Eminenţă,
Venerat Frate,
Dragi membri ai Comisiei Biblice Pontificale,
Sunt bucuros să vă primesc la sfârşitul Adunării voastre plenare anuale. Îi mulţumesc preşedintelui, arhiepiscopul Gerhard Ludwig Müller, pentru mesajul de salut şi expunerea concisă a temei care a fost obiect al reflecţiei atente în decursul lucrărilor voastre. V-aţi adunat din nou pentru a aprofunda o temă foarte importantă: inspiraţia şi adevărul Bibliei. Este vorba de o temă care-l interesează nu numai pe fiecare credincios, ci Biserica întreagă, pentru că viaţa şi misiunea Bisericii se întemeiază pe Cuvântul lui Dumnezeu, care este suflet al teologiei şi, în acelaşi timp, inspirator al întregii existenţe creştine.
Aşa cum ştim, Sfintele Scripturi sunt mărturia în formă scrisă a Cuvântului divin, memorialul canonic care atestă evenimentul Revelaţiei. Aşadar, Cuvântul lui Dumnezeu precede şi excede Biblia. Pentru aceasta, credinţa noastră nu are în centrul numai o carte, ci o istorie de mântuire şi mai ales o Persoană, Isus Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup. Tocmai pentru că orizontul Cuvântului divin îmbrăţişează Scriptura şi se extinde dincolo de ea, pentru a o înţelege în mod adecvat este necesară prezenţa constantă a Duhului Sfânt care "conduce la tot adevărul" (In 16,13). Este necesar să ne situăm în curentul marii Tradiţii care, sub asistenţa Duhului Sfânt şi sub conducerea Magisteriului, a recunoscut scrierile canonice drepte Cuvânt adresat de Dumnezeu poporului său şi nu a încetat niciodată să le mediteze şi să-i descopere bogăţiile inepuizabile. Conciliul al II-lea din Vatican a reafirmat cu mare claritate în Constituţia dogmatică Dei Verbum: "Tot ceea ce se leagă de modul de a interpreta Scriptura se află supus în ultimă instanţă judecăţii Bisericii, care împlineşte dumnezeiasca poruncă şi slujire de a păstra şi interpreta cuvântul lui Dumnezeu" (nr. 12).
Aşa cum ne aminteşte tot menţionata Constituţie conciliară, există o unitate indisolubilă între Sfânta Scriptură şi Tradiţie, pentru că ambele provin din acelaşi izvor: "Sfânta Tradiţie şi Sfânta Scriptură sunt strâns legate şi comunică între ele. Căci amândouă, curgând din acelaşi izvor divin, devin, într-un fel, o unitate şi tinde spre acelaşi scop. Într-adevăr, Sfânta Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu întrucât este scrisă sub inspiraţia Duhului dumnezeiesc, iar Sfânta Tradiţie transmite integral urmaşilor apostolilor cuvântul lui Dumnezeu încredinţat apostolilor de Cristos Domnul şi de Duhul Sfânt, pentru ca aceşti urmaşi, călăuziţi de lumina Duhului adevărului, să-l păstreze cu fidelitate, să-l explice şi să-l răspândească prin propovăduire; prin urmare, Biserica nu-şi dobândeşte certitudinea cu privire la toate lucrurile revelate numai din Sfânta Scriptură. De aceea, atât Scriptura cât şi Tradiţia trebuie primite şi venerate cu egală iubire şi consideraţie" (Ibid., 9).
De aceea rezultă că exegetul trebuie să fie atent să perceapă Cuvântul lui Dumnezeu prezent în textele biblice situându-le în cadrul credinţei însăşi a Bisericii. Interpretarea Sfintelor Scripturi nu poate să fie numai un efort ştiinţific individual, ci trebuie să fie mereu confruntată, inserată şi autentificată de tradiţia vie a Bisericii. Această normă este decisivă pentru a preciza raportul corect şi reciproc dintre exegeză şi Magisteriul Bisericii. Textele inspirate de Dumnezeu au fost încredinţate comunităţii credincioşilor, Bisericii lui Cristos, pentru a alimenta credinţa şi a călăuzi viaţa de caritate. Respectarea acestei naturi profunde a Scripturilor condiţionează însăşi validitatea şi eficacitatea hermeneuticii biblice. Asta comportă insuficienţa oricărei interpretări subiective sau pur şi simplu limitate la o analiză incapabilă să primească în sine acel sens global care în decursul secolelor a constituit Tradiţia întregului popor al lui Dumnezeu, care "in credendo falli nequit" (Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Constituţia dogmatică Lumen gentium, 12).
Iubiţi fraţi, doresc să închei intervenţia mea adresându-vă tuturor mulţumirile mele şi încurajându-vă în munca voastră preţioasă. Domnul Isus Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat şi Învăţătorul divin care a deschis mintea şi inima discipolilor ca să înţeleagă Scripturile (cf. Lc 24,45), să călăuzească şi să susţină mereu activitatea voastră. Fecioara Maria, model de docilitate şi supunere faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, să vă înveţe să primiţi pe deplin bogăţia inepuizabilă a Sfintei Scripturi nu numai prin cercetarea intelectuală, ci în rugăciune şi în toată viaţa voastră de credincioşi, mai ales în acest An al Credinţei, pentru ca munca voastră să contribuie ca să strălucească lumina Sfintei Scripturi în inima credincioşilor. Şi urându-vă o continuare rodnică a activităţilor voastre, invoc asupra voastră lumina Duhului Sfânt şi vă împart vouă tuturor Binecuvântarea mea.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
