În satul natal Luizi-Călugăra, joi, 24 martie 2011, a fost condus pe ultimul drum pământesc trupul neînsufleţit al părintelui Anton Sociu, OFMConv.. Funeraliile au fost prezidate de PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, căruia i s-a alăturat fr. Emilian Cătălin, ministru provincial al Franciscanilor Minori Conventuali din România, precum şi un număr de circa 100 de preoţi, doi dintre ei fiind nepoţii părintelui răposat.
Funeraliile pr. Anton Sociu, OFMConv. au început la ora 10.30, cu procesiunea de la casa parohială spre biserică, timp în care credincioşii veniţi în număr mare, chiar şi din alte parohii, împreună cu corul fraţilor studenţi de la Institutul Teologic Franciscan din Roman, cântau Domnului, cerând-i să-l primească pe slujitorul său, preot răposat, în împărăţia fericiţilor din cer.
La celebrarea liturgică, după salutul introductiv, au fost intonaţi psalmii pentru defuncţi, după care a fost proclamat cuvântul Domnului.
Fr. Emilian Cătălin a evocat la omilie câteva din trăsăturile mai importante ale personalităţii părintelui Anton, subliniind fidelitatea şi credincioşia sa în a-şi împlini jurămintele de frate şi preot, precum şi exemplul bun pe care l-a dat, fie în parohiile în care a slujit, fie la seminar, unde în ultimii ani ai vieţii a fost un căutat duhovnic şi părinte spiritual, nu numai de către seminarişti, ci şi de credincioşi.
La finalul sfintei Liturghii, PS Anton Coşa a mulţumit în numele PS Petru Gherghel şi al PS Aurel Percă părintelui Anton pentru toată munca pastorală şi spirituală pe care a depus-o în slujba lui Cristos în Biserica locală şi pentru că a fost întotdeauna un exemplu de "slujitor destoinic şi credincios" pentru preoţii mai tineri.
Celebrarea a continuat cu procesiunea spre cimitir, timp în care preoţii împreună cu credincioşii s-au rugat şi au cântat lui Dumnezeu, în jurul sicriul părintelui Anton, purtat pe umeri de fraţii studenţi, spre locul de veci.
Gardurile frumos împodobite de către credincioşi cu covoare viu colorate şi icoane au însoţit de o parte şi de alta procesiunea, tinerii îmbrăcaţi în portul tradiţional şi soarele blând de primăvară de deasupra dealurilor Măgurei au înălţând tuturor inimile spre sărbătoarea sufletelor fericite din cer, acolo unde avem speranţa că se află şi sufletul părintelui răposat.
Din cei 86 de ani pe care îi împlinise de curând (la 4 martie), părintele Anton a slujit mai bine de 57 de ani ca frate franciscan şi preot. A fost vicar parohial şi paroh în mai multe parohii ale Diecezei de Iaşi. După ce s-a pensionat, superiorii săi au considerat că este bine să vină la Roman, pentru ca să fie printre fraţii mai tineri, din comunitate şi din seminar, o prezenţă edificatoare şi totodată o mărturie vie a fratelui minor conventual, aşa cum s-a conturat el de-a lungul secolelor, prin raportarea permanentă la Evanghelie şi la carisma franciscană lăsată ca tezaur Bisericii şi fraţilor de seraficul părinte, sfântul Francisc de Assisi.
Frate fidel hotărârilor profesiunii şi preoţiei şi deschis noilor expresii şi cerinţe ale fraternităţii franciscane, modest şi discret ca prezenţă, echilibrat în cuvinte, deschis spiritului de glumă, deplin în mijlocul fraţilor, sobru şi exigent cu sine, binevoitor şi darnic cu ceilalţi.
Mulţumindu-i Domnului pentru tot binele înfăptuit prin persoana părintelui Anton, ne rugăm să fie primit în rândul slujitorilor credincioşi în patria cerească!
*
Biografia pr. Anton Sociu, OFMConv.
Pr. Anton Sociu s-a născut la Luizi-Călugăra, jud. Bacău, la 4 martie 1925, fiind cel mai mare dintre cei cinci copii ai soţilor Anton şi Veroana Sociu.
A urmat şcoala primară în satul natal şi în 1937 s-a înscris la Gimnaziul Franciscan din Hălăuceşti, de unde s-a transferat la Seminarul Franciscan din aceeaşi localitate. A terminat cursurile liceale în anul 1945, după care a intrat în noviciat la Săbăoani. Şi-a continuat pregătirea filozofică şi teologică în Colegiul "Sfântul Bonaventura" din Luizi-Călugăra. În anul 1948, odată cu suprimarea ordinelor religioase din România, părintele Anton, a revenit în familie, aşteptând să se ivească vreo posibilitate pentru a putea să-şi continue formarea în vederea hirotonirii preoţeşti. Deschizându-se Institutul Teologic de la Alba Iulia a fost admis să-şi continue studiile teologice şi, la 29 iunie 1953, a fost sfinţit preot, împreună cu alţi şapte colegi. În acelaşi an a făcut şi profesiunea solemnă intrând definitiv în Ordinul Fraţilor Minori Conventuali.
Ca preot a slujit mai întâi ca vicar parohial la Huşi (1953-1954), apoi la Pustiana (1954-1956) şi Faraoani (1956-1958). În anul 1963 a fost numit paroh la Arini şi apoi din 1963-1975 a slujit ca paroh la Lespezi. În 1975 a primit numirea de paroh la Cireşoaia, unde a rămas până în anul 1983 când a fost numit paroh la Târgu Trotuş. Aici a slujit până în anul 2000, când fost transferat în Conventul "Sfântul Francisc de Assisi" din Roman. A slujit cu multă dăruire ca duhovnic şi părinte spiritual la Liceul şi Institutul Teologic Franciscan, până în ultima zi a vieţii.
Pr. Anton Sociu a fost un exemplu de disponibilitate şi de perseverenţă în misiunea care i-a fost încredinţată de Dumnezeu, atât pentru confraţii săi cât şi pentru credincioşii care veneau la el să se spovedească sau să-i ceară sfaturi şi rugăciuni.
În ziua de 21 martie 2011, părintele a trecut la cele veşnice cu multă pace şi seninătate, chiar la sfârşitul sfintei Liturghii care s-a celebrat în camera sa. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile de a avea o moarte bună, dorinţă pe care a exprimat-o şi în Testament: "Rog pe bunul Dumnezeu, prin mijlocirea sfântului părinte Francisc, sa-mi dea harul suprem al unei morţi bune".
Fr. Virgil Blaj
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 24 martie: Luizi-Călugăra: Funeraliile pr. Anton Sociu, OFMConv.
