" - după care urmează raportarea pe nume şi pe zone.
Atât.
Cifrele ar trebui să vorbească de la sine - doar acesta e sloganul pe care-l aflăm de când am învăţat să numărăm şi ni s-a spus: "De aia e lumea aşa cum e (adică minunată şi bună), fiindcă Dumnezeu e matematician". Da, numai că nu Dumnezeu citeşte aici cifrele - fiindcă el oricum le ştie şi mai ales, le are în vedere - ci eu, sau tu, sau dumneavoastră, care ne aruncăm un ochi grăbit peste statistică şi spunem: "Ce ne pasă, nu-i la noi" - ştiţi, ca atunci când stai la covrig la căldură şi afară e viscol şi te gândeşti: "Bine că nu-s eu acolo". Şi ai mai fi tentat să adaugi: "Oooo, dar lucrurile s-au îmbunătăţit evident, ia uită-te: numai 23 ucişi în 2010 faţă de 2009, când au fost 37 «ucideri violente» deci e o «reducere importantă»" (Apropo! Credeam că orice ucidere e "violentă", dar se pare că autorul comentariului are altă părere: oare ce-o fi însemnând pentru el o "ucidere non-violentă?!" - le taie salariul, medicamentele, ajutorul de şomaj, pensiile sau cum oare?... )
Ştiu că aceia dintre dumneavoastră care nu-şi pun problema banului de pâine pentru zilele următoare ridică din umeri: "Ei şi?! Uite că eu am putut să fraieresc (acesta e cuvântul, există în dicţionar şi mai ales în lumea noastră de afaceri) pe X... pe Y... sau cutare instituţie sau... În fond, trăieşte cine se descurcă, nu?! Ce-mi pasă mie?!" Dar ce s-ar întâmpla oare, dacă între cei 21 de creştini ucişi în primele minute ale Anul Nou într-o biserică creştină coptă din Alexandria, Egipt, s-ar fi aflat din întâmplare, cineva dintre cei dragi ai lor?! (Şi-ar fi putut permite să-şi petreacă Anul Nou acolo, nu?!) "Hands, legs, stomachs. Girls, women and men." - relatează un martor ocular1. Bomba care explodase era plină cu aşchii de metal, cuie, bile de fier, lame de ras, ca să provoace distrugeri cât mai mari. Poate vă mai amintiţi de un film în care o tânără, plecând din teatrul de război să-şi petreacă acasă viaţa rămasă (avea o fibroză pulmonară cu extensie rapidă în urma inhalării de gaze de luptă), se opreste să culeagă maci de pe un câmp, undeva, în pace, înainte de a ajunge acasă. Şi o astfel de bombă, plină cu lame de ras, o ucide - căzuse acolo, cu ochii larg deschişi peste care se aşternea ceaţa sângelui, acolo, în câmpul de maci, iar pe rochia ei albă moartea picta maci tot mai mari şi mai mari... "Hands, legs, stomachs. Girls, women and men." - 21 ucişi, 96 răniţi - dar nimeni nu spune, fiindcă în mass-media nu e cazul să şocăm - că acei "răniţi" sunt în realitate oribil şi pe viaţă mutilaţi, alţii aveau să moară curând după atac sau nu vor mai vedea niciodată, sau nu vor merge, sau abia vor mai respira, sau...
...Sau credeţi că e un caz izolat? În Ajunul Crăciunului, în Nigeria, 30 de bărbaţi au atacat o biserică baptistă, ucigând 5 persoane între care şi pastorul, pe care l-au târât afară, l-au împuşcat, au devastat casa, după care i-au dat foc. (L. Bren-Bozel)
De Halloween, tot anul acesta, radicalii islamişti au executat preoţii şi au ucis cele 58 de persoane care participau la sfânta Liturghie într-o biserică catolică din Baghdad.
În Egipt, ţară cu 70 milioane de musulmani, cei 8 milioane de creştini se confruntă zilnic cu violenţa sub privirile indiferente ale poliţiei, iar cei care primesc ajutorul prompt al poliţiei sunt (ghiciţi!)... agresorii! Şi ca să ne aducem aminte de nişte vremuri negre, la persecuţia în masă a creştinilor se adaugă şi dificultatea extremă de a obţine vize de ieşire.
Cazuri izolate? Oare?!
În Arabia Saudită e efectiv ilegal să fii creştin2.
În Pakistan: biserici distruse, creştini linşaţi, copii "convertiţi" cu forţa. Catolicii şi anglicanii sunt refuzaţi la angajare, li se refuză cele mai elementare drepturi umane, iar sprijinul guvernului este inexistent pentru ei. Şi ce e şi mai tragic, în India, hinduşii sunt cei care-i persecută pe creştini, când de fapt hinduismul ar trebui sa fie cea mai permisivă şi paşnică religie. În urmă cu câţiva ani, revista Paris-Match prezenta un set de fotografii care arătau ceva incredibil: hinduşii târau pe străzi creştinii scoşi din casele lor, după care... i-au decapitat! (Era, ce-i drept, în secolul XX). Dar oare acum s-a schimbat ceva, ori ne-am obişnuit cu violenţa sau o ascundem cu grijă [a se vedea lipsa comentariilor în CBS, NBC, ABC1]. Oare de ce? Pe cine supără adevărul? Şi de ce? Atunci când până şi animalele (e vorba de elefanţii din Orissa, India) au înţeles să facă dreptate creştinilor ucişi, articolul a fost imediat scos dintr-un anume buletin de ştiri electronic şi s-a cerut scuze că s-a raportat violenţa elefanţilor împotriva ... asasinilor!
Probabil v-aţi plictisit - "Nu ne priveşte, nu e la noi şi în fond, uite că a scăzut numărul lucrătorilor pastorali asasinaţi", de la 37 în 2009 la "numai" 23 în 2010.
Oare cu aceeaşi indiferenţă optimistă aţi privi lucrurile dacă ar fi acolo, printre cei ucişi, fiul sau fratele sau sora dumneavoastră? Vă las să vă imaginaţi, cum i-aţi recunoaşte, în urma masacrului, dacă tot nu vă pasă de nimeni şi nimic - "Hands, legs, stomachs. Girls, women and men".
Dr. Ecaterina Hanganu
Note
1 War in the Mideast - on Christians. L. Brent Bozell. January 5, 2011. Catholic Education Resource Center - online.
2 Killing Christians, in the name of the Prophet. Michael Coren. January 6, 2011. Catholic Education Resource Center - online.
* * *
Un episcop şi alţi 22 de lucrători pastorali ucişi în anul 2010. Raportul Fides
