Actualitatea Clarei din Assisi se poate observa în alegerea sa de a da formă evanghelică vieții sale, asemenea lui Francisc, urmând pașii lui Isus Cristos. Experiența ei ne poate vorbi și astăzi fiecăruia dintre noi, pentru că alegerile sale radicale ne împing să reluăm drumul resemnificării existenței noastre.
Tânără, nu și-a etalat imaginea, nu a căutat aprobarea, nu și-a pus eul în centrul ființei sale, ci și-a trăit profund dimensiunea umană și divină în viața de zi cu zi. Întâlnirea cu Francisc de Assisi a fost decisivă; de fapt, a înțeles că existența ei putea avea sens doar dacă se conforma lui Cristos cel sărac și răstignit. Impresionată de viața evanghelică a lui Francisc, care a ales să „trăiască în ascultare, în castitate și fără nimic al său, și să urmeze învățăturile și pașii Domnului nostru Isus Cristos” (FF 4), Clara s-a redescoperit pe deplin eliberându-se de toate pentru a-l urma pe Cristos din iubire.
Contemplându-l pe Cel Răstignit, ea îi permite să-i transforme viața de zi cu zi. Întâlnirea ei cu persoana lui Cristos îi determină astfel existența: se raportează la el cu inima unei femei capabile să-și dăruiască viața total.
Alegând să intre, asemenea lui Francisc de Assisi, în lumea celor excluși, ea acceptă logica crucii: amândoi trăiesc în afara zidurilor orașului Assisi în moduri diferite, alături de cei fără drepturi sociale și respinși de toți, pentru a face vizibilă apropierea lui Dumnezeu celor disperați și respinși din timpul ei.
Pentru Clara, ca și pentru Francisc, alegerea de a trăi în ascultare, sine proprio, în unitate sfântă, este modalitatea pentru a vizualiza evanghelia printr-un mod de viață concret, credibil și verificabil, nu numai la nivel personal, ci și la nivel fratern. Recunoscând darul existenței sale, ea hrănește relațiile prin deschiderea evanghelică spre ceilalți, dăruindu-se cu totul.
Experiența ei ne provoacă, mai ales în această epocă în care fiecare face universul să se învârtă în jurul său, căutând bunăstarea, chiar călcând în picioare drepturile persoanelor. Este suficient să ne gândim doar câtă energie se cheltuiește pentru animale, care trebuie protejate, în timp ce se calculează circumferința încheieturii mâinii copiilor malnutriți care trăiesc în țări sărace sau devastate de război, unde mor de foame.
Deși se laudă că sunt stăpâni ai lumii, pentru Clara, a trăi o viață stabilă înseamnă a trăi constant în prezența lui Dumnezeu, lăudându-l și mulțumindu-i pentru toate darurile primite, nu numai personal, ci și global. Pentru bărbații și femeile de astăzi, care sunt adesea în continuă mișcare, o viață trăită în stabilitate poate fi o sursă de inspirație, deoarece ne permite să recunoaștem propriile limite și ale altora, ceea ce ne ajută să ne conectăm cu propria noastră corporalitate, locuită de Duhul Sfânt.
Trăim în timpul nostru, mai mult sau mai puțin cufundați într-o societate narcisistă, iar indivizii se amăgesc crezând că totul se învârte în jurul lor. O afirmație a profesorului Nando Montuschi poate fi revelatoare în acest sens: este urgent ca fiecare să poată experimenta faptul că suprafața ocupată cu adevărat de fiecare dintre noi pe pământ corespunde lungimii și lățimii propriilor picioare. Astăzi, în timp ce se pare că fiecare persoană poate domina totul, stabilitatea Clarei ne învață, în schimb, că fiecare ființă vie este chemată să respecte pe fiecare cealaltă ființă creată de Dumnezeu. Clara experimentează în contemplare ceea ce este cu adevărat important în viață: cultivarea relațiilor în fraternitate și cu toți.
În Regulă, ea le cere surorilor să rămână mereu în contact, să se primească reciproc în mod liber, fără a se angaja în comunicări agresive care urmăresc să o distrugă pe cealaltă. Ea le îndeamnă pe surori să învețe să gestioneze conflictele, să nu stabilească relații alimentate de furie și tulburare și să nu se concentreze pe greșelile individului care a greșit. Invită pe fiecare să se împace cu cealaltă prin rugăciune, considerând întotdeauna sora ca un întreg, adoptând o atitudine empatică aptă de ascultare și primire, amintindu-și de iertarea pe care ea însăși a primit-o de la Dumnezeu atunci când a greșit. Metoda pedagogică este atât de actuală și semnificativă, pentru că ne conduce să ne regândim relațiile de astăzi caracterizate de opoziție, critică, agresivitate etc.
Clara a fost atentă și la soarta orașului Assisi și, în timpul invaziei sarazine, s-a rugat Domnului cu credință, împreună cu surorile sale, ca invadatorii să elibereze orașul. În timpul procesului de canonizare a Clarei, Ranieri di Bernardo din Assisi a afirmat că orașul a fost cel mai probabil eliberat de dușmanii săi prin contactul Clarei și al surorilor cu Elia, fost ministru general și apropiat al lui Frederic al II-lea, care a intervenit pe lângă împărat pentru a bloca invazia orașului Assisi.
Totul indică asertivitatea Clarei în contextul fricii trăite de surorile ei: ea mijlocește, se roagă, întinde mâna și lucrează pentru pace. Cum protejăm binele comun astăzi?
Clara nu a fost niciodată o femeie pasivă, ci a muncit întotdeauna din greu, urmând exemplul lui Francisc, susținută de Cristos. Ea scrie în Regulă: „Domnul însuși, de fapt, ne-a pus ca model, exemplu și oglindă nu numai pentru alți bărbați, ci și pentru surorile noastre, pe care Domnul le va chema la vocația noastră, pentru ca și ele să fie oglindă și exemplu pentru toți cei care trăiesc în lume” (FF 2829).
Viața Clarei și a surorilor nu este străină omenirii; dimpotrivă, cufundate în Dumnezeu, ele cred în prezența Duhului în lume. Prin rugăciune, cer lui Cristos cel sărac și cel răstignit binecuvântarea și ocrotirea fiecărei ființe vii și, primindu-i pe cei aflați în nevoie, demonstrează cu viața lor apropierea lui Dumnezeu în existența fiecărei creaturi.
Diana Papa
(După Agenția SIR, 11 august 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
Sfânta Clara din Assisi, patroana televiziunii
Pe 11 august, Biserica Catolică o comemorează pe Sfânta Clara din Assisi, una dintre cele mai iubite sfinte ale Evului Mediu. Cunoscută în special ca fondatoare a Ordinului Săracelor Doamne (Clarisele) și ca prietenă apropiată a Sfântului Francisc din Assisi, viața Clarei a fost marcată de o încredere radicală în Dumnezeu, o devoțiune euharistică profundă și un curaj remarcabil.
