Joi, 5 septembrie 2013
Sanctitate,
Iubiţi fraţi în Cristos,
Este pentru mine o bucurie să întâlnesc astăzi Sanctitatea Voastră şi distinsa delegaţie a Bisericii ortodoxe siro-malankareze la mormântul apostolului Petru. În persoana dumneavoastră salut o Biserică născută din mărturia pe care apostolul Toma a dat-o Domnului Isus până la martiriu. Fraternitatea apostolică ce îi unea pe primii discipoli în slujba Evangheliei uneşte şi astăzi Bisericile noastre, chiar dacă, în decursul uneori trist al istoriei, au apărut diviziuni, pe care, mulţumire fie lui Dumnezeu, încercăm să le depăşim în ascultare faţă de voinţa şi faţă de dorinţa Domnului însuşi (cf. In 17,21).
"Domnul meu şi Dumnezeu meu!" (In 20,28) a exclamat apostolul Toma, cu una dintre cele mai frumoase mărturisiri de credinţă în Cristos care ne-au fost transmise în evanghelii, o credinţă care proclamă divinitatea lui Cristos, domnia sa asupra vieţii noastre, victoria sa asupra păcatului şi asupra morţii cu Învierea. Un eveniment aşa de real pe care sfântul Toma este invitat să atingă semnele concrete ale lui Isus răstignit şi înviat (cf. In 20,27). Tocmai în această credinţă noi ne întâlnim astăzi; această credinţă e cea care ne uneşte, chiar dacă încă nu putem împărtăşi masa euharistică; şi această credinţă e cea care ne determină să continuăm şi să intensificăm angajarea ecumenică, întâlnirea şi dialogul spre comuniunea deplină. Cu afect profund vă adresez bun-venit Sanctităţii Voastre şi membrilor delegaţiei dumneavoastră şi vă cer să duceţi salutul meu călduros episcopilor, clerului şi credincioşilor din Biserica ortodoxă siro-malankareză. Un gând special îndrept spre comunităţile pe care le vizitaţi în Europa.
În urmă cu treizeci de ani, în iunie 1983, catholicosul Moran Mar Baselios Marthoma Mathews I l-a vizitat pe veneratul meu predecesor, papa Ioan Paul al II-lea şi Biserica din Roma. Împreună au recunoscut credinţa lor comună în Cristos. După aceea, s-au întâlnit din nou la Kottayam, în catedrala din Mar Elias, în februarie 1986, în timpul vizitei pastorale a papei în India. Cu această ocazie, papa Ioan Paul a afirmat: "Împreună cu dumneavoastră doresc ca Bisericile noastre să poată găsi repede moduri eficace pentru a rezolva problemele pastorale urgente care sunt în faţa noastră şi ca să putem înainta împreună în iubire fraternă şi în dialogul nostru teologic, pentru că prin intermediul acestor mijloace se poate concretiza reconcilierea dintre creştini şi reconcilierea în lume. Vă pot asigura că Biserica Catolică, prin angajarea asumată în Conciliul al II-lea din Vatican, este gata să participe pe deplin la această acţiune". De la acele întâlniri a început un drum concret de dialog cu instituirea unei Comisii Mixte, care a dus la acordul din 1990, în ziua de Rusalii; Comisie care continuă munca sa preţioasă şi care ne-a dus la paşi semnificativi despre teme cum ar fi folosirea comună a edificiilor de cult şi a cimitirelor, acordarea reciprocă de resurse spirituale şi chiar liturgice în situaţii pastorale specifice, şi despre necesitatea de a găsi noi forme de colaborare în faţa provocărilor sociale şi religioase crescânde.
Am voit să amintesc câteva etape din aceşti treizeci de ani de apropiere progresivă între noi, pentru că mă gândesc că în drumul ecumenic este important a privi cu încredere la paşii făcuţi depăşind prejudecăţi şi închideri, care fac parte din acea "cultură a ciocnirii", care este izvor de diviziune şi lăsând spaţiu "culturii întâlnirii", care ne educă la înţelegerea reciprocă şi la acţiunea pentru unitate. Însă singuri acest lucru este imposibil; slăbăciunile noastre şi sărăcia încetinesc drumul. Pentru aceasta este important să se intensifice rugăciunea, pentru că numai Duhul Sfânt cu harul său, cu lumina sa, cu căldura sa poate să topească răcelile noastre şi să conducă paşii noştri spre o fraternitate tot mai mare. Rugăciunea şi angajarea pentru a face să crească raporturile de prietenie şi colaborare la diferitele nivele, în cler, printre credincioşi, din diferitele Biserici născute din mărturia adusă de sfântul Toma. Duhul Sfânt să continue să ne lumineze şi să ne conducă spre reconciliere şi armonie, depăşind toate cauzele de diviziune şi rivalitate care au marcat trecutul nostru. Sanctitate, să parcurgem împreună acest drum privind cu încredere la ziua aceea în care, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom fi uniţi la altarul jertfei lui Cristos, în plinătatea comuniunii euharistice.
Să ne rugăm unii pentru alţii, invocând ocrotirea sfântului Petru şi a sfântului Toma asupra întregii turme care a fost încredinţată grijii noastre pastorale. Ei, care au lucrat împreună pentru Evanghelie, să mijlocească pentru noi şi să însoţească drumul Bisericilor noastre.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
