Publicăm în continuare prezentarea scrisă de cardinalul Mauro Piacenza a scrisorii circulare a Congregaţiei pentru Cler: "Identitatea misionară a Preotului în Biserică drept dimensiune intrinsecă a exercitării celor tria munera".
* * *
Cu bucurie Congregaţia pentru Cler oferă scrisoarea circulară "Identitatea misionară a Preotului în Biserică drept dimensiune intrinsecă a exercitării celor tria munera", care reprezintă unul din roadele ultimei Adunări Plenare desfăşurată în martie 2009.
Ca premisă indispensabilă la text, s-a considerat oportun să se repropună alocuţiunea adresată de Sfântul Părinte participanţilor la plenară, la 16 martie 2009, în care se pot repera fie liniile directoare fundamentale pentru a interpreta scrisoarea, care derivă din cadrul teologic benedictian, fie referinţele la care nu se poate renunţa pentru însăşi activitatea dicasterului, mai ales în unele probleme actuale, de importanţă crucială pentru viaţa Bisericii.
Părinţii de la adunarea plenară au fost de acord în găsirea, printre priorităţile Bisericii contemporane, necesitatea unei angajări misionare reînnoite. Înaintarea progresivă constantă a secularizării, cu respectiva destrămare a acelor structuri culturale şi sociale, care concurau în manieră nu irelevantă la transmiterea credinţei, sugerează o autentică "tresăltare" de responsabilitate, fie în privinţa misiunii ad gentes, fie faţă de exercitarea zilnică a slujirii, care cere să fie trăită în manieră autentică apostolică şi, de aceea, misionară.
Scrisoarea se opreşte numai pe scurt asupra necesităţii misiunii şi asupra teologiei şi spiritualităţii misionarităţii, întemeindu-le în mod explicit pe însăşi misiunea lui Cristos, de care preoţii sunt făcuţi părtaşi, în virtutea hirotonirii sacramentale.
În schimb, mai pe larg se opreşte asupra necesităţii universale a unei practici misionare reînnoite (cf. § 3 din scrisoare), care depinde, în primul rând, de conştiinţa pe care o are fiecare că este discipol. De fapt, nu există eficacitate pastorală şi misionară autentică acolo unde nu ne concepem şi nu suntem afectiv şi efectiv "discipoli ai Domnului". Misiunea, în acest sens, nu este atât o organizare de evenimente, a căror reuşită ar fi legată de capacităţile umane, nici cu atât mai puţin o strategie de progresivă "îndoctrinare universală". Misiunea are loc şi este eficace acolo unde trăieşte, se roagă, suferă şi acţionează un discipol autentic al lui Cristos!
Aprofundarea uceniciei este element constitutiv al oricărei posibile practici misionare reînnoite. Dacă Bisericile noastre particulare, Comunităţile noastre şi înseşi persoanele noastre nu simt urgent exigenţa de a-l vesti pe Cristos tuturor celor pe care îi întâlnim, prima întrebare fundamentală şi urgentă pe care trebuie să ne-o punem este: "Cât de mult suntem discipoli ai lui Isus din Nazaret, Domn şi Cristos?".
De fapt, misionaritatea nu este un quid, care se adaugă din exterior la structura Bisericii, ci este aproape o caracteristică a ei, legată intim de catolicitate şi de apostolicitate. Scrisoarea vorbeşte despre "înrădăcinarea trinitară, cristologică şi ecleziologică a slujirii preoţilor ca fundament al identităţii misionare" (cf. § 2).
Din ucenicie, care include dimensiunea comuniunii ecleziale, provin fie deschiderea la universalitatea catolică a misiunii ad gentes, fie înflorirea acelei creativităţi sănătoase, care permite o evanghelizare autentic misionară, şi care, având ca unic scop real întâlnirea personală, în Biserică, a fiecărui om cu Cristos Mântuitorul, este capabilă - aşa cum ar spune apostolul - "să se facă totul pentru toţi" (cf. 1Cor 9,22).
Scrisoarea, la § 3, dă şi câteva indicaţii concrete, declinate după domeniile lui munus docendi, sanctificandi şi regendi, făcând trimitere la eventuale indicaţii ale Conferinţelor Episcopale naţionale pentru precizarea lor ulterioară. Spiritul textului, care răspunde intenţiei părinţilor de la adunarea plenară, este, în orice caz, acela de a revigora zelul apostolic şi misionar al preoţilor, pornind de la aprofundarea identităţii lor şi evidenţiind importanţa formării la orice nivel. "Formarea este absolut determinantă pentru viitorul Bisericii! Un preot cu identitate specifică clară, cu o solidă formare umană, intelectuală, spirituală şi pastorală, va genera mai uşor noi vocaţii, pentru că va trăi consacrarea ca misiune şi, bucuros şi sigur de iubirea Domnului faţă de propria existenţă sacerdotală, va şti să răspândească «buna mireasmă a lui Cristos» în jurul lui, şi să trăiască fiecare clipă a propriei slujiri ca o ocazie misionară" (cf. § 3.4).
Dorinţa este ca scrisoarea circulară să poată contribui la susţinerea angajării misionare zilnice a preoţilor, având conştiinţa că ea derivă, şi într-un anumit fel depinde, în mod fundamental din primirea rugătoare a lucrării Duhului în viaţa lor. Fie ca sfânta Fecioară Maria, regina apostolilor, să susţină munca fiecăruia şi să garanteze largă rodnicie apostolică slujirii noastre.
Din Vatican, 21 ianuarie 2011
Cardinal Mauro Piacenza
prefect al Congregaţiei pentru Cler
(După Zenit, 25 ianuarie 2011)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
