|
| © Vatican Media |
Împreună pe cale cu forţa compasiunii
Ca Isus în faţa mulţimii de oameni înfometaţi în textul evanghelic al înmulţirii pâinilor şi peştilor, şi preoţii "în deşerturile de astăzi, în faţa dificultăţilor din timpul nostru", pot face din criză "o oportunitate de schimbare de privire spirituală şi pastorală" animaţi de compasiune. Este îndemnul lansat de cardinalul Lazăr You Heung-sik în timpul celebrării euharistice care, sâmbătă, 10 februarie 2024, în Bazilica "Sfântul Petru", a încheiat lucrările - începute marţi, 6 februarie - Întâlnirii Internaţionale pentru Formarea Permanentă a Preoţilor, dedicată temei "Reînflăcărează darul lui Dumnezeu care este în tine (2Tim 1,6)".
În omilie, prefectul Dicasterului pentru Cler - promotor al iniţiativei în colaborare cu Dicasterele pentru Evanghelizare şi pentru Bisericile Orientale - a făcut referinţă la "foamea" de Isus a participanţilor la întâlnire, comparând-o cu aceea a mulţimii din textul evanghelic. Cardinalul a afirmat că preotul este animat de o dorinţă profundă de "a se hrăni" din cuvânt cu scopul de a găsi în învăţăturile lui Cristos "noi căi şi noi semnificaţii pentru a continua să trăiască bucuros" propria slujire. Aceasta din urmă, a remarcat el, trebuie să aibă ca prim motor compasiunea, aceea pe care Isus a simţit-o faţă de mulţime văzând-o disperată. Numai astfel, a insistat el, este posibilă "participarea profundă la travaliile lumii, emoţia interioară faţă de istoriile celor pe care îi întâlnim, lacrimile noastre cu acela care plânge, zâmbetul nostru cu acela care se bucură, apropierea noastră faţă de toţi cei care suferă, luptă şi speră": adică a simţi "înăuntrul măruntaielor noastre - asta înseamnă cuvântul "compasiune" - dorinţa de a duce tuturor bucuria evangheliei".
Nu este o misiune uşoară, a avertizat cardinalul, "cu puţinul pe care simţim că-l avem la dispoziţie"; dar tocmai de la mijloacele sărace se poate şi trebuie să se pornească "pentru a aduna şi a înfrunta noile provocări". Însuşi Isus este cel care "ne invită să repetăm: ia în mâini darul pe care l-ai primit, oricât ar fi el puţin sau mult; reînflăcărează-l aducând mulţumire lui Dumnezeu, pentru ca flacăra să nu se stingă; frânge-l lăsându-te frânt de viaţa oamenilor. Şi după aceea, împarte, dăruieşte, oferă, împărtăşeşte". Un modus operandi, a reafirmat prefectul, menit să caute cu eficacitate "cele mai bune căi pastorale pentru a duce în mod nou vestea evangheliei". Şi atunci, aşa cum "Isus, după ce i-a săturat, a urcat în barcă împreună cu discipolii săi, reluând călătoria", tot aşa "să reluăm călătoria - a spus el celor prezenţi - şi să trecem pe malul celălalt, fiecare în propria ţară, nu pentru a arhiva experienţa acestei întâlniri, ci, dimpotrivă, pentru a o preţui şi a o duce cu noi". După aceea, făcând referinţă la sărbătorile Anului Nou lunar în desfăşurare în Asia - care "în cultura noastră înseamnă un nou început: este un punct de sosire, dar şi un punct de plecare" -, cardinalul coreean a încheiat omilia urând celor prezenţi ca întâlnirea "trăită împreună să poată fi punct de plecare pentru reflecţii comune şi bune practici pastorale". Stola primită de preoţi şi sticla de apă înmânată celorlalţi participanţi, a afirmat el, vor să semnifice de fapt: "să nu mergem singuri, ci împreună".
Şi despre necesitatea de noi drumuri, "tot mai eficace, pentru a susţine şi a însoţi vocaţia sacerdotală" a vorbit dimineaţă prefectul Dicasterului pentru Cler, la Auditorium Conciliazione, în discursul de încheiere a simpozionului, tratând tema vocaţiei preoţiei primite prin hirotonire, care "trăieşte timpuri complexe pentru că suntem într-un timp şi într-o societate complexă". În acest sens, a relansat el, trebuie să acţionăm având ca far cele trei drumuri indicate de Papa Francisc: bucuria evangheliei, apartenenţa la un popor şi generatoarea slujirii; şi a recomandat, în sfârşit, să se prezinte la nivel local ceea ce a reieşit în întâlnire, începând de la "importanţa de a întări dimensiunea de prietenie şi de fraternitate sacerdotală".
(După L'Osservatore Romano, 12 februarie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
