În drum spre muzeu
Încheiam episodul precedent cu sfinţirea unor icoane, printre care şi una în care sfântul Bretanion îl înfruntă pe împăratul Valens.
Despre sfântul Bretanion, comemorat la 25 ianuarie (dată fixată de Martyrologium Romanum întocmit de cardinalul Cesare Baronio), se ştie că a fost episcop de Tomis în secolul al IV-lea. S-a născut în cetatea Capadociei, iar în jurul anului 360 a fost numit episcop al Tomisului. S-a opus în mod curajos împăratului arian Valens (364-378). S-a distins prin sfinţenie şi zel pentru credinţă. Disputa cu împăratul arian o povesteşte Sozomen (Istoria bisericească, în Patrologia greacă, tomul LXVII, coloana 1343). După campania împotriva goţilor (încheiată cu pacea de la Noviodunum, Isaccea) în jurul anului 369 împăratul Valens s-a oprit la Tomis şi a vorbit credincioşilor adunaţi în catedrală încercând să-i convingă să părăsească credinţa proclamată la Conciliul de la Niceea (325) şi s-o îmbrăţişeze pe cea ariană. Bretanion, după ce i-a spus că nu există alt crez decât cel de la Niceea, s-a pus în fruntea preoţilor şi a poporului, a părăsit biserica unde împăratul propaga erezia şi a mers să celebreze Liturghia într-o altă biserică. Pentru aceasta împăratul a poruncit să fie arestat şi exilat. Dar, la protestul credincioşilor şi de teamă să nu se răscoale, împăratul a fost nevoit să renunţe la pedeapsă. Sozomen îşi încheie relatarea: "În acest chip, Bretanion s-a arătat mai puternic decât zelul stăpânitorului; era de altfel un bărbat destoinic şi renumit prin virtutea vieţii sale, după cum mărturisesc chiar sciţii înşişi". Teodoret al Cyrului aminteşte şi el ca "Bretanion strălucea prin tot felul de virtuţi şi că păstorea ca arhiereu peste cetăţile întregii Sciţii"
Bretanion mai este cunoscut că a trimis sfântului Vasile al Cezareii rămăşiţele martirului Sava Gotul, care a murit pe teritoriul românesc (12 aprilie 372), însoţit de o scrisoare ("Scrisoarea Bisericii Goţiei către Biserica din Capadocia") şi de actul martiric al sfântului, atribuit lui Ulfila, dar cel mai probabil redactat de Bretanion. Acestea se ştiu din cele două scrisori de mulţumire, prin care sfântul Vasile îi răspunde lui Bretanion (scrisorile nr. 165 şi 164). Marele ierarh capadocian îl considera pe Bretanion "un cetăţean al patriei sale, care întocmai ca o creangă înflorită din rădăcină nobilă a umplut cu fructele Duhului o ţara îndepărtată".
Unii cred că a participat şi la Conciliul de la Constantinopol I (381), deşi cei mai mulţi cred că a participat episcopul Geronţiu. Se crede că Bretanion a murit la 25 ianuarie, anul 380 sau 381. Mormântul cu rămăşiţele pământeşti s-au pierdut, probabil, în timpul invaziei bulgarilor de la începutul secolului al VII-lea.
Am dorit să ştim câte ceva despre catedrala în care sfântul Bretanion l-a înfruntat pe împărat şi despre biserica în care apoi a celebrat Liturghia. Pentru a afla mai multe am pornit, cum era şi normal, spre muzeu.
Pe cale ne-am abătut spre a vizita moscheea "Carol I".
La intrarea în moschee stă scris: "În numele lui Allah cel Milostiv, Îndurător". Era dimineaţa de 5 iulie. Tocmai se terminase Ramadamul. Acum se făcea curăţenie. "Pentru ce v-aţi rugat?" le-am întrebat pe cele două femei care se aflau acolo. "Pentru iertarea păcatelor", a fost răspunsul. Ele ne-au spus că în Constanţa sunt 7.000 de musulmani, iar în toată ţara 80.000: turci şi tătari. Ne-a explicat ei au muezini, imami şi muftii. Am întrebat dacă muezinul mai trebuie să urce în minaret ca să cheme la rugăciune. "Nu, a răspuns una dintre ele. Acum, cu tehnica modernă, sunt microfoane şi boxe în turn. Cheamă la rugăciune de jos şi se aude". Mai există o moschee în Constanţa care-i cea mai veche. Am cumpărat bilete.
Un tablou cu explicaţii aflat în partea dreaptă ne-a ajutat să descifrăm povestea clădirii. Moscheea a fost construită în perioada iunie 1910 - 1913 pe locul unei geamii din anul 1828, numită Mahmudia, la iniţiativa regelui Carol I. Se spune că e prima construcţie de beton armat şi cărămidă din România. În curte sunt locurile pentru spălat picioarele. Dacă treci uşa de la intrare, din marmură neagră cu elemente de bronz, descoperi un covor mare (144 mp, 490 kg), lucrat manual, donaţie a sultanului Abdul Hamid (1876-1909) făcută moscheii din Ada-Kaleh (Cernavodă), fiind adus la Constanţa în anul 1965. În jurul mihrabului (locul de rugăciune orientat spre Mecca), preluat de la vechea geamie, sunt scrise cele 99 de atribute ale lui Allah. În amvonul mare din partea dreaptă, numit minabar, se ţine predica de vineri, iar în amvonul mic imamul recită din Coran.
Impresionează minaretul (47 m) şi impozanta cupolă. Deasupra minaretului şi a cupolei se află câte o semilună. Ca să ajungi în minaret trebuie să urci 140 de trepte în spirală. Am ajuns la locul unde odinioară muezinul chema credincioşii la rugăciune. De acolo am admirat oraşul şi marea, am văzut pescăruşii zburând mai aproape de noi şi am făcut fotografii.
Am coborât şi am plecat spre muzeu, care este în apropiere.
Despre cele descoperite acolo va fi vorba în următorul episod.
Pr. Cornel Cadar
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 4-9 iulie: Dobrogea: Impresii de călătorie (II)
* * *
Dobrogea: Impresii de călătorie (I)
