Iubiţi fraţi şi surori,
Vă primesc şi vă salut cu cuvintele sfântului Paul adresate creştinilor din Filipi: "har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos... Îi aduc mulţumire Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi aduc aminte de voi, ... pentru participarea voastră la evanghelie" (Fil 1,2-5).
Mulţumesc din inimă cardinalului Tagle, nou preşedinte, pentru cuvintele de salut pe care mi le-a adresat şi în numele vostru al tuturor. Şi exprim recunoştinţă monseniorului Paglia pentru slujirea adusă Federaţiei în aceşti ani.
Aţi ales ca moto al acestei a zecea Adunări Plenare un text din Prima Scrisoare a lui Ioan: "ce am văzut şi am auzit vă vestim şi vouă" (1In 1,3). Pentru a putea vesti cuvântul adevărului, trebuie să fi avut noi înşine experienţa Cuvântului: să-l fi ascultat, contemplat, aproape atins cu propriile mâini... (cf. 1In 1,1). Creştinii, care sunt "poporul luat în stăpânire de Dumnezeu, ca sa vestiţi faptele măreţe ale lui" (1Pt 2,9), trebuie înainte de toate, aşa cum sugerează Constituţia dogmatică despre revelaţia divină Dei Verbum, să venereze, să citească, să asculte, să vestească, să predice, să studieze şi să răspândească Cuvântul lui Dumnezeu (cf. nr. 25).
Biserica, ea care proclamă în fiecare zi Cuvântul, primind din el hrană şi inspiraţie, devine beneficiară şi martoră excelentă a acelei eficacităţi şi puteri implicite în însuşi Cuvântul lui Dumnezeu (cf. Dei Verbum, 21). Nu noi, nici eforturile noastre, ci Duhul Sfânt e cel care acţionează prin intermediul celor care se dedică pastoraţiei şi face acelaşi lucru în auditori, predispunându-i şi pe unii şi pe alţii la ascultarea Cuvântului vestit şi la primirea mesajului de viaţă.
În anul în care este a cincizecea aniversare a promulgării Constituţiei dogmatice despre revelaţia divină, Dei Verbum, pare mai mult decât oportun ca să dedicaţi Adunarea voastră Plenară reflecţiei asupra Sfintei Scripturi, izvor de evanghelizare. Sfântul Ioan Paul al II-lea, în 1986, vă invita să faceţi o atentă recitire a constituţiei Dei Verbum, aplicându-i principiile şi punându-i în practică recomandările. Desigur, Sinodul Episcopilor despre Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi în misiunea Bisericii din 2008 a reprezentat o altă ocazie importantă pentru a reflecta asupra aplicării sale. Şi astăzi aş vrea să vă invit să duceţi înainte această lucrare, valorizând mereu comoara Constituţiei conciliare, precum şi Magisteriul succesiv, în timp ce comunicaţi "bucuria Evangheliei" până la marginile pământului, ascultând de mandatul misionar. "Biserica nu evanghelizează dacă nu se lasă încontinuu evanghelizată. Este indispensabil ca să devină Cuvântul lui Dumnezeu tot mai mult inima oricărei activităţi ecleziale" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 174).
Însă există locuri în care Cuvântul lui Dumnezeu încă nu a fost proclamat sau, deşi a fost proclamat, nu a fost primit ca un Cuvânt de mântuire. Există locuri în care Cuvântul lui Dumnezeu este golit de autoritatea sa. Lipsa sprijinului şi a vigorii Cuvântului conduce la o slăbire a comunităţilor creştine cu tradiţie veche şi frânează creşterea spirituală şi fervoarea misionară a Bisericilor tinere. Noi toţi suntem responsabili dacă "mesajul va risca să piardă prospeţimea sa şi să nu aibă parfumul Evangheliei" (ibid., 39). De aceea, rămâne valabilă invitaţia la o angajare pastorală deosebită pentru a face să iasă în evidenţă locul central al Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa eclezială, favorizând animarea biblică a întregii pastoraţii. Trebuie să facem în aşa fel încât în activităţile obişnuite ale tuturor comunităţilor creştine, în parohii, în asociaţii şi în mişcări, să fie realmente la inimă întâlnirea personală cu Cristos care ni se comunică nouă în Cuvântul său, pentru că, aşa cum ne învaţă sfântul Ieronim, "necunoaşterea Scripturilor este necunoaştere a lui Cristos" (Dei Verbum, 25).
Misiunea slujitorilor Cuvântului - episcopi, preoţi, călugări şi laici - este aceea de a promova şi a favoriza această întâlnire, care trezeşte credinţa şi transformă viaţa; de aceea mă rog, în numele întregii Biserici, pentru ca să duceţi la împlinire mandatul vostru: să faceţi în aşa fel încât "să se răspândească cuvântul Domnului şi să fie preamărit" (2Tes 3,1), până în ziua lui Cristos Isus.
"Slujitoarea Domnului", care este fericită pentru că "a crezut în împlinirea celor spuse ei de Domnul" (Lc 1,45), să vă însoţească în aceste zile, aşa cum i-a însoţit pe discipolii din prima comunitate, pentru ca să fiţi conduşi de lumina şi de puterea Duhului Sfânt.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
