|
| © Vatican Media |
Formarea nu se termină cu hirotonirea
Atâţia preoţi sunt "păstori generoşi şi fideli, şi adesea chiar eroi", dar mulţi "sunt obosiţi şi descurajaţi, doborâţi de provocările societăţii de astăzi şi de povara pe care ei o poartă". A subliniat aceasta cardinalul Lazăr You Heung-sik, prefect al Dicasterului pentru Cler, deschizând în ziua de 6 februarie 2024, la Auditorium Conciliazione Întâlnirea Internaţională pentru Formarea Permanentă a Preoţilor. Tema lucrărilor, care se vor încheia la 10 februarie, este "Reînflăcărează darul lui Dumnezeu care este în tine (2Tim 1,6)".
Tocmai pornind de la realitatea vieţii şi a misiunii prezbiterale, cardinalul a evidenţiat importanţa de a oferi clerului "sprijin şi însoţire şi prin urmare instanţa formării permanente". O expresie care, a recunoscut el, nu întotdeauna "întâlneşte simpatia" preoţilor şi care trebuie umplută "cu un conţinut complet care exprimă atenţie faţă de fiecare preot, însoţire şi îngrijire, începând de la necesităţile mai concrete".
Se naşte din aceste consideraţii iniţiativa întâlnirii, adresată formatorilor care sunt "deja în acţiune pentru a avea grijă de preoţi". Participanţii, a specificat cardinalul, nu au venit "pur şi simplu pentru a învăţa, ci drept constructori şi protagonişti". Fiecare raportor, a afirmat el, "este un expert şi aduce o experienţă". Şi pentru aceasta, întâlnirea "urmează cât mai mult posibil un stil de laborator, participant şi sinodal": nu crede că poate "da răspunsuri la toate întrebările şi pentru toate situaţiile, ci se încrede în creativitatea împărtăşirii fraterne".
Cardinalul coreean a explicat geneza iniţiativei, revelând că drumul spre întâlnire "a început deja în urmă cu câteva luni cu un sondaj despre situaţia formării permanente", adresat diecezelor. Din investigaţie au reieşit "aspectele critice, necesităţile, puncte de forţă şi practicile bune".
Prefectul a amintit după aceea că fiecare sesiune a întâlnirii începe cu un cuvânt al Papei Francisc, care se face prezent printr-un video care dă nota "la" lucrărilor şi după care urmează două scurte conferinţe. Nu este vorba despre "tratate splendide prezentate de raportori care cred că au reţeta în buzunar"; mai degrabă ele pornesc "de la viaţă, de la aspectele critice", încercând "să ofere piste de căutare şi de acţiune". Pentru aceasta, după conferinţele iniţiale, participanţii sunt invitaţi să se oprească pentru câteva minute de reflecţie personală.
Se vorbeşte şi "despre practici bune" a adăugat cardinalul: desigur, nu sunt "singurele şi probabil nici cele mai bune", dar sunt cele pe care "am reuşit să le cunoaştem, încercând să dăm spaţiu diferitelor zone geografice". Aceasta este, a precizat el, o cale nouă pe care "încercăm s-o parcurgem: să adunăm şi să punem în circulaţie practici bune". Şi este ceea ce "ne propunem să facem şi prin noul site al Dicasterului pentru Cler" care este prezentat în zilele întâlnirii.
Convins că există "atâtea alte practici bune şi eventual şi mai semnificative", cardinalul i-a invitat pe participanţi să le comunice în timpul lucrărilor, precum şi după aceea. Vor putea fi împărtăşite în cursul întâlnirilor pe grupuri lingvistice în partea finală a fiecărei sesiuni sau să fie puse în scris şi trimise la adresa mail [email protected].
După aceea a intervenit cardinalul Luis Antonio Tagle, pro-prefect pentru Secţiunea pentru Prima Evanghelizare şi Noile Biserici Particulare din Dicasterul pentru Evanghelizare. Exprimând înainte de toate complăcerea faţă de faptul că termenul "formare" nu "mai este identificat numai cu anii petrecuţi în seminar", a explicat cum aceasta din urmă este o tendinţă care încă persistă astăzi şi a creat "ideea greşită că hirotonirea marchează ţinta formării": asta în mod eronat "înseamnă că nu mai trebuie studiu, nu mai trebuie rugăciune, nu mai trebuie direcţiune spirituală, nu mai trebuie călăuzire, nu mai trebuie stil de viaţă simplă, nu mai trebuie disciplină".
Aşadar, miza este cum se pot "conduce slujitorii hirotoniţi care cred că nu mai au nevoie de formare la o acceptare sănătoasă" a necesităţii ei. Dat fiind că suntem în slujba lui Dumnezeu şi a Bisericii, a amintit Tagle, "avem nevoie să fim formaţi încontinuu". Această umilinţă, a adăugat el, "îi va ajuta pe slujitorii hirotoniţi să recupereze energie nouă şi să evite un fals sentiment de superioritate şi de drept"; în acelaşi timp, Biserica "va primi şi slujirea de calitate pe care o merită".
Cardinalul s-a declarat apoi fericit că "astăzi în lume a fost o apreciere reînnoită a identităţii şi a diversităţii culturale". În acest sens, contribuţia "ştiinţelor sociale poate ajuta în înţelegerea teologică a unicei Biserici universale care există înăuntrul şi în afara Bisericilor locale". Şi chiar dacă în societatea contemporană se asistă la "tendinţa de a absolutiza şi a glorifica propria cultură, cu consecinţa de a fi ostili şi chiar violenţi faţă" de cei care aparţin altora, trebuie evidenţiat faptul că mulţi preoţi sunt "aproape de persoanele care suferă, mai ales de victimele prejudecăţii, ale discriminării, ale războiului, ale traficului de fiinţe umane şi de refugiaţi".
În concluzie, cardinalul Claudio Gugerotti, prefect al Dicasterului pentru Bisericile Orientale, i-a salutat pe cei prezenţi adresând un salut călduros preoţilor din tradiţia orientală şi asigurând apropierea Papei Francisc şi "sentimentul profund de afect" faţă de situaţia dificilă pe care atâţia dintre ei o trăiesc în zonele din lume chinuite de război, smulşi din afectele lor şi "mereu pregătiţi cu valiza în mână" trebuind să migreze în ţări îndepărtate unde duc o viaţă de greutăţi în faţa culturilor şi a obiceiurilor diferite. Dar tocmai în durere, a reluat cardinalul, în mod paradoxal se simte milostivirea lui Dumnezeu.
Conceptul de "paradox" este prezent adesea în textele riturilor orientale, dintre care unul a fost citit de cardinal tocmai pentru a explica modul în care sufletul exacerbat acceptă suferinţa sa nu "din masochism", ci pentru că ştie că din ea, din sânul său, se elaborează fericirea viitoare. De fapt, sărăcia, durerea sunt un adevărat "har", a reafirmat Gugerotti. Şi de la el "trebuie să pornească slujirea noastră de preoţi, deoarece suntem vestitori ai unei veşti bune" care de la greutate ne face să trecem să "cântăm măreţia că am fost răscumpăraţi într-o suflare de viaţă". Chiar şi în dificultăţi, a continuat el, se poate respira oricum o atmosferă senină, dat de faptul de a face parte dintr-o comunitate în care fiecare, în starea de urgenţă, îl ajută pe celălalt: astfel se înfrânge disperarea, aşa cum Isus îl înfrânge pe Hades în ritul pascal bizantin.
"Paradoxul", a remarcat cardinalul prefect, trebuie să fie deci "busola" care conduce drumul sacerdotal, după un stil "care este cel al întâlnirii, al bunului samaritean", unde cu toate cuvintele care convertesc se uneşte "noua respiraţie a lui Dumnezeu". El este cel care mântuieşte în fiecare zi "reînsufleţind credinţa noastră, focul nostru sacru" pe care toţi preoţii sunt chemaţi să-l alimenteze.
La sfârşitul sesiunii introductive, participanţii la întâlnire au ajuns la bazilica vaticană pentru a participa la Liturghia prezidată de cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin.
(După L'Osservatore Romano, 6 februarie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
