De Andrea Tornielli
În ziua de 15 iunie, la Angelus, vorbise despre femeile de serviciu şi despre îngrijitoare, amintind slujirea lor "preţioasă" în familii şi deplângând că "de atâtea ori noi nu valorizăm cu dreptate munca mare şi frumoasă pe care o fac". Acum Francisc povesteşte că poartă mereu cu sine, în buzunar, o medaliuţă a Preasfintei Inimi, dăruită lui în momentul morţii de colaboratoarea de familie care a ajutat-o pe mama sa când el era copil: o văduvă de origine siciliană, "decedată cu zâmbetul pe buze" şi cu "demnitatea" celui care a muncit mereu.
Revelarea este conţinută în colocviul cu Bergoglio care este publicat astăzi în suplimentul săptămânal "Viva" al cotidianului argentinian "El Clarín", într-un număr special dedicat primelor 500 de zile de pontificat. Jurnalistul Pablo Calvo, primit la "Sfânta Marta" la 7 iulie, i-a spus lui Francisc că a rămas uimit de faptul că un papă, obişnuit să primească şefi de stat şi regine, în timpul lui Angelus a amintit de munca femeilor de serviciu. Francisc în acel moment a început să desfacă nasturii de la reverendă şi apoi a scos o medaliuţă din buzunarul de lângă inimă.
"Era a unei doamne care o ajuta pe mama mea să spele rufele, când nu erau maşini de spălat şi se făcea totul manual - a povestit Bergoglio. Noi eram cinci, mama era singură şi această doamnă venea de trei ori pe săptămână pentru a o ajuta. Era o femeie siciliană, văduvă cu doi copii, emigrată în Argentina după ce soţul ei murise în război. A venit fără să aibă nimic, dar a muncit şi a întreţinut familia sa. Eu aveam zece ani, apoi părinţii mei s-au mutat şi am încetat s-o văd".
După mult timp, când de acum Jorge Mario devenise preot iezuit, o regăseşte: "Am cerut mereu harul de a o putea întâlni din noi, pentru că în timp ce spăla rufele, ne învăţa multe lucruri: vorbea despre război, despre cum se cultiva pământul în Sicilia. Era o femeie şireată ca foamea, păstra fiecare centimă, nu se lăsa înşelată. Avea multe caracteristici bune. Îmi vorbea cu jumătatea sa italiană şi jumătatea spaniolă".
Calea viitorului papă şi cea a bătrânei femei de serviciu sunt destinate să se intersecteze iarăşi. "Am însoţit-o alţi zece ani, până la moarte. Cu câteva zile înainte de a muri, a scos din buzunar această medaliuţă, mi-a dat-o şi mi-a spus: «Vreau ca s-o luaţi dumneavoastră». În fiecare seară, când mi-o dau jos şi o sărut, şi în fiecare dimineaţă, când mi-o pun din nou, îmi apare imaginea acestei femei. Era o persoană anonimă, nimeni n-o cunoştea, se numea Concepción Maria Minuto. A murit fericită, cu zâmbetul pe buze şi cu demnitatea celui care a muncit. Pentru aceasta simt multă simpatie faţă de femeile de serviciu, pentru îngrijitoare, care trebuie să aibă recunoscute toate drepturile lor sociale, toate. Şi care nu trebuie să fie obiect de exploatare sau maltratări. Ceea ce am spus pentru ele, la Angelus în urmă cu o lună, nu era în textul pregătit, mi-a venit din inimă".
În colocviul cu "Viva", papa Francisc a tratat diferite teme. A invitat să nu se ţină televizorul deschis când sunt la masă în familie: "Uneori consumismul ajunge să acapareze timpul şi să nu-l împărtăşească. Ştiu bine că a vedea televizorul este un ajutor, sunt ştirile... dar a sta la masă cu televizorul pornit nu-ţi permite să comunici". A spus că împărtăşeşte vorba "trăieşte şi lasă să trăiască", considerând-o "primul pas spre pace şi fericire". A vorbit despre războaie şi despre angajarea pentru pace.
Jurnalistul l-a întrebat ce ar face cu banii în cazul în care ar câştiga Premiul Nobel pentru pace. Francisc a spus în această privinţă: "Este o temă care nu intră în agenda mea, spun adevărul. Deşi nu arăt niciun dispreţ, n-am voit niciodată să primesc doctorate sau premii. Cu toată sinceritatea, nici nu mi se întâmplă vreodată să mă gândesc la asta şi cu atât mai puţin să mă gândesc la ce aş face cu banii de la premiu. Însă, făcând abstracţie de premiu, cred că toţi trebuie să se angajeze pentru pace, să facă tot ceea ce se poate, ceea ce eu pot să fac de aici. Pacea este limbajul care trebuie să se vorbească".
Vorbind despre imigrare, papa a elogiat cazul Suediei care în ultimii ani a primit 800 de mii de migranţi în faţa unei populaţii de 9 milioane şi jumătate de locuitori şi l-a comparat cu atitudinea ţărilor vecine comentând: "Europei îi este frică". Jurnalistul i-a dus lui Francisc o cataramă mică ce a aparţinut unui soldat care a luptat în Falkland-Malvinas în timpul războiului din 1982. Papa a sărutat-o.
(După Vatican Insider, 27 iulie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
