Fericitul Melki, martir al "genocidului" creştin din 1915 în Turcia
De Marco Tosatti
Papa Francisc a primit sâmbătă, 8 august 2015, pe prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, cardinalul Angelo Amato, SDB; în cursul audienţei, Sfântul Părinte a autorizat Congregaţia să promulge decretul privind martiriul slujitorului lui Dumnezeu Flavian Mihai Melki (ca laic: Iacob), din Fraternitatea Sfântul Efrem, episcop de Djézireh a sirilor. Melki (sau Malke, după o altă transliterare) a fost ucis "in odium fidei" de soldaţii turci din Djézireh (actuala Turcie) la 29 august 1915.
Crima a fost comisă în timpul genocidului făcut de "Triumviratul" împotriva armenilor şi a celorlalte minorităţi creştine din imperiul otoman. În 2010, patriarhul siro-catolic a demarat procedura pentru beatificarea lui Melki. În 2012, patriarhul a investit Roma cu acest caz şi Episcopul martir a fost proclamat slujitor al lui Dumnezeu, prima treaptă spre altare.
Se pare că Papa Francisc a îndrăgit în mod deosebit cazul acestui prelat; probabil că pentru a fi posibil să i se proclame sfinţenia la o dată apropiată de cea a martiriului său, care a avut loc exact în august în urmă cu o sută de ani.
Melki s-a născut aproape de Mardin, în actuala Turcie de sud-est. A devenit preot al Bisericii siro-catolice şi trăia la Tur Abdin. În 1895 a cunoscut în manieră dramatică experienţa persecuţiei religioase. De fapt, în acea perioadă creştinii din Cilicia şi din alte zone ale imperiului otoman au fost victime ale masacrelor pe scară largă. În timpul violenţelor din 1895, biserica sa a fost prădată şi incendiată, iar mama sa a fost ucisă.
După aceea a fost numit episcop de Mardin şi Gazarta. Biografiile vorbesc despre el ca despre un prelat cu mare credinţă şi virtuţi creştine. La 24 aprilie 1915, cu masacrele din Istanbul, Triumviratul a lansat operaţiunea de genocid, îndreptată împotriva armenilor, asirienilor şi grecilor, adică a minorităţilor creştine.
În vara anului 1915, Melki se afla la Azakh, dar aflând despre ceea ce urma să se întâmple diecezei sale s-a întors la Gazarta şi a refuzat să fugă, în pofida sfatului prietenilor musulmani din acel loc. Conform "The forgotten genocide: eastern christians, the last Arameans", a fost arestat împreună cu patru preoţi ai săi, şi cu episcopul caldeu Jacques Abraham, cu preoţii săi. Două luni mai târziu au fost duşi în lanţuri într-un loc din afara oraşului, numit Chamme Suss. Conform mărturiilor musulmanilor din acel loc li s-a cerut să se convertească la islam. Au refuzat. Abraham a fost ucis cu un glonţ, Melki a fost bătut până şi-a pierdut cunoştinţa şi a fost decapitat.
În aceeaşi perioadă, tot la Mardin, a fost arestat şi după aceea ucis episcopul armenilor catolici, Ignaţiu Maloyan. Maloyan a fost proclamat fericit pentru că a suferit martiriul in odium fidei de Ioan Paul al II-lea în 2011. Beatificarea lui Melki, pentru acelaşi motiv, şi în contextul aceluiaşi eveniment istoric - genocidul armean şi creştin din 1915 şi din anii următori - apare semnificativă a unei voinţe a Papei de a recunoaşte suferinţele îndurate de creştinii din Orient. În afară de asta nu se poate uita că Ankara duce o practică negaţionistă cât priveşte genocidul armean, primul din secolul genocidelor. Chiar dacă este vorba despre un fapt religios şi din cadrul lumii catolice, beatificarea unei victime a genocidului constituie un semnal clar.
Şi în afară de asta, cu această decizie Papa Francisc vrea probabil să dea un semn de atenţie şi de solidaritate faţă de comunităţile creştine orientale, care, în special în Siria şi Turcia, dar nu numai, la un secol de la acele evenimente tragice îndură prin acţiunea miliţiilor islamiste ceea ce au pătimit înaintaşii lor.
(După Vatican Insider, 9 august 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
