|
| © Vatican Media |
Domnul va cere cont de toate lacrimile vărsate
La "împlinirea a o mie de zile de la agresiunea militară de dimensiuni ample pe care ucrainenii o îndură", Papa Francisc a trimis marţi, 19 noiembrie 2024, o scrisoare nunţiului apostolic din ţara martirizată, arhiepiscopul Visvaldas Kulbokas, dorind ca termenul pace să poată curând "răsuna în familiile, în casele şi în pieţele din iubita Ucraina".
Dragă frate,
Prin această scrisoare, pe care ţi-o adresez ţie ca reprezentant al meu în iubita şi martirizata Ucraina, doresc să-i îmbrăţişez pe toţi cetăţenii săi, oriunde s-ar afla.
Îmi oferă această ocazie împlinirea a o mie de zile de la agresiunea militare de dimensiuni ample pe care o îndură ucrainenii. Ştiu bine că niciun cuvânt uman nu este în măsură să protejeze vieţile lor de bombardamentele zilnice, nici să mângâie pe cei care îi plâng pe cei morţi, nici să îngrijească răniţii, nici să repatrieze copiii, nici să-i elibereze pe prizonieri, nici să îmblânzească efectele crunte ale iernii, nici să readucă dreptatea şi pacea. Şi acest cuvânt - PACE - din păcate uitat de lumea de astăzi, am vrea să-l auzim răsunând în familiile, în casele şi în pieţele din iubita Ucraina. Din păcate, măcar deocamdată, nu este aşa!
Totuşi, aceste cuvinte ale mele nu vor să fie simple cuvinte, deşi încărcate de solidaritate, ci, aşa cum fac încă de la începutul invadării acestei ţări, invocaţie din inimă către Dumnezeu, unic izvor de viaţă, speranţă şi înţelepciune, pentru ca să convertească inimile şi să le facă apte să demareze parcursuri de dialog, de reconciliere şi de înţelegere.
Ştiu că în fiecare dimineaţă, la ora nouă, cu un "minut de tăcere naţională", ucrainenii amintesc cu durere numeroasele victime provocate de conflict, copii şi adulţi, civili şi militari, precum şi prizonierii, care se află adesea în condiţii deplorabile. Mă unesc cu ei, aşa încât să fie mai puternic strigătul care se înalţă spre cer, de la care vine ajutorul: "Ajutorul meu vine de la Domnul, care a făcut cerul şi pământul" (Ps 121).
Fie ca Domnul să mângâie inimile noastre şi să întărească speranţa că, în timp ce adună toate lacrimile vărsate şi va cere cont pentru ele, el rămâne alături de noi şi atunci când eforturile umane par nerodnice şi acţiunile insuficiente.
Cu încrederea că Dumnezeu va fi cel care va rosti ultimul cuvânt cu privire la această tragedie uriaşă, binecuvântez întregul popor ucrainean, începând de la episcopi şi de la preoţi, cu care tu, frate iubit ai rămas alături de fiii şi de fiicele din această naţiune de-a lungul tuturor acestor o mie de zile de suferinţă.
Din Vatican, 19 noiembrie 2024
Franciscus
(După L'Osservatore Romano, 19 noiembrie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
