Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie
În centrul Constanţei vechi se află Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie. Se spune că este al doilea ca importanţă după Muzeul de Istorie din Bucureşti.
Muzeul este deschis în această clădire din anul 1957, mai înainte fiind în diferite clădiri. De exemplu, când arhiep. Raymund Netzhammer, în 1908 ("Din România. Incursiuni prin această ţară şi istoria ei", vol. I, Ed. "Humanitas", Bucureşti, p. 224-225), a vizitat Constanţa, muzeul era în sala de consiliu a clădirii prefecturii (întreaga colecţie de antichităţi greceşti şi romane era într-un dulap aşezat la perete; vestigiile cele mai importante din Constanţa erau la Muzeul de Istorie din Bucureşti). Sediul actual al muzeului a fost înainte clădirea Palatului Comunal, inaugurată în 1921, după ce piatra fundamentală a fost pusă în anul 1912 de principele Ferdinand. Din afară se pot admira ornamentele şi brâul din piatră masivă.
Muzeul, structurat pe trei nivele, oferă posibilitatea de a trece dintr-o sală în alta pornind de la cele mai vechi timpuri şi terminând cu piese şi documente de istorie modernă. Culturile neolitice, culturile Hamangia şi Gumelniţa, epoca bronzului şi a fierului, colonizarea greacă, perioada romană, perioada romano-bizantină, încreştinarea, Evul Mediu, dominaţia otomană, Războiul de Independenţă toate sunt reprezentate.
Am cumpărat bilete pentru toate secţiunile.
Ne-a atras atenţia tezaurul de statui, printre care se află cea a şarpelui Glycon (o sculptură dintr-un sigur bloc de marmură, cu latura de 70 centimetri, veche de 1.800 de ani), descoperită în anul 1962 în apropierea muzeului (sub fosta Gară din Constanţa, pe actuala locaţie a Prefecturii), împreună cu alte 23 de divinităţi greco-romane din marmură (bustul zeiţei Isis, grupul statuar Fortuna cu Pontos, aedicula cu reprezentarea zeiţei Nemesis, Dionysos, Asclepios, Hermes, Diana, Selene, Hecate, Graţiile, Cybela, Mithras şi Cavalerul Trac). Şarpele este încolăcit, are cap de ovină, urechi şi plete de om, cu coada asemeni unui leu.
Am văzut, de asemenea, mumia unei femei, datând din secolul al II-lea d.C., descoperită în apropierea oraşului. În sarcofag s-au găsit: un inel, cercei, trei coliere, o coroană din aur, monede, un opaiţ din bronz, o oglindă cu capac aurit şi casete din lemn, care aveau flacoane cu substanţe cosmetice.
Vase de sticlă, obiecte de podoabă, amfore, vase din ceramică, statuete, vârfuri de săgeţi, resturi de la diferite edificii, diferite statui sculptate, printre care cavalerul trac - toate aceste se pot vedea în muzeu. Interesantă este şi sala cu aspecte ale creştinismului în zonă, în care se văd crucea, monograma lui Cristos, planuri de bazilici, lista episcopilor de Tomis, coloane, capiteluri şi plăci de marmură de la construcţiile bazilicilor.
Multe dintre explicaţiile de pe panouri sunt de pe vremea comuniştilor. Se observă diferenţa între cele din timpurile noastre şi cele mai vechi după notarea anilor (î.e.n. sau î.C.).
Într-o sală, în care se află cele descoperite într-un sarcofag, se poate urmări filmul descoperirii sarcofagului din staţiunea Olimp, trimis după 40 de ani de Günter Preukschat, un inginer neamţ. Se poate vedea întreaga operaţiune de cercetare, transport şi deschidere a capacului sarcofagului. În timpul lucrărilor la noile hoteluri din anii `70, a fost descoperit un sarcofag, în zona de necropolă a oraşului antic Callatis. În acesta era un sicriu de lemn, cu un schelet mumificat, alături de care erau aşezate mai multe obiecte: trei salbe de aur, două cutii de lemn în care se aflau vase din sticlă, conţinând substanţe cosmetice, un unic opaiţ cu stativ, instrumente pentru amestecarea diverselor substanţe cosmetice, un instrument muzical, coroane de flori şi câteva perechi de încălţăminte. Specialiştii cred că este vorba de o persoană de sex feminin din sec. II d.C., de 40 de ani, care se ocupa de cosmetică.
În muzeu este un monument (în fotografii la dimensiunea 1/1, făcute de Ion Miclea) considerat de o valoare excepţională: o descoperire făcută la 25 februarie 1988 într-o necropolă antică a Tomisului. Mai târziu am înţeles că această descoperire a fost făcut undeva mai sus de hotelul Ibis, în zona restaurantului Zorile, pe strada Mircea, fiind apărat de o construcţie din placaj şi lemn. De altfel, specialiştii spun că de-a dreapta şi de-a stânga străzii Mircea se află peste două sute de morminte de inhumaţie, simple.
În muzeu, alături de cavou este un panou cu explicaţii care ajută la înţelegerea descoperirii. Aceleaşi explicaţii puteau fi şi ascultate la boxă. Este vorba de un cavou de familie dreptunghiular (2,80 x 2,30 x 2.05 m), cu un culoar de acces, pictat în interior în tehnica a seco, cu prezentări antropomorfe, zoomorfe şi fitomorfe în culori de roşu, negru, galben, albastru, verde şi alb. Pictura urmează o compartimetare specifică (arcade, pereţi, boltă). Pe pereţi sunt chenare rectangulare. Pe peretele de sud, deasupra intrării în cavou, este pictată o scenă cu patru porumbei sorbind apă dintr-o cupă, încadraţi fiind de un decor vegetal. Pe peretele vestic se întâlnesc două scene cu patru potârnichi dintre care două sorb dintr-o cupă, iar celelalte două ciugulesc în preajmă. E prezent, de asemenea, un iepure care mănâncă struguri dintr-un coş răsturnat. Pe latura de sud, într-o arcadă, este reprezentată o masă rituală în care sunt prezente şapte personaje masculine: cinci pe patul roman, unu în stânga lângă masa rotundă, iar celălalt în partea opusă, două dintre ele au cununi de laur. Cele două personaje în picioare, în vestimentaţie tipic romană, ţin în mâini vase rituale (una pare să fie amfitrionul, iar celălalt servitorul). Siluetele stilizate ale unor arbori din planul secund sugerează că ceremonia se desfăşoară afară. Peretele estic înfăţişează doi păuni care ciugulesc dintr-un coş cu fructe. Bolta întregului edificiu prezintă un decor fitomorf. În interiorul cavoului, aflat sub nivelul solului actual, au fost găsite în scrie de lemn patru corpuri în poziţie întinsă orientate cu capul spre vest, cu mâinile întinse pe lângă corp. La una dintre defuncte s-au găsit obiecte personale: un mic recipient din argint, mai multe mărgele, două brăţări răsucite din sârmă de bronz, un unguentarium din sticlă. Cavoul a fost datat de specialişti în perioada lui Constantin cel Mare până la începutul secolului al V-lea. Austeritatea mormintelor, orientarea scheletelor vest-est şi simbolistica picturii i-au făcut pe specialişti să considere că e vorba de un cavou de creştini. Pictura este interpretată ca o evocare a paradisului. Păsările care sorb din cupă pot simboliza sufletele însetate de Dumnezeu, iar păunii sunt simbol al învierii şi al nemuririi omului. "Ne aflăm, cred - notează dr. Constantin Chera şi dr. Virgil Lungu - în faţa unei mese rituale celeste, redată printr-o simbolistică adecvată, constând din ţinerea paharelor în mâini de către două dintre personaje, în scopul potolirii setei sacre. Apoi întreaga scenă este şi o aluzie la euharistie, la aşa-zisa fractio panis, cele şase coşuleţe de pe masa rotundă putând conţine pâine, iar platoul de pe masă - peşte".
Pr. Cornel Cadar
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 4-9 iulie: Dobrogea: Impresii de călătorie (III)
* * *
Dobrogea: Impresii de călătorie (II)
Dobrogea: Impresii de călătorie (I)
