|
| © www.weforum.org |
Către preşedintele executiv al World Economic Forum
Întâlnirea Forumului Economic Mondial din acest an se desfăşoară într-un climat foarte îngrijorător de instabilitate internaţională. Forumul vostru, menit să conducă şi să întărească voinţa politică şi cooperarea reciprocă, oferă o ocazie importantă pentru angajarea multiparticipativă de a explora moduri inovatoare şi eficace pentru a construi o lume mai bună. Este speranţa mea ca dezbaterile voastre să ţină cont de nevoia urgentă de a promova coeziunea socială, fraternitatea şi reconcilierea între grupuri, comunităţi şi state, cu scopul de a face faţă provocărilor pe care le avem înaintea noastră.
Din păcate, atunci când privim în jurul nostru, vedem o lume tot mai sfâşiată, unde milioane de persoane - bărbaţi, femei, taţi, mame, copii -, ale căror feţe în mare parte nu le cunoaştem, continuă să sufere, nu în cele din urmă din cauza efectelor conflictelor prelungite şi a războaielor prezente. Aceste suferinţe sunt exacerbate de faptul că "războaiele moderne nu se mai desfăşoară numai pe câmpuri de bătălie delimitate, nici nu se referă numai la soldaţi. Într-un context în care pare să nu mai fie respectat discernământul între obiective militare şi civile, nu există conflict care să nu ajungă în vreun fel să lovească în mod nediscriminat populaţia civilă" (Discurs adresat membrilor Corpului Diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, 8 ianuarie 2024).
Pacea la care tânjesc popoarele din lumea noastră nu poate fi altceva decât rodul dreptăţii (cf. Is 32,17). Prin urmare, cere ceva mai mult decât simpla punere deoparte a instrumentelor de război: cere să se înfrunte nedreptăţile care sunt cauzele aflate la rădăcina conflictului. Între cele mai importante este foamea, care continuă să chinuiască întregi regiuni ale lumii, în timp ce altele sunt marcate de o risipă excesivă de mâncare. Exploatarea resurselor naturale continuă să îmbogăţească puţini, lăsând întregi populaţii, care sunt beneficiarele naturale ale acestor resurse, într-o stare de lipsă şi sărăcie. Nici nu putem ignora exploatarea răspândită de bărbaţi, femei şi copii constrânşi să lucreze pentru salarii mici şi privaţi de perspective reale de progres personal şi de creştere profesională. Cum este posibil ca în lumea actuală să mai existe persoane care mor de foame, exploatate, condamnate la analfabetism, lipsite de asistenţă sanitară de bază şi lăsate fără un adăpost?
Procesul de globalizare, care a demonstrat de acum cu claritate interdependenţa naţiunilor şi a popoarelor din lume, are de aceea o dimensiune în mod fundamental morală, care trebuie să se facă simţită în dezbaterile economice, culturale, politice şi religioase menite să modeleze viitorul comunităţii internaţionale. Într-o lume tot mai ameninţată de violenţă, de agresiune şi de fragmentare, este esenţial ca statele şi firmele să se unească în promovarea modelelor de globalizare clarvăzătoare şi sănătoase din punct de vedere etic, care prin însăşi natura lor trebuie să comporte subordonarea căutării de putere şi de câştig individual, fie el politic sau economic, faţă de binele comun al familiei noastre umane, dând prioritate săracilor, celor nevoiaşi şi celor care se află în situaţii de vulnerabilitate mai mare.
La rândul său, lumea afacerilor şi a finanţelor acum acţionează în contexte şi mai ample, unde statele naţionale au o capacitate limitată de a controla schimbări rapide în relaţiile economice şi financiare internaţionale. Situaţia cere ca firmele înseşi să fie tot mai mult conduse nu pur şi simplu de căutarea unui profit just, ci şi de standarde etice ridicate, îndeosebi în ceea ce priveşte ţările mai puţin dezvoltate, care n-ar trebui să fie la cheremul sistemelor financiare nedrepte sau de cămătărie. O abordare clarvăzătoare a acestor probleme se va dovedi decisivă pentru a ajunge la obiectivul unei dezvoltări integrale a omenirii în solidaritate. Dezvoltarea autentică trebuie să fie globală, împărtăşită de toate naţiunile şi în fiecare parte a lumii, sau va regresa şi în zone caracterizate până acum de un progres constant.
În acelaşi timp, este o nevoie evidentă de o acţiune politică internaţională care, prin adoptarea de măsuri coordonate, să poată urmări în mod eficace obiectivele păcii globale şi ale dezvoltării autentice. Îndeosebi, este important ca structurile interguvernamentale să poată desfăşura cu eficacitate funcţiile lor de control şi conducere în sectorul economic, deoarece obţinerea binelui comun este un obiectiv dincolo de îndemâna fiecărui stat, fie şi a celor care sunt dominante în termeni de putere, bogăţie şi forţă politică. Şi organizaţiile internaţionale sunt provocate să asigure obţinerea acelei egalităţi care este baza dreptului tuturor de a participa la procesul de dezvoltare deplină, cu respectarea cuvenită a diferenţelor legitime.
Prin urmare, am încredere că participanţii la Forumul din acest an sunt conştienţi de responsabilitatea morală a fiecăruia dintre noi în lupta împotriva sărăciei, în obţinerea unei dezvoltări integrale pentru toţi fraţii noştri şi surorile noastre şi în căutarea unei coexistenţe paşnice între popoare. Aceasta este marea provocare pe care prezentul o pune în faţa noastră. Şi dacă, în urmărirea acestor obiective, "istoria dă semne ale unei întoarceri înapoi", este la fel de adevărat că "fiecare generaţie trebuie să-şi însuşească luptele şi cuceririle generaţiilor precedente şi să le conducă la ţinte şi mai înalte. [...] Binele, ca şi iubirea, dreptatea şi solidaritatea nu se obţin o dată pentru totdeauna; trebuie cucerite în fiecare zi" (Exortaţia apostolică Laudate Deum, nr. 34).
Cu aceste sentimente, ofer bunele mele auspicii de rugăciune pentru deliberările Forumului şi invoc cu plăcere asupra tuturor participanţilor un belşug de binecuvântări divine.
Din Vatican, 15 ianuarie 2024
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
