Vineri, 30 decembrie 2016, la Faraoani (jud. Bacău) au avut loc funeraliile părintelui Gheorghe Antal OFMConv. care a fost chemat în casa Tatălui ceresc în ziua de 28 decembrie, în spitalul din Roman (Neamţ), unde fusese internat în urma unor complicaţii cardio-respiratorii.
Sicriul cu trupul părintelui a fost adus şi aşezat în biserica din satul său natal, Faraoani, în după-amiaza zilei de 29 decembrie, când părintele paroh împreună cu un număr mare de credincioşi l-au întâmpinat în centrul satului şi l-au condus în biserică, unde la ora 17.00 pr. Adrian-Sorin Giurgi, vicar provincial, împreună cu alţi preoţi au celebrat sfânta Liturghie.
Vineri, 30 decembrie, începând cu ora 10.00, pr. Teofil Petrişor, ministru provincial, împreună cu circa 60 de preoţi, au celebrat sfânta Liturghie şi ritul înmormântării părintelui decedat.
Celebrarea a început cu procesiunea din casa parohială spre biserică, unde corul împreună cu credincioşii adunaţi în număr mare în biserică, cu seminariştii şi persoanele consacrate, intonau cântecul de intrare, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, creatorul şi dătătorul vieţii.
Imediat după începerea sfintei Liturghii şi cuvântul de salut al ministrului provincial, fr. Virgil Blaj, secretar provincial, a dat citire biografiei părintelui Gheorghe Antal, punctând principalele evenimente din viaţa sa, activităţile pe care le-a desfăşurat cu mult zel în cadrul provinciei şi a Bisericii locale, precum şi calităţile şi virtuţile care l-au caracterizat şi care l-au făcut să fie stimat şi admirat de confraţii săi, de preoţi şi credincioşi.
După proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu din sărbătoarea Sfintei Familii, pr. Mihai Afrenţoae, care a rostit cuvântul de învăţătură, plecând de la exemplul sfântului Iosif, omul "viselor", care s-a deschis "visului" lui Dumnezeu şi l-a împlinit cu multă credinţă şi generozitate în viaţa sa, a evidenţiat că şi părintele Antal, în felul său şi după chemarea primită, a ştiut să urmeze până la capăt, cu determinare şi dăruire, visul pe care Dumnezeu l-a avut cu el, în ciuda multor încercări prin care a trebuit să treacă.
La sfârşitul sfintei Liturghii, ministrul provincial a mulţumit tuturor acelora care în ultimii ani şi mai ales în ultimele zile s-au îngrijit de părintele Gheorghe, în special comunitatea fraţilor conventului "Sfântul Francisc din Assisi" din Roman, acolo unde a trăit şi slujit părintele din anul 1992, mai întâi ca secretar, format şi director spiritual la Seminarul minor, apoi ca responsabil al tipăririi şi distribuirii cărţilor cu caracter spiritual şi devoţional, ca şi a obiectelor religioase, activitatea ce a pus bazele Editurii "Serafica", prin care astăzi fraţii mai tineri duc mai departe lucrarea începută de părintele răposat.
Ministrul provincial a ţinut să-şi exprime recunoştinţa şi faţă de surorilor franciscane care au colaborat foarte mult cu părintele Antal. De asemenea, i-a mulţumit părintelui paroh care s-a ocupat cu multă grijă şi implicare pentru pregătirea şi buna desfăşurare a funeraliilor părintelui răposat, şi, nu în ultimului rând, i s-a mulţumit corului şi credincioşilor Parohiei Faraoani, care au arătat prin prezenţa, cântările şi rugăciunile lor cât de mult l-au preţuit pe părintele şi cât de apropiaţi sunt de preoţii pe care Dumnezeu i-a rânduit să îi slujească.
Deşi PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, nu a putut participa la această celebrare, a trimis atât ministrului provincial cât şi fraţilor provinciei franciscane, precum şi rudelor părintelui Antal, un mesaj în care şi-a exprimat condoleanţele şi apropierea spirituală prin rugăciune "cu dorinţa de odihnă şi fericire veşnică de la Domnul vieţii şi al răsplăţii" pentru părintele Antal, "un om tăcut şi dăruit rugăciunii şi persoanelor consacrate".
După sfânta Liturghie s-a format procesiunea spre cimitir, acolo unde a fost condus în rugăciune şi depus pentru mult aşteptata zi a învierii, sicriul cu trupul părintelui răposat.
Cei prezenţi au primit la ieşirea din biserică şi din cimitir un mic dar şi o amintire întru odihna veşnică a părintelui Gheorghe Antal, iar preoţii, seminariştii şi persoanele consacrate s-au adunat în oratoriul parohiei unde au servit prânzul oferit de Provincia Franciscană.
Pentru tot exemplul bun pe care ni l-a dat părintele Antal, îi mulţumim lui Dumnezeu şi îl rugăm să-l primească asemenea slujitorului credincios în rândul sfinţilor şi aleşilor săi, iar nouă să ne de-a harul de a-i imita credinţa şi virtuţile.
* * *
Biografia pr. Gheorghe Antal OFMConv.
Pr. Gheorghe Antal OFMConv. s-a născut la Faraoani, jud. Bacău, la 3 aprilie 1932, fiind primul dintre cei şapte copii ai soţilor Mihai şi Varvara.
La vârsta de 7 ani a început şcoala primară frecventând cinci clase, cu întrerupere de un an, în anul 1944, din cauza războiului. Un an mai târziu, în 1945 a fost admis şi a intrat în Seminarul Franciscan din Hălăuceşti unde a absolvit Gimnaziul.
În 1948, regimul comunist a închis Seminarul, tocmai când tânărul seminarist Gheorghe, în vârstă de 17 ani, se pregătea să dea examenul de capacitate pentru a continua cursurile superioare liceale.
La 13 martie 1949, Securitatea a arestat preoţii care slujeau în comunitatea din Faraoani împreună cu un grup de credincioşi, iar după două zile l-au arestat şi pe seminaristul Gheorghe Antal care se întorsese acasă după închiderea seminarului din Hălăuceşti. După opt zile de interogatorii şi torturi (a fost legat cu cablul electric şi curentat) a fost eliberat, rămânând însă permanent sub controlul şi supravegherea agenţilor securităţii.
În anul 1952 a fost încorporat în armată, iar în decembrie 1955, imediat după încheierea stagiului militar, i-a cerut părintelui Alois Herciu (ministru provincial în clandestinitate) să-l recomande ca să poată intra în Seminarul din Alba-Iulia. Părintele Herciu i-a cerut să mai aibă răbdare până în anul următor, căci începuse deja anul şcolar.
În anul 1956, având recomandările PS Ioan Duma şi ale pr. Dumitru Lucaci, tânărul Gheorghe s-a prezentat în faţa PS Marton Aron, episcop de Alba Iulia, căruia i-a exprimat dorinţa de a putea intra în seminar. Întrucât între timp se pusese restricţia ca în seminar să nu mai fie primiţi decât tineri până la 17 ani, iar la teologie numai cei cu diplomă de bacalaureat, părintele nu a putut fi primit şi i s-a cerut să mai aştepte până când bunul Dumnezeu va orândui altfel.
Între timp a continuat formarea spirituală sub îndrumarea directorului spiritual, pr. Matei Ghiuzan, ca şi pregătirea filosofico-teologică sub îndrumarea pr. Anton Olaru şi a pr. Gheorghe Pătraşcu (ministru provincial în clandestinitate), iar la 14 septembrie 1980 a fost hirotonit preot în secret la Slănic Moldova de către cardinalul Alexandru Todea.
Între anii 1983-1984 a făcut noviciatul. La 12 decembrie 1984 a făcut profesiunea temporară şi apoi la 15 februarie 1988 profesiunea solemnă în Ordinul Fraţilor Minori Conventuali.
Până în decembrie 1989, când a căzut regimul comunist, părintele Gheorghe a continuat să locuiască în casa sa din Faraoani şi să activeze ca organist în biserica din localitate, fără a-şi putea manifesta în public identitatea de preot şi de frate franciscan.
Tot în secret, având aprobarea părintelui Gheorghe Pătraşcu, s-a ocupat de pregătirea unui număr de circa 30 de tinere care doreau să intre în viaţa consacrată în Institutul Surorilor Franciscane Misionare de Assisi. Majoritatea dintre ele au depus profesiunea religioasă în clandestinitate, iar acum sunt surori franciscane cu profesiune perpetuă, slujind în diferitele case şi opere ale institutului.
În anul 1990, părintele Gheorghe s-a pensionat şi a fost trimis de către superiorii Ordinului Franciscan la Bucureşti ca asistent spiritual al surorilor franciscane care lucrau la spitalul municipal din Bucureşti.
În anul 1992 a fost transferat la Seminarul Liceal Franciscan din Roman, unde a slujit ca secretar, formator şi director spiritual, iar în anul 1996 a fost numit magistru de novici al noviciatului de la Luizi-Călugăra.
În anul 1997, a revenit la Roman, la Institutul Teologic Franciscan unde i s-a încredinţat misiunea de retipărire a cărţilor editate de fraţii franciscani înainte de suprimarea Ordinului, activitate pe care a desfăşurat-o cu mult zel, punând astfel bazele Editurii "Serafica", al cărei director onorific a rămas până la sfârşitul vieţii.
În tot acest timp, în ciuda mai multor boli de care suferea, părintele Gheorghe Antal a continuat să expedieze în ţară şi în străinătate pachete cu cărţi şi obiecte religioase şi să ofere cu multă disponibilitate şi generozitate slujirea de confesor, atât seminariştilor cât şi preoţilor şi credincioşilor, care l-au căutat în număr mare pentru a primi iertarea şi milostivirea lui Dumnezeu în sacramentul Reconcilierii.
La 28 decembrie 2016, părintele Gheorghe Antal OFMConv. a trecut la Domnul, după ce, cu câteva zile înainte, fusese internat în spitalul municipal din Roman (jud. Neamţ).
Stăruinţa părintelui în urmarea chemării de a deveni slujitor al lui Cristos şi urmaş al sfântului Francisc din Assisi în vremuri potrivnice unor astfel de inspiraţii şi dorinţe sfinte, fidelitatea sa faţă de jurămintele făcute în cel mai mare secret lui Dumnezeu şi în faţa autorităţilor bisericeşti, asistenţa spirituală şi formativă acordată surorilor franciscane, munca asiduă de a tipări şi de a difuza cărţi şi obiecte religioase, disponibilitatea, răbdarea şi blândeţea sa manifestată tuturor penitenţilor, şi nu în ultimul rând, ascultarea, modestia, discreţia şi umilinţa care l-au caracterizat mereu, i-au adus stima şi aprecierea confraţilor săi ca şi a tuturor acelora care l-au cunoscut.
Fr. Virgil Blaj
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 30 decembrie: Faraoani: Funeraliile părintelui Gheorghe Antal, OFMConv.
