Prezentăm în continuare discursul rostit luni dimineaţa, 21 iulie 2008, de Benedict al XVI-lea la Aeroportul Internaţional din Sydney, când şi-a luat rămas bun de la Australia la sfârşitul celei de-a XXIII-a Zi Mondială a Tineretului.
* * *
Dragi prieteni,
Înainte de a-mi lua rămas bun de la voi, vreau să le spun celor care m-au găzduit cât de mult am gustat vizita mea şi cât de recunoscător sunt pentru ospitalitatea primită. Îi mulţumesc primului ministru, Kevin Rudd, pentru curtoazia arătată faţă de mine şi faţă de toţi participanţii la Ziua Mondială a Tineretului. De asemenea, îi mulţumesc guvernatorului general, generalul maior Michael Jeffery, pentru prezenţa sa aici şi pentru că m-a primit cu gentileţe la Amiralatul General la începutul activităţilor mele publice. Guvernul Federal şi Guvernul Statului Noii Ţări a Galilor de Sud, ca şi locuitorii şi comunitatea de întreprinzători din Sydney au colaborat cu generozitate în susţinerea Zilei Mondiale a Tineretului. Un eveniment de acest gen cere o muncă imensă de pregătire şi eu ştiu că vorbesc în numele multelor mii de tineri când exprim aprecierea mea şi recunoştinţa mea faţă de voi toţi. În stilul australian caracteristic, voi aţi oferit un călduros bun-venit mie şi nenumăraţilor tineri pelerini care s-au revărsat aici din toate colţurile lumii. Familiilor gazdă din Australia şi Noua Zeelandă, care au făcut loc tinerilor în casele lor, le sunt în mod special recunoscător. Voi aţi deschis uşile voastre şi inimile voastre pentru tineretul lumii, şi în numele acestor tineri vă mulţumesc.
Pe scenă, în zilele trecute, actorii principali au fost, desigur, înşişi tinerii. Ziua Mondială a Tineretului le aparţine lor. Ei au făcut din această Zi un eveniment eclezial cu caracter global, o mare celebrare a tineretului, o mare celebrare a ceea ce trebuie să fie Biserica, poporul lui Dumnezeu în mijlocul lumii, unit în credinţă şi în iubire şi făcut capabil de către Duhul Sfânt să ducă mărturia lui Cristos înviat până la marginile pământului. Le mulţumesc pentru că au venit, le mulţumesc pentru participarea lor şi mă rog ca să aibă o călătorie de întoarcere sigură. Ştiu că tinerii, familiile lor şi persoanele prieteni în multe cazuri au făcut mari sacrificii pentru a pe permite lor să ajungă în Australia. Pentru toate acestea întreaga Biserică le este recunoscătoare.
Îndreptându-mi privirea înapoi la aceste zile emoţionante, în mintea mea ies în evidenţă scene semnificative. Am fost foarte emoţionat de vizita la mormântul lui Mary MacKillop şi le mulţumesc Surorilor Sfântului Iosif pentru oportunitatea pe care am avut-o de a mă ruga la Sanctuarul cofondatoarei lor. Staţiunile de la Via crucis pe străzile din Sydney ne-au amintit cu eficacitate că Cristos ne-a iubit "până la sfârşit" şi a împărtăşit suferinţele noastre pentru ca noi să putem împărtăşi bucuria lui. Întâlnirea cu tinerii la Darlinghurst a fost un moment de bucurie şi de mare speranţă, un semn că Cristos ne poate ridica din situaţiile cele mai dificile, redându-ne demnitatea noastră şi permiţându-ne să privim înainte spre un viitor mai bun. Întâlnirea cu responsabilii ecumenici şi interreligioşi a fost marcată de un spirit de fraternitate genuină şi de o dorinţă profundă de o colaborare mai mare în angajarea de a edifica o lume mai dreaptă şi paşnică.
Şi fără îndoială întâlnirile de la Barangaroo şi de la Crucea Sudului au fost punctele culminante ale vizitei mele. Acele experienţe de rugăciune, celebrarea noastră bucuroasă a Euharistiei, au fost o mărturie elocventă a operei dătătoare de viaţă a Duhului Sfânt, prezent şi activ în inima tinerilor noştri. Ziua Mondială a Tineretului ne-a arătat că Biserica se poate bucura de tinerii de astăzi şi să fie plină de speranţă pentru lumea de mâine.
Dragi prieteni, în timp ce-mi iau rămas-bun de la Sydney, îi cer lui Dumnezeu să-şi îndrepte privirea iubitoare asupra acestui oraş, asupra acestei ţări şi asupra locuitorilor ei. Mă rog ca mulţi dintre ei să poată fi inspiraţi de exemplul de compasiune şi de slujire al Fericitei Mary MacKillop. Şi în timp ce vă salut purtând în inimă sentimente de recunoştinţă profundă, spun încă o dată: Dumnezeu să binecuvânteze poporul din Australia!
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
