Luizi-Călugăra

Prezentare

(Lumina creştinului, octombrie 1992, p. 5)

La opt kilometri vest de municipiul Bacău, pe pantele estice ale dealurilor subcarpatice numite Sinislău, Calvar şi Gherţ este aşezată comuna Luizi-Călugăra. Locurile pe care se află localitatea, sunt amintite într-un documentul emis şi semnat la data de 28 ianuarie 1409 de către domnitorul Alexandru cel Bun. Localitatea a purtat la început numele de Ungureni, iar de-a lungul timpului a purtat şi alte denumiri - Pârâul Călugărului, Valea Călugărului, Călugăra, pentru ca din anul 1910 să poarte numele de Luizi-Călugăra, iar în zilele noastre Luizi-Călugăra.

Prezenţa catolicilor pe aceste locuri a fost efectuată în diferite etape. Chiar din secolele XII-XIV, ca urmare a înrăutăţirii situaţia Românilor din depresiunea Braşovului, mulţi dintre ei, au trecut pasul Oituz şi s-au stabilit aproape de Bacău, la poalele dealului Sinislău, în amintirea voievodului român Seneslău, menţionat în Diploma cavalerilor Ioaniţi din anul 1247.

Tulburările politice din Moldova, provocate de numeroasele războaie ca şi prădăciunile care se făceau, a determinat o parte din populaţia satelor de la "Drumul mare" să se refugieze în locuri mai ferite, aşa cum au fost şi dealurile împădurite ale actualei localităţi Luizi-Călugăra. Alături de aceştia au venit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, românii transilvăneni, catolici, plecaţi de la locurile lor din cauza persecuţiilor, a recrutărilor în regimentele grănicereşti sau aduşi de proprietarii marilor moşii, spre a-şi asigura forţa de muncă necesară cultivării pământului.

Statisticile episcopiei de Bacău, episcopie romano-catolică, menţionează în anul 1745 la Călugăra existenţa unei comunităţi catolice formată din 42 familii având centru parohial şi biserică din lemn cu hramul "Naşterea Maicii Domnului", biserică ce a fost construită înainte de anul 1741. An de an numărul credincioşilor a crescut atât ca spor natural, cât şi ca urmare a celor veniţi din alte locuri. Astfel în anul 1762 erau 204 credincioşi iar în anul 1776, numărul lor a ajuns la 290.

Din statistica parohiilor catolice din Moldova întocmită de episcopul catolic de Iaşi, Mons. Iosif Camilli, reiese că Parohia romano-catolică Luizi-Călugăra deservea 636 familii cu 2712 suflete răspândite în localităţile Secătura, Trebeşu, Comanu, Pietricica, Talpa şi Ketrosu, din care numai în Luizi-Călugăra erau 401 familii cu 1738 de suflete. În anul 1741 a fost construită o biserică de lemn, iar în 1843, pe ruinele bisericii vechi a fost construită o nouă biserică, tot din lemn având ca hram şi patron pe Sfântul Andrei apostol. În anul 1869 a fost construită biserica din cărămidă şi piatră care a fost demolată în anul 1942.

Biserica actuală a fost construită în perioada anilor 1923-1942 după planurile arhitectului Octav Beller, fiind opera inimosului preot paroh de atunci, pr. dr. Iosif Pal, la acea vreme fiind cea mai mare biserică din Moldova; 55 m. lungime, 25 m. lăţime şi 54 m. înălţime. De la înfiinţarea ei şi până în anul 1920, Parohia romano-catolică Luizi-Călugăra a fost deservită de preoţi misionari, cei mai mulţi originari din Italia. În această perioadă au fost prezenţi şi preoţi maghiari care au introdus în biserică şi în documentele ei limba maghiară propagând falsa idee că moldovenii catolici sunt maghiari.

Cu toate aceste manifestări negative, cea mai mare parte a preoţilor care nu erau maghiari au contribuit la menţinerea limbii române în relaţiile cu credincioşii în rostirea rugăciunilor în timpul slujbelor. Este demn de remarcat circulara din 15 iunie 1804 a Prefectului misiunii, pr. Dominic Brocari, care la nr. 20 porunceşte ca: "fiecare preot să aibă cu el în limba moldovenească după textul trimis de noi şi aşa, şi nu altfel să se recite rugăciunile pentru ca să se păstreze unitatea... şi să le recite cum sunt scrise". Este vorba de textul rugăciunilor de dimineaţă pe care le recitau preoţii împreună cu poporul, în limba română, înainte de a începe Sfânta Liturghie. Această circulară a constituit în Moldova pentru mulţi ani cu - Codex jussa majorum continens.

În prezent Parohia romano-catolică din Luizi-Călugăra are 1386 de numere cu 5986 de credincioşi. Prin grija pr. dr. Iosif Pal, ctitorul bisericii actuale, la Luizi-Călugăra a funcţionat şi Academia teologică din anul 1932 şi până în anul 1948, când a fost desfiinţate ordinele călugăreşti, care au pregătit 48 de preoţi franciscani. Tot aici a funcţionat şi o şcoală de cântăreţi bisericeşti. Localitatea Luizi-Călugăra este străjuită de trei capele, construite pe cele mai înalte vârfuri din zonă. În anul 1914 a fost construită capela de pe Calvar având amenajată şi Calea Crucii.

Pe dealul Gherţ, după primul război mondial s-a construit capela Eroilor, singura bisericuţă din judeţul Bacău închinat Eroilor Neamului ale căror nume sunt săpate în cele două plăci de piatră, aşezate în această capelă. Pe dealul Sinislău capela închinată Naşterii sf. Ioan Botezătorul a fost construită în anul 1935. În faţa Primăriei a fost ridicat un monument în anul 1975, pe care găsim scrise numele celor căzuţi pe câmpul de luptă şi anume:În anii 1877-1878 doi eroi. În anii 1916-1918 115 eroi. În anii 1941-1945 80 eroi.

Din cele relatate mai sus se poate spune că Parohia romano-catolică Luizi-Călugăra este cea mai numeroasă comunitate catolică din mediul rural din judeţul Bacău; este una din cele mai vechi parohii din judeţ, cu vechea tradiţie religioasă care deserveşte o puternică comunitate catolică prezentă întotdeauna la înfăptuirea marilor idealuri româneşti.

Pr. Iosif Pal

* * *

(Lumina creştinului, septembrie 2009, p. 11)

Pentru comunitatea din Luizi-Călugăra, anul acesta este unul deosebit, marcat de climatul sărbătorilor prilejuite de diferite evenimente aniversare şi inaugurale. Ne referim aici la împlinirea a 600 de ani de la prima atestare documentară a localităţii; sfinţirea bisericii "Înălţarea Sfintei Cruci", construită între anii 1923-1942 şi renovată, în mare parte, în ultimii ani; consacrarea noului altar; sfinţirea Oratoriului "Sfântul Francisc din Assisi". Lansarea monografiei a completat sărbătoarea din 8 august 2009.

Prin prima atestare documentară ne referim la hrisovul emis de domnitorul Alexandru cel Bun, în ziua de 28 ianuarie 1409, document prin care domnitorul îi dăruia boierului Pan Giurgiu Ungureanul, "pentru dreapta şi credincioasa slujire", un întins teritoriu din partea vestică a oraşului Bacău. Din acest teritoriu face parte şi actuala comună Luizi-Călugăra.

Cât priveşte biserica "Înălţarea Sfintei Cruci", printre cele mai mari din Moldova (55 m lungime, 25 m lăţime şi 54 m înălţime), a fost construită între anii 1923 şi 1942, din iniţiativa şi prin osteneala pr. dr. Iosif Petru Maria Pal, OFMConv. Din cauza vitregiilor timpului, această biserică nu a beneficiat de o sfinţire din partea vreunui episcop, ci doar de credinţa şi pietatea poporului. Totuşi, în anul 1938, la 14 septembrie, a fost consacrat, de PS Mihai Robu, altarul de marmură, în care actualmente se găseşte tabernacolul. Cu trecerea timpului, şi mai ales din cauza diferitelor cutremure, biserica a avut nevoie de unele renovări. În ultimul deceniu acestea au fost mai ample: refacerea instalaţiei electrice, schimbarea acoperişului, renovarea faţadei, refacerea picturilor, schimbarea duşumelei, prevederea cu încălzire în duşumea, schimbarea geamurilor, a băncilor şi a confesionalelor, renovarea Căii crucii, construirea unui nou altar de marmură... Toate aceste intervenţii au redat bisericii splendoarea ei unică, sfinţită, în sfârşit, la 8 august 2009, de PS Petru Gherghel, asistat fiind de PS Aurel Percă, şi de PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, împreună cu un mare număr de preoţi şi foarte mulţi credincioşi din localitate şi din împrejurimi.

O altă realizare edilitară de care se bucură comunitatea călugăreană este Oratoriul "Sfântul Francisc din Assisi", construit, în ultimii doi ani, lângă biserică.

În sfârşit, comuna Luizi-Călugăra, se bucură şi de publicarea primei sale monografii complete. De fapt, tot în ziua de 8 august a fost lansată Monografia comunei Luizi-Călugăra, o amplă lucrare (580 p.) coordonată de pr. dr. Antonel-Aurel Ilieş, OFMConv., având colaboratori pe pr. dr. Anton Despinescu, prof. Ion Ilieş, prof. conf. dr. Ioan Dănilă, prof. univ. dr. Petronel Zahariuc, prof. dr. Anton Coşa şi cercet. drd. Daniela Butnaru.

Sărbătoarea din 8 august a început cu primirea episcopilor, după care, la ora 10.00, a avut loc sfânta Liturghie în biserica ce urma să fie sfinţită. În cadrul sfintei Liturghii, după predica PS Anton Coşa, a avut loc consacrarea altarului, depunerea relicvelor în altar şi sfinţirea propriu-zisă a bisericii.

După sfânta Liturghie, în jurul orei 13.00 a avut loc sfinţirea noului oratoriu "Sfântul Francisc din Assisi".

La ora 14.30, în faţa bisericii nou sfinţită, a urmat lansarea Monografiei comunei Luizi-Călugăra, prezentarea cărţii fiind moderată de pr. prof. Adrian Sorin Giurgi, rectorul Institutului Teologic Franciscan din Roman. Au luat cuvântul: pr. dr. Antonel-Aurel Ilieş, coordonatorul monografiei, prof. Ion Ilieş, pr. dr. Anton Despinescu, prof. dr. Anton Coşa, prof. dr. Ioan Dănilă, Mihai Funaru, primarul comunei Luizi-Călugăra, pr. Emilian Cătălin, ministru provincial OFMConv., PS Petru Gherghel, care a încheiat acest moment prin binecuvântarea arhierească.

După lansarea monografiei, au urmat momente artistice şi culturale.

Pr. Antonel-Aurel Ilieş, OFMConv.

* * *

Osebiţi

(Lumina creştinului, decembrie 2013, p. 11)

În cartierul Osebiţi a Parohiei Luizi-Călugăra a fost sfinţită piatra de temelie a viitoarei biserici, care va purta hramul "Înălţarea Domnului". Ceremonia s-a desfăşurat luni, 18 noiembrie 2013, fiind prezidată de PS Aurel Percă, avându-i alături pe pr. Isidor Dâscă, decan de Bacău, pr. Daniel-Anton Lucaci, OFMConv., parohul comunităţii, Aurel Varga, primarul comunei Luizi-Călugăra, şi peste 20 de preoţi. Au fost prezenţi şi coordonatorii lucrărilor: Vlad Dimitriu, arhitect, şi Constantin Grapă, inginer de structură.

Parohia Luizi-Călugăra are 1.350 de familii cu 5.200 de credincioşi. Deoarece capela din cimitirul Osebiţi deserveşte cu greu serviciului liturgic pentru această zonă aflată la distanţă mare de biserica parohială, credincioşii şi parohul comunităţii au luat decizia construirii unei noi biserici potrivite pentru această zonă.

La celebrarea de sfinţire a pietrei fundamentale, puteau fi observate formele noii biserici, după fundaţia deja turnată. Aici a fost ascultat cuvântul Domnului, cuvântul de încurajare al episcopului Aurel, după care a urmat rugăciunea de sfinţire. Decretul episcopal emis cu această ocazie a fost înglobat într-un bloc de beton armat din temelia noii Biserici. În biserica parohială a fost celebrată Liturghia. Lecturile au scos şi mai mult în evidenţă nevoia comunităţii de a mai avea un loc potrivit de rugăciune şi comuniune, iar PS Aurel, în cadrul predicii, descriind construirea primei biserici creştine, a comparat noua biserică începută cu acea primă biserică; la finalul predicii Preasfinţitul i-a încurajat pe credincioşi, amintind că orice lucru măreţ cere sacrificii, iar în aceste timpuri grele este nevoie de eforturi care nu vor rămâne nerăsplătite.

Noua biserică va avea 34 m lungime, 16 m lăţime, iar înălţimea turnului va fi de 37 m.

Pr. Adrian Blăjuţă