Mănăstirea Cocoş
Situată la 35 km de Tulcea, 8 km de Isaccea şi 6 km de Niculiţel, Mănăstirea Cocoş a luat fiinţă în 1833 pe locul unde pe la 1679 exista un schit de sihaştri. Se spune că trei călugări ce veneau de la muntele Atos au avut acelaşi vis: un cocoş îi îndemna să clădească mănăstire pe o veche vatră de pustnici, undeva aproape de Dunăre, într-un luminiş de pădure, la poalele unui deal stâncos. Au coborât din corabie la Isaccea şi au aflat despre Niculiţel şi despre locurile marcate de cântecul unui cocoş sălbatic. Au construit la început un aşezământ de rugăciune rudimentar. În 1846, sultanul elibera un firman de reparaţie a lăcaşului. Aşezarea s-a ruinat şi în locul ei monahii au ridicat o troiţă. Cu sprijin material din partea unui cioban din Poiana Sibiului care s-a călugărit şi a donat tot avutul său mănăstirii, călugării au construit în 1853 o biserică nouă din piatră şi cărămidă cu hramul Sfânta Treime. După Războiul de Independenţă s-au ridicat cele trei turle şi clopotniţa de 30 de metri înălţime. Pe la 1902 s-a construit întreaga latură de Răsărit a incintei: paraclisul (cu hramul sfântul Ierarh Nicolae), trapeza, bucătăria, chelăria, chiliile în stil oriental cu pridvor şi cerdac. Pietrarii italieni, între 1911 şi 1913, au construit biserica de astăzi din piatră de granit, un locaş monahal cu trei turle şi pridvor susţinut de patru stâlpi (cu hramul Coborârea Sfântului Duh).
Am ajuns la acel loc retras, la poalele unui deal învăluit de pădurile de tei. Am intrat în mănăstire. La poartă, într-un fel de librărie, era un călugăr care, după ce ne-a măsurat cu privirea, ne-a întrebat ce-i cu noi. "Am venit să ne rugăm la martiri", am răspuns. "Bine faceţi", ne-a spus călugărul. Am păşit în mănăstirea plină de linişte şi am admirat zona chiliilor. În dreapta ne-a întâmpinat o icoană mare cu chipul celor patru martiri: "Sfinţii mucenici de la Niculiţel: Zotic, Atal, Camasie, Filip". Atal şi Filip sunt reprezentaţi mai tineri. În centrul atenţiei este Camasie care este cu crucea în mâna dreaptă. Spre el arată Zotic cu mâna dreaptă şi Filip cu mâna dreaptă, în stânga ţinând evanghelia. Atal are în mâna dreaptă un sul şi priveşte spre Zotic.
Apoi am intrat în biserică. Raclele cu rămăşiţele pământeşti ale celor patru martiri erau în faţă spre stânga, pe o masă, sub un baldachin. Pe fiecare raclă este notat numele martirului în ordinea în care apar şi pe icoană. Ne-am rugat. Apoi am privit interiorul bisericii cu frumosul iconostas şi cu pictură în tehnica mozaicului, făcută în ultimii ani, după lucrările de consolidare din anii 1994-1998. Undeva în dreapta cei patru sunt pictaţi din nou. Doi în dreapta lui Cristos împăratul care şade pe tron şi doi în stânga. Cristos cu o mână binecuvântează, iar cu cealaltă ţine evanghelia deschisă pe care se poate citi: "Oricine va mărturisi pentru mine, mărturisi-voi şi eu pentru el". Toţi patru mucenici au în mâna dreaptă crucea şi sunt îndreptaţi spre Cristos. În afară de Camasie care are veşmânt albastru, ceilalţi au veşminte roşii.
Am ieşit, iar la librărie am cerut cărţi cu vieţile celor patru martiri. Ni s-a indicat o mică broşură cu date despre mănăstire şi cu viaţa pe scurt a martirilor.
Din mai puţin de jumătate de pagină aflăm că cei patru au fost martirizaţi în perioada marilor persecuţii a lui Diocleţian. Zotic a fost preot, iar ceilalţi misionari creştini şi au trecut la Domnul la 4 iunie 303. Pentru că nu au voit să-şi lepede credinţa, Zotic a fost decapitat, iar ceilalţi răstigniţi, după obiceiul romanilor, drept dovadă fiind fluierele picioarelor zdrobite. La 12 ianuarie 1973 moaştele au fost aduse de la Niculiţel şi aşezate aici la loc de cinste.
Alţii cred că cei patru erau ostaşi în armata romană, şi, pentru credinţa lor în Cristos, au fost osândiţi la moarte prin tăiere cu sabia. În sprijinul afirmaţiei spun că martirii au fost găsiţi aşezaţi cu mâinile pe piept şi cu capul spre apus. Toţi aveau capetele tăiate, din care trei erau aşezate la locul lor, iar al patrulea se afla pe pieptul martirului.
Despre anul morţii celor patru martiri nu se cunosc date exacte. Există presupuneri că aceştia au fost ucişi în perioada 319-324, când domnea împăratul Liciniu. O altă presupunere este că ei au murit în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), iar altă presupunere aşază timpul martiriului celor patru în jurul anilor 370-372, pe vremea domniei regelui got Athanaric.
Este clar că sunt moaştele cele mai vechi descoperite pe teritoriul României. În anul 2001, în bazilica din vechea cetate Halmyris de pe malul Dunării au fost descoperite moaştele a încă doi sfinţi, Epictet şi Astion, martirizaţi în secolul al III-lea al erei creştine. Acestea acum se păstrează la Mănăstirea Halmyris.
Din broşură am înţeles că în Mănăstirea Cocoş slujbe sunt de trei ori pe zi, împlinind cele şapte laude şi culminând cu sfânta Liturghie. De asemenea, am descoperit că în mănăstire ar fi un muzeu cu icoane din secolul al XVIII-lea, obiecte de cult, evanghelii ferecate, sigilii vechi, manuscrise în limba slavonă şi veşminte.
La 18 septembrie 1997, mănăstirea a fost vizitată şi de poetul Grigore Vieru care a notat: "La Cocoş / E-al meu strămoş. / Suferinţa / Mi-e credinţa. / România / Mi-e mândria! / Birui-va nu ţara cu cele mai multe tancuri, ci Ţara cu cel mai mult Dumnezeu în ea. / Dumnezeu să ne ajute, / Gr. Vieru / 18.IX. 97".
Spre final, broşura notează: "Prin prezenţa moaştelor celor patru sfinţi martiri se aduce un spor duhovnicesc atât pentru soborul mănăstirii cât şi pentru credincioşii ce vin să se reculeagă în faţa sfinţilor în decursul anului, dar mai ales în ziua prăznuirii lor, la 4 iunie, ocazie cu care moaştele sunt scoase în procesiune la locul unde au fost descoperite. Dumnezeu a binevoit să binecuvânteze pământul dobrogean cu moaştele celor patru sfinţi mucenici, care sunt vii rugători şi mijlocitori ai noştri înaintea Sfintei Treimi".
Ne-am îndreptat spre Isaccea, vechiul Noviodunum, unde au fost martirizaţi cei patru.
Pr. Cornel Cadar
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 4-9 iulie: Dobrogea: Impresii de călătorie (IX)
* * *
Dobrogea: Impresii de călătorie (VIII)
Dobrogea: Impresii de călătorie (VII)
Dobrogea: Impresii de călătorie (VI)
Dobrogea: Impresii de călătorie (V)
Dobrogea: Impresii de călătorie (IV)
Dobrogea: Impresii de călătorie (III)
Dobrogea: Impresii de călătorie (II)
Dobrogea: Impresii de călătorie (I)
