La aniversarea Centrului Cultural "Xaverianum"
La fel ca în vremea lui Isus, căutăm profeţii şi cerem miracole.
Şi precum se vede, nu trece un an fără o profeţie apocaliptică - iar miracole abracadabrante, adeseori falsuri crase, sunt promovate de mass-media ori de câte ori lipseşte o altă ştire de scandal, care să obnubileze informaţiile de autentic interes naţional. În acelaşi timp, trecem cu vederea adevăratele miracole: existenţa şi legile universului, viaţa, credinţa şi mai ales, ceea ce poate face omul dăruit credinţei.
Este şi cazul sfântului Francisc Xaveriu.
Despre sfântul Francisc Xaveriu (7 aprilie 1506 - 3 decembrie 1552), cofondator al Societăţii lui Isus, care, alături de sfântul Ignaţiu de Loyola a pronunţat voturile religioase în anul 1534 şi apoi, în calitate de misionar, a străbătut peste 100.000 km, desfăşurând munca de evanghelizare în India, Ceylon, insulele Molucce, Japonia, convertind un număr incredibil de persoane, s-a spus că nu ar fi făcut nici un miracol în decursul vieţii sale. Darul limbilor, activitatea sa incredibilă (care ar fi dificil de desfăşurat chiar în condiţiile mijloacelor actuale de transport şi comunicaţii - el este cel mai mare misionar după sfântul Paul), sunt trecute sub tăcere. El însuşi a refuzat cu obstinaţie să vorbească despre miracolele pe care le-a înfăptuit, lucru de care profită întotdeauna scepticii, ateii, denigratorii de care nu ducem lipsă. Şi totuşi, care este realitatea?
În bula de canonizare emisă de papa Urban al VIII-lea, la 6 august 1623, miracolele sfântului Francisc Xaveriu înfăptuite în viaţă şi apoi după naşterea sa la cer (evident, până în anul 1623) ocupă 19 pagini, in folio. În timpul vieţii, au fost împlinite un număr de 18 miracole. Redăm mai jos doar câteva dintre acestea*.
Darul răpirii în duh: adeseori, în timpul celebrării sfintei Liturghii, cădea în extaz şi era dificil de adus la starea obişnuită de conştienţă.
Levitaţia: "în timpul sfântului sacrificiu, a fost văzut plutind la câţiva coţi deasupra solului, astfel încât, văzând miracolul, asistenţa a confirmat încă o dată sfinţenia slujitorului lui Dumnezeu"**.
Dintre miracolele înfăptuite în India, se menţionează în special cazul unui sat de creştini atacat de o mulţime dezlănţuită de păgâni, care intenţionau să-i ucidă. Sfântul Francisc Xaveriu a ieşit singur înaintea lor, însoţit de o figură misterioasă, a cărei splendoare plină de maiestate şi strălucire i-a pus pe fugă pe atacatori.
În Comorin (cunoscut drept Cape Comorin, actualmente Kanyakumari, oraş în statul Tamil Nadu, India), când păgânii nu au dat ascultare cuvintelor sale, Xavier a cerut să fie deschis un mormânt care fusese pecetluit cu o zi înainte, afirmând că tot ceea ce se va întâmpla va fi semn că Domnul doreşte creştinismul - şi a chemat pe cel mort la viaţă, în numele lui Cristos - după care sute de nativi au îmbrăţişat pe loc creştinismul.
Tot în India, a înviat un tânăr care murise de ciumă, invocând asupra lui numele lui Isus; a adus la viaţă un copil care căzuse în fântână şi se înecase, fiind scos la suprafaţă mult mai târziu; a vindecat rănile putride ale unui cerşetor etc.
În Japonia, a redat vederea unui negustor care orbise cu ani de zile în urmă, după ce l-a binecuvântat şi s-a rugat asupra lui.
O barcă desprinsă de corabie şi dusă în larg de furtună a venit singură înapoi după trei zile, ca răspuns la rugăciunile sfântului.
Puterea sa profetică s-a vădit adeseori. De exemplu, Francisc Xaveriu a prezis soarta a două corăbii care părăseau portul: una dintre ele avea să fie distrusă de furtună, în timp ce cealaltă, mai mică şi mai veche, avea să ajungă nevătămată în port. Altă dată, când a ajuns la altar pentru celebrarea sfintei Liturghii, s-a întors deodată spre asistenţă şi le-a cerut să se roage pentru sufletul unui negustor de vinuri, care murise în acea clipă, la o distanţă de câteva zile de mers. Cu altă ocazie, a promis unui binefăcător al comunităţii creştine că Dumnezeu îl va răsplăti, făcându-i cunoscut momentul morţii. După ani şi ani de zile, în perfectă stare de sănătate, omul a avut premoniţia şi a murit în pace cu Dumnezeu.
De fiecare dată, cronicile menţionează rugăciunea statornică pe care o practica şi că sfântul invoca numele lui Isus Cristos în faţa oricărei încercări. Poate de aceea, când a pierdut în mare un mic crucifix, acesta i-a fost adus la ţărm de un crab, după ce corabia pe care se afla sfântul a acostat.
* * *
Cerem, desigur, semne, minuni, miracole şi aşteptăm să se împlinească de la sine, fără vreun efort din partea noastră, sau considerând că e de ajuns să ne sprijinim nu pe Dumnezeu, ci pe propriile noastre forţe, uitând că noi înşine şi viaţa noastră întreagă este darul lui Dumnezeu. Şi nici nu ne dăm seama, aşa cum spune pr. Philip Heng, SJ (Singapore), că, în timp ce sfântul Francisc Xaveriu a convertit şi botezat mii de persoane, noi nu suntem în stare să convertim nici măcar un singur om, ba nici măcar pe unul botezat să-l facem să fie mai aproape de Dumnezeu.
Nu cumva pentru că mai întâi trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu noi înşine?
Aceasta e lecţia miracolelor sfântului Francisc Xaveriu.
Dr. Ecaterina Hanganu
Note
* După Fr. John A. Hardon, S.J., The Miracles of St. Francis Xavier, The Real Presence Association, Fr. Hardon Archives.
** Bula de canonizare, p. 705.
