© Vatican Media
Papa Francisc: În Biserică încă există rezistenţe, dar uşa este mereu deschisă tuturor

de Salvatore Cernuzio

A fost publicat de "La Civiltà Cattolica" colocviul integral al lui Francisc cu iezuiţii din Lisabona, în timpul călătoriei din Portugalia pentru ZMT. O conversaţie spontană, ritmată de întrebări, în care pontiful exprimă preocuparea pentru războaie, reafirmă chemarea de a da "tuturor" un loc în Biserică, inclusiv persoanele homosexuale şi transsexuale, şi reafirmă că Sinodul nu este o "invenţie" a sa, nici o "căutare de voturi".

"Todos, todos, todos." Apelul lansat şi relansat de-a lungul întregii ZMT din Lisabona unei Biserici primitoare unde să fie loc pentru "toţi, toţi, toţi", inclusiv şi persoanele homosexuale şi transsexuale, Papa Francisc l-a reafirmat şi l-a aprofundat în conversaţia cu iezuiţii din Portugalia. Papa i-a întâlnit pe confraţii săi la 5 august în Colégio de São João de Brito, şcoală gestionată de Societatea lui Isus, în timpul călătoriei în capitala lusitană, cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului.

Preocuparea pentru războaie

Colocviul - publicat integral de La Civiltà Cattolica - a fost direct şi spontan la incitarea papei însuşi care a spus la început: "Întrebaţi ceea ce vreţi. Nu vă fie teamă că sunteţi imprudenţi în a întreba". Sunt multe temele abordate: de la provocările generaţionale la mărturia călugărilor, de la problemele despre sexualitatea umană la dezvoltarea doctrinei, până la preocupările pentru războaie: "De la sfârşitul Celui de-Al Doilea Război Mondial, în toată lumea războaiele au fost neîncetate. Şi astăzi vedem ce se întâmplă în lume".

Rezistenţe şi atitudini reacţionare

Tensiunile intra-ecleziale au fost o altă temă principală a conversaţiei. Aşadar, "înapoierea", "atitudinea reacţionară" în unele realităţi ecleziale şi rezistenţele faţă de Conciliul Vatican II. "Sunt mulţi care pun în discuţie Conciliul Vatican IIfără a-l numi. Pun în discuţie învăţăturile Conciliului Vatican II", afirmă papa. Apoi răspunde unui călugăr care relatează că a fost timp de un an în Statele Unite şi că a rămas impresionat când a văzut că "atâţia, chiar şi episcopi, care critică modul său de a conduce Biserica". "Ai verificat că în Statele Unite situaţia nu este uşoară: există o atitudine reacţionară foarte puternică, organizată, care structurează şi o apartenenţă afectivă", spune pontiful. Şi "acestor persoane" le aminteşte "că înapoierea este inutilă" şi că există "o evoluţie justă" în înţelegerea problemelor de credinţă şi de morală: "Şi doctrina progresează, se consolidează cu timpul, se dilată, se consolidează şi devine mai fermă, dar progresând mereu". Exemplele din istorie sunt concrete: "Astăzi este păcat a deţine bombe atomice; pedeapsa cu moartea este păcat, nu se poate practica, şi înainte nu era aşa; cât priveşte sclavia, unii pontifi înainte de mine au tolerat-o, dar astăzi lucrurile sunt diferite. Aşadar, se schimbă, se schimbă, dar cu aceste criterii".

O doctrină care evoluează

"Spre înălţime" este imaginea pe care o foloseşte papa după aceea. "Schimbarea este necesară", repetă el; apoi adaugă: "Viziunea doctrinei Bisericii care un monolit este greşită. Dar unii se declară în afară, merg în urmă, sunt cei pe care eu îi numesc «înapoiaţi». Când tu mergi în urmă, formezi ceva închis, deconectat de rădăcinile Bisericii şi pierzi limfa revelaţiei".

Avertismentul papei este clar: "Dacă nu te schimbi spre înălţime, tu mergi în urmă, şi atunci asumi criterii de schimbare diferite de cele pe care ţi le dă însăşi credinţa pentru a creşte şi a te schimba. Şi efectele asupra moralei sunt devastatoare". Problemele pe care "moraliştii" trebuie să le examineze astăzi sunt pentru pontif "foarte grave"; riscul este de a vedea ideologia cum înlocuieşte credinţa: "Apartenenţa la un sector al Bisericii înlocuieşte apartenenţa la Biserică... Şi atunci când în viaţă abandonezi doctrina pentru a o înlocuit cu o ideologie, ai pierdut, ai pierdut ca în război".

Mondenitatea, răul cel mai mare

În colocviu, papa lărgeşte privirea asupra societăţii actuale pe care o vede excesiv de "mondenizată", lucru care îl preocupă mult, mai ales "atunci când mondenitatea îşi face spaţiu în viaţa consacrată". Jorge Mario Bergoglio face referinţă la recenta sa scrisoare către preoţii din Roma, în care avertizează cu privire la clericalism şi la mondenitatea spirituală, drept capcane în care trebuie să evităm să cădem: "Una este să ne pregătim să dialogăm cu lumea..., alta este să ne compromitem cu lucrurile din lume, cu mondenitatea", subliniază el, îndemnând încă o dată să se citească ultimele patru pagini finale din Meditaţie despre Biserică în care de Lubac afirmă că mondenitatea spirituală "este răul cel mai mare care poate să pătrundă în Biserică, mai rău chiar decât epoca papilor «libertini»".

Societate erotizată

Totuşi, a nu ceda în faţa mondenităţii nu înseamnă a nu dialoga cu lumea: "Nu puteţi trăi în oţet", recomandă papa. "Nu trebuie să fiţi călugări introvertiţi, care zâmbesc spre înăuntru, vorbesc spre înăuntru, protejează propriul ambient fără a convoca pe nimeni". Dimpotrivă, trebuie "ieşit în această lume", cu valorile şi nonvalorile pe care le are. Între acestea, şi aceea a unei vieţi prea "erotizate". În această privinţă, papa reafirmă problema pornografiei şi a accesului său uşor prin telefoanele mobile, invitându-i pe preoţi să ceară ajutor şi să vorbească despre aceste probleme, pentru că, în mod contrar faţă de trecut atunci când aceste probleme nu erau aşa de acute şi chiar erau ascunse, "astăzi uşa este larg deschisă şi nu există motiv ca problemele să rămână ascunse". "Dacă tu ascunzi problemele tale, este pentru că alegi să faci astfel, dar nu este vina societăţii, şi nici a comunităţii tale călugăreşti", afirmă el.

Primire pentru "toţi"

Tot cu privire la problema sexualităţii, papa reafirmă chemarea la primirea persoanelor homosexuale în Biserică. "Este evident că astăzi tema homosexualităţii este foarte puternică, iar sensibilitatea în această privinţă se schimbă în funcţie de circumstanţele istorice", clarifică el. "Dar ceea ce mie nu-mi place deloc, în general, este că se priveşte la aşa-numitul «păcatul trupului» cu lentilă de mărire, aşa cum s-a făcut mult timp cu privinţă la porunca a şasea. Dacă exploatai muncitorii, dacă minţeai sau înşelai, nu conta, şi în schimb erau relevante păcatele sub centură".

"Toţi sunt invitaţi" în Biserică, repetă după aceea Francisc, "trebuie aplicată atitudinea pastorală cea mai oportună pentru fiecare. Nu trebuie să fim superficiali şi naivi, obligând persoanele la lucruri sau comportamente pentru care încă nu sunt mature sau nu sunt capabile. Pentru a însoţi spiritual şi pastoral persoanele este nevoie de multă sensibilitate şi creativitate. Dar toţi, toţi, toţi sunt chemaţi să trăiască în Biserică: nu uitaţi asta niciodată".

Întâlnirea cu un grup de persoane transgender

Aşa cum a făcut deja într-un interviu acordat unei reviste spaniole, Papa Francisc aminteşte şi întâlnirea sa cu un grup de persoane transgender, aduse pentru prima dată şi apoi alte dăţi la audienţa generală de miercuri de sora Geneviève, 80 de ani, "capelană" de la Circo di Roma cu alte două surori. "Prima dată când au venit, plângeau. Eu le întrebam de ce plâng. Una dintre aceste femei mi-a spus: «Nu credem că papa putea să mă primească!». După aceea, după prima surpriză, s-au obişnuit să vină. Cineva îmi scrie, iar eu îi răspund via mail. Toţi sunt invitaţi! Mi-am dat seama că aceste persoane se simt refuzate, şi este într-adevăr ceva dur."

"Bucuria" pentru Sinod

Nu lipsesc în colocviu întrebări şi mai personale precum aceea: "Sfinte Părinte... ce vă apasă pe inimă şi ce bucurii simţiţi în această perioadă?". Francisc răspunde spontan: "Bucuria pe care o am mai prezentă este pregătirea pentru Sinod, chiar dacă uneori văd, în unele părţi, că există lipsuri în modul de a face asta. Bucuria de a vedea cum din micile grupuri parohiale, din micile grupuri de biserici reies reflecţii foarte frumoase şi există mare ferment. Este o bucurie".

"Sinodul nu este o invenţie a mea", ţine să spună Papa Francisc, amintind că Paul al VI-lea, la sfârşitul Conciliului, a fost cel care "şi-a dat seama că Biserica Catolică pierduse sinodalitatea". De atunci încoace a fost "un progres lent" şi, uneori, "în mod foarte imperfect". Aşadar, astăzi se încearcă să se dea nouă vigoare sinodalităţii care, clarifică pontiful, "nu înseamnă a merge în căutare de voturi, cum ar face un partid politic, nu este o problemă de preferinţe, de a aparţine unui partid sau altuia. Într-un Sinod - insistă el - protagonistul este Duhul Sfânt. El este protagonistul. Aşadar, trebuie făcută în aşa fel încât Duhul să fie cel care conduce lucrurile".

(După Vatican News, 28 august 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu