|
| © Vatican Media |
Arhiepiscopul mitropolit de Paris a prezidat miercuri, 23 iulie 2025, în Catedrala "Notre-Dame", funeraliile cardinalului André Vingt-Trois, arhiepiscop emerit al capitalei franceze, decedat pe 18 iulie, la vârsta de 82 de ani. În omilia prelatului a fost evocată memoria cardinalului, care nu a dorit flori sau elogii pentru funeraliile sale şi a ales lecturile: "El credea că preotul irigă viaţa celorlalţi cu harul întâlnirii cu Cristos".
O moştenire făcută nu din cuvinte, ci din gesturi, una care dăinuie datorită contribuţiilor aduse în trei domenii: liturgia, dialogul dintre Biserică şi lume şi caritatea. Aceasta este moştenirea descrisă de arhiepiscopul de Paris, Laurent Ulrich, care a celebrat miercuri dimineaţă, 23 iulie, în catedrala "Notre-Dame" din Paris, înmormântarea cardinalului André Vingt-Trois, decedat la vârsta de 82 de ani, pe 18 iulie. În omilia sa, amintindu-l pe cardinalul preşedinte al Conferinţei Episcopale Franceze (CEF) din 2007 până în 2013 şi arhiepiscop de Paris din 2005 până în 2017, Ulrich a început prin a spune că lecturile ascultate (Os 11; Ps 116; 1In 4,7-13; In 3,1-21) au fost alese chiar de Vingt-Trois, referinţa lor fiind scrisă pe o carte de vizită, unde a adăugat că pentru înmormântarea sa nu doreşte nici un elogiu funerar, nici flori, nici coroane, cu excepţia unei cruci florale.
Înmormântarea simplă
La intrarea în procesiune, preoţii hirotoniţi de cardinalul Vingt-Trois în timp ce acesta era la conducerea sediului metropolitan parizian au purtat sicriul până la altar. Apoi, a fost citită telegrama în care Leon al XIV-lea şi-a exprimat condoleanţe pentru moartea cardinalului, numindu-l "păstor bun şi zelos".
Salutul arhiepiscopului celebrant a fost urmat de câteva rituri: ritul luminii, cu lumânarea pascală evocând speranţa învierii, şi aşezarea veşmintelor liturgice pe sicriu. Două călugăriţe au aşezat veşmântul alb, semn al vieţii primite în Cristos, în timp ce secretarul său personal a aşezat stola, semn al preoţiei, mitra în memoria episcopatului său, oferită de episcopul emerit de Versailles, Éric Aumonier, şi pallium-ul, semn al comuniunii cu papa şi al autorităţii arhiepiscopului mitropolitan, depus de cardinalul Jean-Marc Aveline, arhiepiscop mitropolit de Marsilia şi preşedinte al CEF.
Un exemplu de curaj şi respect
Deşi respectând "dorinţa lui Vingt-Trois de a nu primi un elogiu - a spus Ulrich - nu pot să nu spun cum viaţa cardinalului a fost străbătută de întâlnirea cu Domnul Isus", care l-a transformat. Apoi a amintit cum regretatul cardinal nu a ezitat niciodată să "ia poziţie cu curaj" despre teme precum familia, secularismul şi respectul "cuvenit fiecărei persoane, fie că este fără adăpost, străină sau migrantă". Arhiepiscopul mitropolit a amintit apoi cei şase ani pe care i-a petrecut alături de Vingt-Trois ca vicepreşedinte al CEF prezidată de el: "Am putut observa amprenta pe care a lăsat-o asupra arhidiecezei de Paris, cum şi-a însuşit moştenirea cardinalului Jean-Marie Lustiger, imprimându-i mişcarea personalităţii sale şi a intuiţiei sale pastorale fine, atât de complementară cu aceea a predecesorului său".
Un preot care aduce iubire
Reflecţia a fost aşadar condusă de-a lungul liniei directoare a liturgiei, "locul unde poporul creştin îl întâlneşte pe Dumnezeu", care "îşi iubeşte poporul aşa cum un tată îşi iubeşte fiul", a remarcat monseniorul Ulrich, referindu-se la pasajul din profetul Osea auzit mai devreme şi menţionând "dorinţa profundă" a lui Vingt-Trois "de a manifesta această iubire misterioasă care este atât de apropiată". Referindu-se apoi la dialogul dintre Isus şi Nicodim relatat de Ioan şi la "naşterea din nou" la care Isus îl invită pe interlocutorul său, prelatul a subliniat că regretatul cardinal "a vrut să fie preot pentru a fi purtător al acelei iubiri şi al veştii bune a mântuirii oferite tuturor" şi "credea profund că preotul este omul sacramentelor pentru a iriga viaţa celorlalţi cu harul întâlnirii cu Cristos".
În dialog cu lumea
Prelatul a subliniat în continuare cum regretatul cardinal credea că Biserica, "în mijlocul suişurilor şi coborâşurilor istoriei", ar trebui să fie în dialog cu lumea şi "să continue să propună, prin comunităţile sale şi prin toate iniţiativele lor, proiecte şi acţiuni care să permită celor pe care Cristos i-a unit cu sine să fie în slujba altora şi a evangheliei". Îndeosebi, rolul Bisericii în secolul al XXI-lea, potrivit regretatului cardinal, nu era "acela de a proteja patrimoniul nostru, nici de a reproduce modele moştenite din trecut, ci de a mărturisi viaţa creştinilor, o mărturie a prezenţei lui Dumnezeu care poate transforma o viaţă, o societate, îndreptând-o spre bine şi fără de care toate cuvintele nu folosesc la nimic". Apoi a continuat citând acel "magnific proiect de dialog care este Collège des Bernardins", un loc central pentru formarea viitorilor preoţi şi un forum pentru reflecţie filozofică şi schimb.
O slujire a carităţii
În sfârşit, caritatea, "o caracteristică a slujirii sale", a reiterat arhiepiscopul, enumerând centrele de ajutor fondate de cardinalul Vingt-Trois în fiecare parohie, festivalul solidarităţii şi Hiver Solidaire, o iniţiativă care mobilizează astăzi 3.400 de voluntari într-una din două parohii din Paris şi care a contribuit la primirea a două sute de persoane fără adăpost numai în acest an. La sfârşitul celebrării, sicriul a fost dus pentru înmormântare în cripta arhiepiscopilor, sub corul catedralei "Notre-Dame". Acolo, Monseniorul Ulrich a rostit o ultimă rugăciune, amintind cum, de la Învierea lui Cristos, "mormântul oamenilor a devenit, pentru credincioşi, semn de speranţă în înviere".
Lorena Leonardi
(După Vatican News, 23 iulie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
