Pelerinajul este momentul bucuriei inimii, al drumului parcurs cu iubire spre acea persoană pe care dorești să o întâlnești „acasă”. Pentru noi, cadrele didactice, acest drum a ajuns la ediția a V-a. Împreună cu pr. Petru-Sebastian Tamaș, inspector școlar diecezan, anul acesta ne-am îndreptat spre Fatima, loc binecuvântat, unde în 1916 Sfânta Fecioară Maria s-a arătat la trei păstorași: Lucia dos Santos (10 ani), Francisc Marto (9 ani) și Iacinta Marto (7 ani).
Și, iată-ne pregătiți de drum, duminică dimineața în curtea Seminarului din Bacău, adunați din toate colțurile diecezei cu multe emoții. Pelerinajul a început în capela seminarului unde ne-am hrănit sufletul prin ascultarea cuvântului, primirea Domnului în inimile noastre, și ne-am încredințat pașii lui Isus.
Drumul a fost lung, dar cu Isus în inimă și mereu sub mantia ocrotitoare a Sfintei Fecioare Maria, am ajuns la destinație. Emoția era atât de puternică încât nu am rezistat să nu o salutăm pe Sfânta Fecioară, deși ora era foarte, foarte târzie.
Dimineața am început activitățile prin a ne consfinți Inimii Neprihănite a Sfintei Fecioare Maria la Capela Aparițiilor, care este inima sanctuarului de la Fatima. De asemenea, pentru a trăi mai intens momentele celebrărilor și a ne apropia mai mult de ceea ce reprezintă sanctuarul de la Fatima, părintele a făcut o prezentat și ne-a vorbit despre semnificația aparițiilor Maicii Domnului la Fatima. Vizitând muzeul sanctuarului, am descoperit cât de impresionante sunt mărturiile pe care oamenii le-au dat despre harurile obținute prin mijlocirea „Doamnei”, așa cum o numeau copilașii. Emoțiile tuturor, au crescut când am participat la Sfânta Liturghie la capela Aparițiilor. Atât de multă pace sufletească, atât de multă mângâiere divină. Prin cuvântul de învățătură, părintele ne-a ajutat să ne deschidem inima Sfintei Fecioare, Mama noastră cerească să-i încredințăm toate rănile sufletului pentru a ni le vindeca, pe ale noastre dar și pe ale celor dragi nouă, familiei, elevilor.
După amiaza ni s-a arătat cu un soare minunat, ale cărui raze, încălzindu-ne, ne provoca să trăim mai intens următorii pași: Calea Sfintei Cruci. Astfel, am parcurs în meditație și rugăciune stațiunile Căii Crucii pe drumul pe care păstorașii îl parcurgeau pentru a merge de la Ajustrel la Cova da Iria. Nu știu în cât timp îl parcurgeau aceștia, dar, pentru noi, a fost ca o clipă. De ce? Pentru că fiecare meditație la stațiuni te-a ajutat să fii acolo, să te gândești la fiecare persoană pe care o porți în suflet și la modul cum ai putea să fii prezent în viața ei, să o sprijini, dar, în același timp, să te lași mângâiat, ajutat. La ultima stațiune, soarele a luminat cu blândețe chipurile noastre, făcând astfel vizibilă, printre lacrimi, emoția sufletelor mângâiate. Am vizitat Valinhos locul unde a apărut Sfânta Fecioară a patra oară pe 19 august 1917, locul în care păstorașii au avut prima și a treia apariție a Îngerului Păcii, în primăvara și toamna anului 1916, cele două case ale păstorașilor, locul în care a avut loc a doua apariție a Îngerului Păcii în grădina casei Luciei în vara anului 1916.
La întoarcerea spre sanctuar, o lună clară a alungat întunericul și a luminat calea noastră printre măslini, ajutându-ne ne continuăm trăirea spirituală.
Ai fi spus, gata, e timpul de a medita asupra zilei, de a face o retrospectivă. Dar nu ai cum, nu poți sta când sunetul clopotelor te cheamă să reciți Sfântul Rozariu cu oameni veniți din toate colțurile lumii, vorbind limbi diferite, dar purtând în inimă aceeași credință și încredere în Sfânta Fecioară Maria. Este de neuitat procesiunea cu lumânări, cu lumânarea ta ridicată alături de lumânarea unui străin devenit frate, cu aceeași speranță în Isus.
Zorii celei de a doua zi ne-au găsit în capela Cappella Angelo della Pace din Sanctuarul de la Fatima, adunați în jurul lui Isus, participând la Sfânta Liturghie. Emoția fiecărui participant s-a simțit în zâmbetul prezent pe chipurile fiecăruia, dar și în mângâierea cuvântului de învățătură adresat de părintele Tamaș, cuvânt care nu numai că a hrănit, dar a și transformat inima.
Ziua a doua a avut un important accent cultural. Am cunoscut mai bine istoria și cultura portugheză, deoarece am vizitat trei localități de mare însemnătate pentru istoria Portugaliei: Tomar, Batalha și Alcobaça. Am fost impresionați să descoperim cum un popor și o țară cu mult mai mică decât a noastră, înconjurată pe jumătate de apele mării, a reușit să fie timp de un secol la cârma lumii. Determinarea marilor navigatori, îndârjirea prinților și a liderilor națiunii care au visat întotdeauna o Portugalie independentă și autonomă au dat naștere unui popor care uimește astăzi prin bunătate și prin bucuria de a trăi. Emoționant a fost că în fiecare lăcaș de cult glasurile noastre au intonat cântece mariane, dorind astfel, să ne manifestăm ca și copii ai Mamei cerești.
Seara, pașii noștri s-au îndreptat din nou spre Capela Aparițiilor spre a ne adresa mamei cerești prin rugăciunea care îi place atât de mult și pe care, de altfel, în apariții o spunea alături de păstorași: Sfântul Rozariu. Mângâietor a fost să auzi rostită rugăciunea, printre atâtea limbi, și în dulcele grai moldovenesc. Apoi, cu lumânările în mâini înălțate spre cer, fiecare participant a pornit în procesiune însoțind-o pe Sfânta Fecioară pas cu pas în cântece și rugăciune.
Un nou răsărit, o nouă zi începută în capela Nostra Signora Dores a sanctuarului participând la Sfânta Liturghie. Am început o nouă zi cu noi trăiri încredințându-ne fiului Mariei și hrănindu-ne sufletul ascultând cuvântul Domnului, dar și primindu-l pe Isus în suflete.
Apoi am pornit către biserica parohială, locul în care au fost botezați cei trei păstorași de la Fatima. Alte emoții, dar și alte încredințări mamei cerești, fiind plini de speranță, dar și fericiți. Am continuat itinerariul cu orașul Nazaré situat pe malul oceanului Atlantic, cu peisaje de vis și plaje lungi de nisip, cele mai renumite din toată Portugalia. Am admirat măreția creației lui Dumnezeu, privind valurile zgomotoase ale Oceanului Atlantic din locul numit Sitio având o strălucire aparte datorită razelor de soare care parcă se jucau în valuri. I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru toate aceste minunății pe care ni le-a descoperit în biserica închinată Sfintei Fecioare Maria. Un ultim punct al itinerarului zilei a fost atins când pașii ne-au purtat spre cel mai romantic sat medieval din Portugalia, Óbidos, dichisit într-un mod atractiv, special pentru vizitatori, caracteristica locului fiind casele vopsite în alb și albastru.
Seara a venit repede. Pașii s-au îndreptat spre Sanctuar pentru a ne întâlni în rugăciune, încredințându-ne viața Sfintei Fecioare Maria și rugând-o să ne țină mereu, pe toți, sub mantia ei ocrotitoare de Mamă iubitoare.
Deși ceremoniile s-au încheiat, mulțimea retrăgându-se la odihnă, noi am mai rămas, dorind să prelungim dialogul, să întipărim în inimile noastre cât mai profund imaginea Sfintei Fecioare, dar și a celor trei păstorași, care i s-au încredințat fără nicio reținere.
În ultima zi a pelerinajului, pașii ne-au purtat pe străzile cartierului Alfama, din Lisabona, care a păstrat o puternică atmosferă medievală. Ne-am înălțat inimile și gândurile în cel mai vechi lăcaș de cult din Lisabona, catedrala, oficial numită „Santa Maria Maior de Lisabona”, catedrală în care a fost botezat Sfântul Anton. Un alt moment emoționant a fost participarea la Sfânta Liturghie celebrată în biserica Sfântul Anton, biserică construită pe locul casei în care s-a născut Sfântul Anton de Padova. Este mângâietor, dar te și întărește să ajungi acasă la cel la care de mic ai alergat pentru a-i cere ajutor. În aceeași zi am admirat și exteriorul mănăstirii Jeronimos, simbolul cel mai impresionant al puterii Portugaliei, loc în care se află mormintele poetului Louis de Camoens și cel al exploratorului Vasco da Gama.
Mulțumim Domnului pentru aceste zile binecuvântate, în care harurile ne-au inundat inimile și am trăit momente unice de încredințare mamei cerești, învățând de la trei păstorași să ne încredințăm „Doamnei Luminii” cu toată ființa, convinși fiind că ea va mijloci ceea ce avem nevoie pentru a trăi ca adevărați fii ai lui Dumnezeu.
Mulțumim părintelui Petru-Sebastian Tamaș care a făcut posibilă această călătorie a iubirii divine, a creșterii spirituale, sprijinindu-ne, însoțindu-ne cu iubirea sa fraternă, încurajându-ne să privim cu speranță în viitor, fiind conștienți că mereu suntem sub mantia ocrotitoare a Sfintei Fecioare Maria. Mulțumim doamnei Gabriela Matei de la Agenția „Pelerinaje Gabriela”, care ne-a sprijinit în conturarea itinerarului acestui pelerinaj.
Mulțumiri tuturor pelerinilor pentru bucuria acestor zile în care am împărtășit iubirea față de Mama lui Isus, dar și a noastră, ca într-o familie.
Binecuvântare, mângâiere, emoție, mulțumire, bucurie, recunoștință sunt trăirile pe care le avem și le vom duce în comunitățile noastre.
Prof. Loredana Cojan
Album foto
25-29 octombrie 2026: Fatima: Pelerinajul profesorilor catolici
