La sfârşitul Liturghiei celebrate în camera sa, luni, 21 martie 2011, Domnul l-a chemat la sine pe pr. Anton Sociu, OFMConv, în jurul orei 11.00.
Până miercuri, 23 martie 2011, trupul neînsufleţit al părintelui va fi depus în capela Institutului Teologic Franciscan din Roman, după care va fi dus în biserica din Luizi-Călugăra.
Celebrarea înmormântării va avea loc joi, 24 martie 2011, începând cu ora 10.30, în satul natal Luizi-Călugăra.
*
Pr. Anton Sociu s-a născut la Luizi-Călugăra, jud. Bacău, la 4 martie 1925, fiind cel mai mare dintre cei cinci copii ai soţilor Anton şi Veroana Sociu.
A urmat şcoala primară în satul natal şi în 1937 s-a înscris la Gimnaziul Franciscan din Hălăuceşti, de unde s-a transferat la Seminarul Franciscan din aceeaşi localitate. A terminat cursurile liceale în anul 1945, după care a intrat în noviciat la Săbăoani. Şi-a continuat pregătirea filozofică şi teologică în Colegiul "Sfântul Bonaventura" din Luizi-Călugăra. În anul 1948, odată cu suprimarea ordinelor religioase din România, părintele Anton, a revenit în familie, aşteptând să se ivească vreo posibilitate pentru a putea să-şi continue formarea în vederea hirotonirii preoţeşti. Deschizându-se Institutul Teologic de la Alba Iulia a fost admis să-şi continue studiile teologice şi, la 29 iunie 1953, a fost sfinţit preot, împreună cu alţi şapte colegi. În acelaşi an a făcut şi profesiunea solemnă intrând definitiv în Ordinul Fraţilor Minori Conventuali.
Ca preot a slujit mai întâi ca vicar parohial la Huşi (1953-1954), apoi la Pustiana (1954-1956) şi Faraoani (1956-1958). În anul 1963 a fost numit paroh la Arini şi apoi din 1963-1975 a slujit ca paroh la Lespezi. În 1975 a primit numirea de paroh la Cireşoaia, unde a rămas până în anul 1983 când a fost numit paroh la Târgu Trotuş. Aici a slujit până în anul 2000, când fost transferat în Conventul "Sfântul Francisc de Assisi" din Roman. A slujit cu multă dăruire ca duhovnic şi părinte spiritual la Liceul şi Institutul Teologic Franciscan, până în ultima zi a vieţii.
Pr. Anton Sociu a fost un exemplu de disponibilitate şi de perseverenţă în misiunea care i-a fost încredinţată de Dumnezeu, atât pentru confraţii săi cât şi pentru credincioşii care veneau la el să se spovedească sau să-i ceară sfaturi şi rugăciuni.
Domnul să-l primească în fericirea veşnică!
Fr. Virgil Blaj
