Libertatea religioasă. Raportul Kirche in Not: "Încălcată într-o ţară din trei în lume"
de Daniele Rocchi
"Două treimi din populaţia mondială (67%) trăiesc în ţări în care încălcările libertăţii religioase au loc într-o formă sau în alta, iar creştinii sunt grupul cel mai mult persecutat. Este o situaţie care s-a consolidat în decursul secolelor, trecând de la o rădăcină de intoleranţă la discriminare, ajungând la persecuţie".
Denunţarea este conţinută în a XV-a ediţie a Raportului Kirche in Not despre libertatea religioasă în lume, difuzat la 20 aprilie 2021 în cele 23 de sedii ale fundaţiei din toată lumea. Textul nu limitează propria examinare la încălcările în dauna creştinilor, şi a catolicilor în mod deosebit, ci cuprinde "dinamicele persecutoare şi discriminatoare" îndurate în ultimii doi ani (august 2018 - noiembrie 2020) de credincioşi din orice religie.
Cresc persecuţia şi oprimarea. Din raport reiese o creştere semnificativă a gravităţii încălcărilor referitoare la categoriile persecuţiei şi oprimării: "Libertatea religioasă este încălcată în 62 de ţări din lume dintr-un total de 196 (31,6%), unde trăiesc circa două treimi din populaţia mondială. Numărul de persoane care locuiesc în aceste ţări ajunge, de fapt, la 5,2 miliarde, pentru că printre cei mai răi contravenienţi sunt unele dintre naţiunile cele mai populate din lume, precum China, India, Pakistan, Bangladesh şi Nigeria.
În 26 din 62 de ţări încălcarea are formele unei adevărate persecuţii (categoria roşie), în celelalte 36 se vorbeşte despre discriminare (categoria portocalie). Raportul prezintă alte 24 de ţări puse "sub observaţie" pentru că în perioada 2018-2020 s-au evidenţiat "noi elemente care trezesc preocupare, cum sunt delicte de ură cu un prejudiciu religios şi acte de vandalism". Toate celelalte ţări nu sunt clasificate în raport "însă asta nu înseamnă că în aceste naţiuni dreptul la libertatea religioasă este respectată pe deplin". Protagonişti ai acestor încălcări sunt reţelele jihadiste transnaţionale care se răspândesc de-a lungul Ecuatorului şi aspiră să fie "califate" transcontinentale, terorişti islamişti înzestraţi cu tehnologii digitale sofisticate pentru a recruta, a radicaliza şi a organiza atacuri. Dar şi guvernele autoritare şi grupurile fundamentaliste care au intensificat persecuţia religioasă aşa cum dă mărturie afirmarea mişcărilor de naţionalism religios în ţările asiatice cu majoritate hinduistă şi budistă. Arme împotriva minorităţilor religioase sunt violenţele sexuale şi delicte împotriva copilelor, tinerelor şi femeilor, care sunt răpite, violate şi obligate să-şi schimbe credinţa prin convertiri forţate. Nu lipsesc tehnologii represive de supraveghere care iau tot mai mult în vizor grupurile de credincioşi. Abolirea educaţiei religioase în şcoli, mai ales în Occident, a favorizat creşterea radicalizării şi a slăbit înţelegerea interreligioasă între tineri. Acelaşi lucru se poate spune pentru aşa-numita "Persecuţie educată", termen care reflectă afirmarea de noi "drepturi" sau norme culturale care, aşa cum afirmă Papa Francisc, izolează religiile în sfera privată a vieţii persoanelor. Aceste noi norme culturale, stabilite de lege, fac în aşa fel încât drepturile individului la libertatea de conştiinţă şi de religie să intre într-un conflict profund cu obligaţia juridică de a respecta aceste norme.
Categoria roşie. În această listă figurează 26 de ţări în care trăiesc 3,9 miliarde de persoane, adică puţin peste jumătate (51%) din populaţia mondială. Douăsprezece sunt state africane (Mali, Nigeria, Burkina Faso, Camerun, Niger, Ciad, R.D. Congo, Eritreea, Mozambic, Djibouti, Somalia, Libia) şi două sunt ţări unde sunt în desfăşurare investigaţii pentru un posibil genocid: China şi Myanmar (Birmania).
În Africa sub sahariană, populaţiile au fost mereu dezbinate între agricultori şi păstori nomazi, cu focare ocazionale de violenţă, care derivau din conflicte etnice şi bazate pe resurse, exacerbate acum de schimbarea climatică, de creşterea sărăciei şi de atacurile criminalilor înarmaţi. Frustrări, explică raportul, care au favorizat afirmarea militarilor islamici, atât locali, cât şi străini, şi a grupurilor jihadiste transnaţionale angajate într-o persecuţie ţintită şi sistematică a celor care nu acceptă ideologia islamistă extremă, fie ei musulmani sau creştini. În timp ce libertatea religioasă în Africa suferă din cauza violenţelor intercomunitare şi jihadiste, în Asia persecuţia grupurilor religioase este îndeosebi făcută de dictaturi marxiste. În Coreea de Nord şi în China, denunţă Kirche in Not, libertatea religioasă este inexistentă, aşa cum este şi cea mai mare parte a drepturilor umane. Regimul lui Kim Jong-un poate să fie definit ca "exterminator". În China, unde aproape 900 de milioane de persoane dintr-o populaţie de 1,4 miliarde, se auto-identifică drept aderenţi la vreo formă de spiritualitate sau religie, controlul din partea guvernului este implacabil. Acest lucru reiese îndeosebi din reţinerea în masă şi din programele coercitive de "reeducare" în care sunt implicaţi peste un milion de uiguri (musulmani sunniţi), în provincia Xinjiang. Între 2018 şi 2020, Myanmar (Birmania) a ajuns până acolo încât să comită cea mai rea crimă împotriva umanităţii, genocidul. Agresiunile aflate în desfăşurare împotriva creştinilor şi a hinduşilor în statul Kachin au fost făcute în umbra unui atac masiv în mai multe faze din partea armatei şi a altor grupuri înarmate împotriva populaţiei Rohingya majoritar musulmană, în statul Rakhine. O gravă provocare la adresa libertăţii religioase în Asia vine şi din noile mişcări de naţionalism etno-religios în India, Pakistan, Nepal, Sri Lanka, Thailanda.
Categoria portocalie. Această clasificare cuprinde 36 de ţări, cu un total de 1,24 de miliarde de locuitori (16% din populaţia mondială), în care dreptul la libertatea religioasă nu este garantată constituţional. Fac parte, printre altele, Emiratele Arabe Unite, Turcia, Venezuela, Qatar, Irak, Siria, Brunei, Kuweit, Vietnam şi Azerbaidjan. Au fost identificate uşoare îmbunătăţiri în 9 ţări (între care Uzbekistan şi Cuba), în timp ce în 20 de naţiuni situaţia se înrăutăţeşte fiind complice aprobarea de legi nedrepte faţă de tratamentul grupurilor religioase.
În Turcia, preşedintele Erdoğan a pus deoparte laicismul lui Atatürk şi a introdus o politică externă neo-otomană care face din Turcia o putere sunnită globală. Aşa cum s-a demonstrat de transformarea lui Hagia Sophia din Istanbul într-o moschee, islamul este promovat în fiecare aspect al vieţii publice. La nivel internaţional, Erdoğan a decis intervenţii militare în Libia, Siria, nordul Irakului şi în cadrul războiului dintre Armenia şi Azerbaidjan. Ankara a încercat să influenţeze libertatea religioasă şi în Albania, Bosnia, Kosovo şi Cipru. Statele din Orientul Mijlociu, din sudul şi centrul Asiei, precum şi fostele republici sovietice şi naţiunile limitrofe, au aprobat legi pentru a împiedica expansiunea acelora pe care le consideră religii străine şi în acelaşi timp să interzică "islamul non-tradiţional". Libertatea de cult este garantată, dar lipseşte o libertate religioasă deplină.
"Sub observaţie". Sunt 24 de ţări sub lupa de observaţie a Raportului Kirche in Not: între acestea Gambia, Coasta de Fildeş, Kenya, Chile, Haiti, Cambogia, Filipine, Israel, Liban, Rusia, Bielorusia şi Ucraina. Este vorba de naţiuni unde s-a înregistrat o creştere a delictelor de ură cu un prejudiciu religios în dauna persoanelor şi proprietăţilor. Aceste delicte merg de la actele de vandalism împotriva locurilor de cult şi a simbolurilor religioase, între care moschei, sinagogi, statui şi cimitire, la delictele violente împotriva liderilor religioşi şi a credincioşilor.
Persecuţia şi Covid-19. Şi Covid-19 a avut un impact puternic asupra libertăţii religioase cu "restricţii disproporţionate asupra practicii religioase şi asupra cultului, negarea ajutoarelor umanitare pentru minorităţile religioase, stigmatizarea grupurilor religioase acuzate că răspândesc virusul". Statele, semnalează Kirche in Not, s-au folosit de nesiguranţa provocată de Covid-19 pentru a mări controlul asupra cetăţenilor lor, iar actorii non-statali au profitat de dezorientare pentru a recruta, a se răspândi şi a provoca crize umanitare mai ample. Boala a revelat nu numai lipsurile în diferitele societăţi, ci a exacerbat fragilităţile existente legate de factori precum sărăcia, corupţia şi structuri statale neadecvate. În afară de asta, prejudecăţi sociale preexistente împotriva comunităţilor religioase minoritare au dus la o creştere a discriminărilor. În acest sens este semnificativ cazul Pakistanului, unde asociaţiile caritative musulmane au negat creştinilor şi membrilor grupurilor din credinţe minoritare accesul la ajutoarele sanitare şi alimentare.
(După agenţia SIR, 20 aprilie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
