Interviu luat directorului "Forum famiglia", părintele Giuseppe Menini
de Antonio Gaspari
"Într-o societate în care speranţa dispare, pentru că vede cum intră în criză profundă un stil de viaţă bazat în mod prevalent pe valori materiale, este de importanţă vitală să ştim să redăm bărbaţilor şi femeilor motive pentru a reîncepe să spere". Cu aceste cuvinte părintele Giuseppe Menini a explicat motivele pentru deschiderea unei pagini web atentă la necesităţile familiei.
Astfel "pentru a deschide o fereastră de speranţă cu privire la familie", Opera "Don Calabria" a realizat o serie de acţiuni caritative şi pastorale prezentate şi coordonate într-un "forum famiglia" (www.forumfamiglia.it). Ideea este aceea de a pune la dispoziţia utilizatorului o serie de figuri profesionale care răspund la întrebările despre dificultăţile familiare şi de relaţie.
Pentru a înţelege natura şi eficacitatea acestui instrument, Zenit l-a intervievat pe directorul Forumului, părintele Giuseppe Menini.
Ce este www.forumfamiglia.it?
Pr. Giuseppe: În faţa "strigătului de durere" care provenea din arhipelagul "familiei", câţiva profesionişti din Opera "Don Calabria" au răspuns cu un "Centru de ascultare" gestionat de persoane pregătite şi înzestrat cu practici şi metode normale: telefon, fax, birou, pagină web. Intenţia este aceea de a facilita înţelegerea fraternă, o întoarcere la "origini". Titlul "urmei" noastre de pornire era: "o simplă idee de realizat", apoi, pe teren, s-a născut noua propunere.
Centrul de Ascultare calabrian pentru familie doreşte să creeze, cu folosirea noilor tehnologii, un forum care să permită intrarea în relaţie a persoanelor, cu centrul şi între ele. În acest mod, se pot insera tematici deschizând o discuţie liberă pentru a-l implica pe cel care vrea să trateze argumente, chiar angajante, confruntându-se cu profesori şi/sau personal calificat pentru a trata, a cunoaşte şi a interacţiona despre tematici de interes diferit.
În decursul gestionării Centrului de ascultare am putut să constatăm că prima dificultate pe care-o întâlneşte utilizatorul este de a găsi curajul de a telefona, pentru a-şi expune propria problemă. Adesea se întâmplă ca primul telefon, "plictisitor", este dat de o rudă, care întreabă ce tip de serviciu propune centrul. Numai într-un al doilea moment devine concret contactul direct cu persoana care are nevoie de ajutor.
Dificultatea cea mai mare este deci aceea de a se expune direct cu propria problemă. De aici se naşte ideea de a depăşi dificultatea utilizând noile tehnologii ale informaticii, cu care se poate interacţiona evitând, în parte, această dificultate.
De ce aţi decis să folosiţi mijlocul telematic?
Pr. Giuseppe: Comunicarea ca mod de relaţie individuală şi socială s-a modificat în mod substanţial în ultimii ani. Timpurile şi locurile pentru a face concrete relaţiile au dispărut. Masificarea şi individualismul au privat persoana dar îndeosebi pe tineri de descoperirea plăcerii de a comunica. S-a schimbat substanţial "viteza" cu care şi în care se "consumă" relaţiile, care se limitează adesea la un raport superficial şi de multe ori preconstituit de expresii percepute de la televizor, deci private de posibilitatea de analiză şi de critică a subiecţilor.
Persoanele care lucrează sunt angajate toată ziua, chiar şi faptul de a lua prânzul împreună a asumat definiţia de "pauză de prânz" şi pauza este trăită într-o continuă producere.
Au fost eliminate timpurile de reflecţie şi de confruntare. Adesea, soţul sau soţia, copiii, prietenii şi rudele nu găsesc momente în care să fie împreună. În timpul zilei fiecare problemă este anesteziată de acel "a face" lăsând pe seară momentul critic al verificării problemelor nerezolvate, cu toate dezvoltările pe care le cunoaştem. Acesta este momentul în care se caută alinare sau vreo persoană care să fie în măsură să asculte sau să citească problemele noastre. Deci ne-am gândit să creăm acest forum.
Forumul se poate accesa mereu, în acest spaţiu de intercomunicare. Se vor putea expune diferite teme cum ar fi familia, copiii, părinţii, prieteniile etc. Oricine poate să scrie cerând sfaturi, răspunsuri, sau dând sfaturi şi răspunsuri.
Însă comunicarea digitală nu este ca aceea interpersonală...
Pr. Giuseppe: În Comunicarea Mediată de Computer (CMC) relaţia dintre emitent şi destinatar se desfăşoară într-o situaţie normativă socială foarte diferită de comunicarea faţă în faţă. Nu este acel "feedback" continuu care permite actorilor implicaţi să efectueze adaptări sau corectări reciproce, cu scopul de a atinge scopul comunicării însăşi. Lipsesc toate elementele comunicării non-verbale: pauzele, tonul, vocea, mimica şi gesturile corpului.
În CMC lipsa percepţiei tuturor acestor informaţii creează anularea percepţiei statutului social al actorilor implicaţi, cu o respectivă libertate expresivă mai mare (rezultă că limbajul folosit este mult mai impersonal faţă de o conversaţie faţă în faţă). De aceea, fie că e vorba de un e-mail, de un chat sau de un forum, cu siguranţă scrierea asumă rolul preponderent în comunicare.
În ce mod Forumul vostru poate să fie obiect de formare permanentă?
Pr. Giuseppe: Există rafturi electronice dedicate unui argument specific, familie, copii, părinţi, spiritualitate. Membrii au acces la ele şi pot citi sau răspunde la conţinuturile expuse. Se pot insera tematici deschizând o discuţie liberă pentru a implica persoanele care vor să trateze teme chiar angajante confruntându-se cu profesori şi/sau personal calificat.
Acest lucru comportă o lectură atentă a intervenţiilor înainte de a le pune în reţea. Toate mesajele pe care le primeşte forumul sunt controlate şi puse în reţea numai dacă au condiţiile de lizibilitate. Putem asemăna forumul cu o întâlnire între persoane care împărtăşesc problematici şi decid să-şi schimbe opinii, cu un moderator care verifică să nu se depăşească limita bunului simţ fie ca formă, fie în folosirea corespunzătoare a cuvintelor.
Reţeaua comportă şi riscuri referitoare la reducerea raporturilor sociale. Există posibilitatea ca unii utilizatori să devină obiect al maşinilor în loc ca maşinile să fie instrumente pentru promovarea socială. Care este reflecţia dumneavoastră în această privinţă?
Pr. Giuseppe: A presupune evoluţia în raportul dintre tineri şi noi tehnologii poate să rezulte extrem de dificil. Astăzi, nu este suficient să se introducă un computer în fiecare locuinţă sau, măcar, nu mai este suficient, trebuie mers mai departe. Creşterea informaţiei răspândite pe reţea, înmulţirea mijloacelor de comunicare, rapiditatea ciclului de inovaţie tehnologică produce, de fapt, o prăpastie care se lărgeşte constant în cadrul societăţilor, şi nu numai între ariile bogate şi ariile sărace ale planetei, ci şi în cadrul societăţilor noastre industrializate. O prăpastie, o "diviziune digitală", între partea instruită din punct de vedere tehnologic din ţară şi aceea care nu are acces la alfabetizarea informatică: o fractură subţire în interiorul societăţii.
Lumea multimedia va fi locuită de două populaţii în mod fundamental distincte: cei care interacţionează şi cei interacţionaţi, adică cei care sunt în măsură să selecţioneze propriile circuite multidirecţionale de comunicare şi cei cărora le este oferit un număr redus de alegeri anterior confecţionate. Această reflecţie este referită fie la persoane, fie la instituţii şi/sau congregaţii. Iată, deci, necesitatea de a stimula creşterea unei culturi "etico-informatice" răspândită, ca un forum, menită formării/informării tinerelor generaţii care trebuie să îndure o mulţime imensă de noţiuni, adesea lipsite de formare.
Pentru ce un preot, care are deja atâtea de făcut, a decis să se ocupe de problemele familiilor?
Pr. Giuseppe: Pusă întrebarea în felul acesta poate să fie derutantă. Putem s-o reformulăm în aceşti termeni. Familia este celula fundamentală a societăţii şi a Bisericii şi, de aceea, este un obiect de atenţie specială. Dacă familia este bolnavă, societatea şi Biserica sunt în pericol grav.
O societate şi o comunitate "creştină" nu pot să nu se întreba cu privire la ansamblul "trupului" la care aparţin. De fapt, "simptomele" de suferinţă manifestate în arhipelagul familie au interpelat, nu pe fiecare om, ci o comunitate şi, în acelaşi timp, au sugerat parcursuri posibile. Este adevărat că angajările sunt deja multe, pentru fiecare şi pentru comunitate însă, şi tocmai pentru aceasta, se caută priorităţile în scară. Nu putem face totul, dar, pornind de la priorităţi, trebuie să facem ceea ce este posibil cu procese eficiente.
Actualmente în Europa este un divorţ la treizeci de secunde, în Italia au loc 200 de despărţiri pe zi. Cum se poate opri această avalanşă care distruge legăturile familiare? Ce propune în acest sens www.forumfamiglia.it?
Pr. Giuseppe: Nu cred că în această privinţă există reţete prefabricate, în schimb există o problemă de comunicare globală care a sfâşiat convenţiile convieţuirii civile înlocuind căutarea adevărului şi a fericirii omului îndreptată spre relaţia umană, în anestezia mentală a iluzoriului.
"Forumfamiglia", conştient de lumea globalizării informatice şi de importanţa ei în comunicarea socială, vrea înainte de toate să fie, şi doreşte să fie, noul pupitru de la care să transmită propria gândire printr-un ajutor concret în speranţa de a recupera valori şi conţinuturi.
În ce mod se poate inversa trendul despărţirilor? Ce trebuie să-i învăţăm pe tineri pentru a dezvolta raporturi matrimoniale solide şi durabile? Se pot reface raporturi şi relaţii care par în mod inevitabil sfâşiate?
Pr. Giuseppe: Înainte de a despărţi trebuie format acel proces care face persoana capabilă să trăiască în comuniune şi să-şi unească viaţa cu aceea a altora. Şi în acest caz întrebarea ar putea să fie propusă altfel: aceste uniri au loc cu conştiinţa reciprocă a dificultăţilor care se întâlnesc într-o relaţie? Care este capacitatea de sacrificiu în faţa dificultăţilor care apar din raport? Ce experienţă de viaţă le este transmisă, ce exemplu le este dat de către familiile din care provin şi de către societate, prin intermediul comunicaţiilor sociale? În substanţă, e vorba de a relua cu speranţă provocarea educativă şi formativă.
Cultura dominantă nu-şi dă seama de drama divorţurilor, ba chiar există încă o ideologie care susţine că despărţirile o eliberează pe femeie de orice constrângere. În schimb din despărţiri toţi pierd şi suferă. Care este părerea dumneavoastră în acest sens?
Pr. Giuseppe: Orice despărţire este oricum un "faliment" şi comportă o "durere" care trebuie elaborată. Nu există despărţiri nedureroase... afară de cazul în care nu a existat niciodată o unire. Despărţirea poate să elibereze de "constrângerile"... care rămân rodul unui vis de iubire trădată. De aceea, în orice despărţire toţi pierd şi suferă, mai ales copiii nimiciţi de deciziile altora.
Există o pastoraţie pentru persoanele despărţite şi/sau divorţate care ar dori să primească sfânta Împărtăşanie? Şi cum se articulează ea?
Pr. Giuseppe: Precizăm imediat că despărţiţii şi/sau divorţaţii nu sunt în situaţii asemănătoare şi că divorţaţii şi situaţiile "iregulare" nu sunt în situaţii identice. După ce am făcut aceste precizări aş spune, înainte de toate, că a putea merge la sacramentul "Împărtăşaniei" nu poate să fie un punct de plecare, ci o ţintă. Deci e vorba de a reface în concret multiplele posibilităţi de viaţă în "comuniunea eclezială". În această perspectivă paşii posibili în mod realist sunt infiniţi, atât din partea "Bisericii - comunitate creştină" cât şi din partea persoanelor despărţite şi/sau divorţate.
În concluzie?
Pr. Giuseppe: Aş vrea să semnalez câteva puncte pe care le consider fundamentale: schimbarea epocală care este în desfăşurare, motiv pentru care trăim un "nou" radical care elimină toate certitudinile dobândite; inflaţia de cuvinte şi de informaţie; creşterea conştiinţei individuale cu riscul de subiectivitate; dificultatea de a armoniza obiectivul şi fundamentalul, cu subiectivul şi particularul.
(După Zenit, 27 noiembrie 2009)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
