|
| © Vatican Media |
Cateheza. 6. A spera înseamnă a alege. Clara din Assisi
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi bine aţi venit cu toţi!
În textul biblic tocmai citit (Lc 16,13-14), evanghelistul observă că unele persoane, după ce l-au ascultat pe Isus, îl iau în râs. Discursul său despre sărăcie li se părea absurd. Mai precis, se simţeau atinşi din cauza alipirii lor de bani.
Dragi prieteni, aţi venit ca pelerini ai speranţei, iar Jubileul este un timp al speranţei concrete, în care inima noastră poate găsi iertare şi milostivire, pentru ca totul să poată reîncepe în mod nou. Jubileul deschide calea şi la speranţa unei distribuiri diferite a bogăţiilor, la posibilitatea ca pământul să fie al tuturor, pentru că în realitate nu este aşa. În acest an trebuie să alegem pe cine vom sluji: dacă dreptatea sau nedreptatea, dacă pe Dumnezeu sau banii.
A spera înseamnă a alege. Aceasta înseamnă cel puţin două lucruri. Cel mai evident este că lumea se schimbă dacă noi ne schimbăm. Pentru aceasta facem pelerinaj, este o alegere. Trecem prin Poarta Sfântă pentru a intra într-un timp nou. Al doilea sens este mai profund şi mai subtil: a spera înseamnă a alege, pentru că aceia care nu aleg disperă. Una dintre cele mai comune consecinţe ale tristeţii spirituale, adică a lenei, este a nu alege nimic. Atunci cei care o experimentează sunt copleşiţi de o lene interioară care este mai rea decât moartea. A spera, în schimb, înseamnă a alege.
Astăzi aş vrea să amintesc o femeie care, cu harul lui Dumnezeu, a ştiut să aleagă. O tânără curajoasă şi împotriva curentului: Clara de Assisi. Şi sunt bucuros să vorbesc despre ea în ziua sărbătorii Sfântului Francisc. Ştim că Francisc, alegând sărăcia evanghelică, a trebuit să se despartă de familia sa. Dar era un bărbat: a existat scandal, dar a fost minor. Alegerea Clarei a fost şi mai impresionantă: o tânără care voia să fie ca Francisc, care voia să trăiască, drept femeie, liberă ca acei fraţi!
Clara a înţeles ce anume cere evanghelia. Dar chiar şi într-un oraş care se crede creştin, evanghelia luată în serios poate să apară o revoluţie. Atunci, ca şi astăzi, trebuie să alegem! Clara a ales, iar acest lucru ne dă o mare speranţă. Vedem, de fapt, două consecinţe ale curajului ei în urmarea acelei dorinţe: prima este că multe alte tinere din acea zonă au găsit acelaşi curaj şi au ales sărăcia lui Isus, viaţa Fericirilor; a doua consecinţă este că acea alegere nu a fost ca un foc de paie, ci durează în timp, până la noi. Alegerea Clarei a inspirat alegeri vocaţionale în întreaga lume şi aşa continuă să o facă până astăzi.
Isus spune: nu putem sluji la doi stăpâni. Astfel Biserica este tânără şi atrage tineri. Clara de Assisi ne aminteşte că evanghelia îi atrage pe tineri. Este încă adevărat: tinerilor le plac persoanele care au ales şi poartă consecinţele alegerilor lor. Şi asta îi face pe alţii să vrea să aleagă. Este o imitare sfântă: nu devenim "fotocopii", ci fiecare - atunci când alege evanghelia - se alege pe sine însuşi. Se pierde pe sine însuşi şi se regăseşte pe sine însuşi. Experienţa demonstrează asta: aşa se întâmplă.
Aşadar, să ne rugăm pentru tineri; şi să ne rugăm pentru a fi o Biserică ce nu slujeşte banilor sau pe sine însăşi, ci Împărăţiei lui Dumnezeu şi dreptăţii sale. O Biserică ce, asemenea Sfintei Clara de Assisi, are curajul să locuiască oraş în mod diferit. Aceasta dă speranţă!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
