De Gianni Valente
Dialogul teologic dintre catolici şi ortodocşi marchează pasul. La Amman a fost practic zadarnică ultima sesiune plenară a Comisiei mixte create pentru a înfrunta obstacolele teologice în calea comuniunii depline dintre Biserica catolică şi Bisericile ortodoxe. Membrii Comisiei - 23 de delegaţi catolici şi doi delegaţi pentru fiecare dintre cele 14 Biserici ortodoxe autocefale - s-au reunit în capitala iordaniană de la 15 la 23 septembrie 2014 pentru a se confrunta cu privire la un document de lucru intitulat "Sinodalitate şi Primat". În intenţii, semnarea comună a documentului ar fi trebuit să reprezinte un pas înainte în lucrarea Comisiei, angajată din 2006 să verifice dacă există o definiţie şi o exercitare a primatului Episcopului de Roma care să poată fi acceptate şi de ortodocşi. În schimb, aşa cum se citeşte într-un comunicat difuzat în timp record de Patriarhia de Moscova, textul a provocat "o cantitate de obiecţii de fond". Tentative de a elabora în timpul şedinţei o altă schiţă n-a avut rezultat. Şi la sfârşit, "după discuţii prelungite, care au dezvăluit dezacorduri serioase cu privire la chestiunea primatului în Biserică", s-a dat mandat Comitetului de coordonare a Comisiei să reformuleze textul, în următoarea reuniune programată în 2015.
În comunicatul pus on line de Moscova - mai înainte de comunicatul oficial, difuzat de partea catolică de Radio Vatican - se observă o urmă de satisfacţie ascunsă datorită modului cum au decurs lucrurile: Patriarhia de Moscova continuă să se manifeste nemulţumită faţă de un dialog teologic în care până acum un rol proeminent pentru partea ortodoxă a fost ocupat de mitropolitul de Pergam Ioannis Zizioulas, din Patriarhia ecumenică, de mulţi considerat drept cel mai mare teolog creştin în viaţă. Însă de data aceasta şi alte Biserici ortodoxe au manifestat insatisfacţie faţă de textul de lucru, dând impresia că "boicotarea" moscovită a dialogului teologic nu reprezintă o poziţie izolată.
Schiţa de lucru arhivată trata raportul dintre primat şi sinodalitate cu o direcţie strict teologică, punând deoparte argumentările istorice şi patristice cu privire la care de fapt se împotmoliseră - tot datorită obiecţiilor din partea ortodoxă - în precedentele sesiuni ale Comisiei. În textul propus, raportul dintre primat şi sinodalitate, dintre "primus" în exercitarea autorităţii şi colegialitatea episcopilor în Biserică era întemeiat teologic în lumina dinamicii trinitare, unde unitatea naturii divine este comună celor trei Persoane. Un paralelism perceput ca prea "raţional" şi deductiv de reprezentanţii ortodocşi care au propus lăsarea deoparte a schiţei. Hilarion de Volokolamsk, mitropolitul prezent la Amman ca reprezentant al Patriarhiei de Moscova, n-a trebuit nici măcar să facă prea mult presing pentru a aduce pe poziţiile sale delegaţi din alte Biserici ortodoxe slave. S-a renunţat cu politeţe la invitaţiile din partea catolică de a găsi oricum un consens cu privire la întocmirea unei noi schiţe.
În comunicatul difuzat pentru a furniza un bilanţ oficial al sesiunii - co-prezidată şi de această dată de Ioannis de Pergam împreună cu cardinalul Kurt Koch - accentul este pus pe iniţiativele şi cuvintele cu care în zilele petrecute la Amman membrii Comisiei au voit să exprime apropierea şi solidaritatea împărtăşită faţă de creştini din zonele tulburate din Orientul Mijlociu. Însă pe planul dialogului ecumenic, rezultatul slab al summit-ului de la Amman şi diviziunile reieşite din nou între ortodocşi provoacă întrebări, şi în vederea de acum a iminentului "Sfânt şi Mare Conciliu" al ortodoxiei din 2016, convocat de Patriarhul ecumenic Bartolomeu pentru a trata împreună "noile probleme" pe care misiunea şi prezenţa Bisericilor ortodoxe le au în faţa lor în timpul prezent. Cu acea ocazie, conducătorii ortodocşi vor reuşi să găsească o linie comună cu privire la ecumenism şi la raportul cu Biserica catolică? Sau chestiunea ecumenică va fi ţinută în afara agendei Conciliului, pentru a evita despicări?
Până azi inclusiv, şi la Amman reprezentanţii ortodocşi au confirmat intenţia de a continua dialogul despre primat şi sinodalitate. Nimeni n-a cerut moratorii sau n-au anunţat disocieri şi viitoare forfaituri. În acelaşi timp, mitropolitul Hilarion a avut ocazia de a reafirma disocierea Patriarhiei moscovite de Documentul de la Ravenna, textul aprobat de Comisie în 2007, în absenţa reprezentanţilor ruşi, care definea raportul dintre primat şi conciliaritate ca "reciproc interdependente" şi recunoştea că în primul mileniu creştin Biserica din Roma "ocupa primul loc în taxis (succesiunea sediilor, în ordinea importanţei, ndr)", iar episcopul de Roma era recunoscut "ca protos (primul) între episcopii sediilor majore, în consensul adunării de episcopi". Şi Biserica ortodoxă din Georgia - aşa se citeşte în comunicatul Patriarhiei de Moscova - a reafirmat propriul dezacord faţă de Documentul de la Ravenna.
Pentru viitorul apropiat, drumul ecumenic dintre ortodocşi şi catolici va trebui să caute drumuri care să nu fie făcute impracticabile de contrastele interne din ortodoxie. Ca întotdeauna, importante sunt mişcările Patriarhiei de Moscova, a cărei preponderenţă "politică" obiectivă riscă să se transforme în element de încurcătură, care încetineşte orice dinamism apostolic autentic şi nu ajută să se profite de noi, posibile ocazii de comuniune cu catolicii. Uimeşte că, în contextul încins al crizei ucrainene, patriarhul de Moscova Kiril a simţit datoria de a respinge astăzi acuzele care-l denigrează ca simplu instrument al politicii Kremlinului. Şi nu pare că furia naţionalistă înregistrată în Rusia ajută ierarhia ortodoxă să câştige încrederea şi stima spirituală printre ruşii de astăzi: un amplu sondaj realizat în ultimele săptămâni arată că 36% dintre conaţionalii săi îl consideră pe preşedintele Putin ca "o autoritate morală", în timp ce numai 1% dintre ruşi îi recunoaşte acest nobil calificativ patriarhului de Moscova.
(După Vatican Insider, 26 septembrie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
