Tradusă în mod fluent și fidel de studentele Mara-Maria Biro și Ginevra-Nicol Hațegan, cu coordonarea asist. univ. dr. Irina-Cristina Mărginean (Departamentul de Limbi Moderne Aplicate al Facultății de Litere, Univ. „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca), cartea reprezintă rodul unei serii de conversații dintre autor și credincioși despre participarea poporului creștin la Liturghie. Este scrisă pentru Liturghia latină, dar principiile ei se pot aplica și Liturghiei bizantine. Cartea se pretează, desigur, ca lectură personală, dar și ca lectură de grup datorită structurii ei foarte clare care urmează îndeaproape desfășurarea Liturghiei.
Sfânta Liturghie este cea mai mare rugăciune a Bisericii, este „culmea spre care tinde acțiunea Bisericii și, în același timp, izvorul din care emană toată energia ei” (Sacrosanctum Concilium 10). Există, însă, creștini care o neglijează sau o trăiesc cu riscul oboselii oarecum prăfuite implicite într-un act care se repetă. Cum se iese din acest blocaj care nu este deloc spre binele sufletului? Intrând în semnificația Liturghiei, în densitatea dialogului vertical dintre Dumnezeu și om și dintre om și Dumnezeu, dialog mediat de cuvintele, semnele și gesturile liturgice prezente în cadrul ei.
Cartea corespunde, așadar, și unei binefăcătoare (re)inițieri a poporului creștin în ceea ce privește celebrarea liturgică. Liturghia Cuvântului și Liturghia euharistică, școala și ospățul, Cuvântul și Masa sunt aprofundate fiecare cu particularitățile ei precum și în legăturile lor strânse și eficace. Semnele acestei alianțe pe verticală (cartea, pâinea, vinul, apa și tămâia), precum și gesturile ei fundamentale (invocarea Duhului Sfânt/epicleza și ofranda) sunt elementele concrete prin care continuă să se țeasă „noul și veșnicul legământ”, dialogul dintre Dumnezeu și ființa umană prin mijlocirea lui Cristos.
Paginile dedicate marelui amin sunt, de asemenea, impresionante. Explorarea potențialului acestui cuvânt atât de mic (în aparență) dilată inima și ajută atenția noastră să găsească sens și gust în celebrarea liturgică. Moartea și învierea lui Cristos sunt evenimentul cel mai mare al istoriei umane și nu va mai exista vreun altul asemănător. Din dimineața Învierii această Lumină și Viață a lui Cristos înviat a început să se împărtășească și să cheme în ea umanitatea din toate locurile și din toate timpurile până când Dumnezeu va fi „totul în toți” (1 Cor. 15,28).
Cuvintele autorului legate de scopul Liturghiei sunt clare și eficace: „Începe să se întrezărească funcționarea Liturghiei ca un eveniment care ne permite să intrăm în itinerarul ascendent al Fiului către Tatăl”[1] astfel încât „și noi putem să spunem amin împreună cu el, Fiul.”[2]. „În aminul lui Cristos răsună aminul nostru. Se poate spune că întreaga celebrare euharistică țintește spre acest amin.”[3] Ce minunat este să (re)descoperim că prezența euharistică a lui Cristos în Liturghie este pentru noi, că în aminul lui Cristos și noi – fiecare cu aminul nostru personal – ne îndreptăm împreună cu el spre Tatăl! „Euharistia privește tocmai intrarea noastră în ofranda pe care Cristos, Domnul nostru, a împlinit-o o dată pentru totdeauna: în el, cu el și prin el și noi putem prezenta răspunsul nostru către Dumnezeu Tatăl.”[4] Cele câteva picături de apă pe care preotul le varsă în potir imediat după vin în momentul pregătirii darurilor sunt semnul care face referire la însăși umanitatea noastră care „prin Cristos, cu Cristos și în Cristos” se întoarce în brațele Tatălui.
Memorialul este poarta care în fiecare Liturghie se deschide pentru noi spre veșnicie pentru că memorialul recuperează evenimentul fundamental al morții și învierii lui Cristos din trecut, îl aduce în prezent pentru noi și îl deschide spre viitor, spre eshatologie. Cristos a murit și a înviat o singură dată, iar noi, prin celebrarea memorialului la Sfânta Liturghie „intrăm în prezentul veșnic al lui Cristos.”[5] Celebrarea euharistică este, așadar, un moment de mare intensitate al istoriei și al realității întregi: „celebrând, așadar, moartea și învierea Fiului tău” avem privilegiul de a putea participa la lucrarea prin care Dumnezeu continuă să mântuiască umanitatea. Să nu lăsăm ca obișnuința de a auzi aceste cuvinte la fiecare Liturghie să ne fure măreția momentului și trăirea.
Dumnezeu a creat o lume foarte frumoasă pentru ființa umană și a dăruit acesteia alte ființe cu care să își împărtășească viața. Deja e minunat de mult și Dumnezeu, în iubirea lui, a mers și mai departe: s-a dăruit pe Sine însuși umanității în persoana Fiului său Isus Cristos. Liturghia este spațiul și timpul legământului, iar Euharistia este sacramentul „noului și veșnicului legământ”. Inima vestirii creștine este tocmai această voință de iubire, de alianță, de împreună viețuire a lui Dumnezeu cu omul.
Liturghia și Euharistia ni se revelează, așadar, în paginile acestei cărți a părintelui Stancari ca sacrament al darului (și al unui dialog al darurilor), ca memorial al morții și învierii lui Cristos și în același timp ca sacrament al unității umanității, al tuturor celor care mănâncă aceeași Pâine a Vieții. Luminoase și actuale sunt paginile despre daruri și despre pace; de altfel și o foarte frumoasă descriere a omului pașnic poate fi citită în paginile de final ale acestei cărți. „Într-o lume poluată, dezorientată și fracturată, făpturile sunt de-acum deconectate și nu mai comunică: nu mai există nicio gratuitate în relațiile lor. (...) Însă Dumnezeu nu a părăsit lumea. (...) El a inventat o nouă soluție, care are valoare de mântuire.”[6] Revelația biblică (mereu actuală și actualizată în Liturghie) este „revelația acestei voințe de mântuire, de recuperare, de reconciliere, de reconstrucție, de răscumpărare”[7].
Gabriella Molcsan
*
Participarea noastră la Sfânta Liturghie
Pino Stancari, Editura Surorilor Lauretane, Baia-Mare, 2026, ISBN 978-606-8999-86-9, 13x19,5 cm, 123 pagini, 28 lei
* * *
Această carte, în limita stocului disponibil, poate fi procurată prin comandă (cu plata taxelor poștale aferente expedierii):
Din Librăria „Presa Bună”:
- prin poștă: Librăria „Presa Bună”, Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26; 700064-Iași
- prin telefon și WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 și 19.00; duminica, între orele 10.00 și 18.00
- prin e-mail: [email protected]
- prin Internet: www.librariapresabuna.ro
[1] Stancari, Pino, Participarea noastră la Sfânta Liturghie, Traducere: studenți ai Universității Babeș-Bolyai, Editura Surorilor Lauretane, Baia Mare, 2026, p. 36.
[2] Ibidem.
[3] Idem, p. 42.
[4] Idem, p. 74.
[5] Idem, p. 11, prefața pr. Vasile Tofană S.J.
[6] Idem, p.111.
[7] Idem, p.112.
