Satul Ciugheş este satul sufletului meu. Este satul în care am văzut lumina zilei într-o dimineaţă de martie, în mirosul de pământ reavăn de pe care abia se topise zăpada iernii. Înconjurat de munţi şi scăldat de apa Ciugheşului, acest sătuc de munte, îşi duce existenţa de multe decenii. Tăcut, aşteaptă an de an să revin cu familia, acasă de Paşti.

Aş vrea să sorb din apa vie

Din mare să devin iar mic.

Şi-n zile de copilărie,

Să retrăiesc de Paşte un pic.

Dar nu oriunde aş vrea să fiu,

Ci doar acolo-n satul meu!

Unde românul, plin de sacru,

Este vecin cu Dumnezeu.

Joi, 2 aprilie - Joia Mare

Fiind în localitatea de domiciliu, am urmărit Liturghia de Joia Mare pe calculatorul personal, prin intermediul mijloacelor moderne, transmisiunea în direct pe internet.

Preotul paroh Anton Egner, în predica Sfinţiei sale, a arătat importanţa acestui sacru eveniment, când Isus Cristos, la Cina cea de Taină, a oferit ucenicilor trupul şi sângele său. De atunci, mai bine de două milenii, la fiecare sfântă Liturghie, Cristos se jertfeşte pentru noi, pe sfântul altar. Aşa cum Mântuitorul în urmă cu peste două mii de ani a spălat picioarele ucenicilor, preotul paroh a spălat picioarele celor doisprezece micuţi ministranţi, ajutoarele lui de nădejde.

Vineri, 3 aprilie 2015 - Vinerea Mare

Am sosit în satul meu. Totul e sub zăpadă, de parcă soseşte Moş Crăciun. Ghioceii din faţa căsuţei ne zâmbesc de sub stratul de zăpadă ce s-a aşternut în cursul zilei . Prin sat e o linişte mormântală în adevăratul sens al cuvântului. Staţia de amplificare din turnul bisericii nu mai anunţă trecerea orelor zilei. Nu se mai aude dangătul de clopot de la miezul zilei.

Spre seară, creştinii merg în grupuri la slujba de Vinerea Mare. Chemarea la slujbă se face prin toacă. O scândură lovită cu două ciocane a cărui sunet este şi mai lugubru.

Parohul Anton Egner se află în confesional pentru spovadă. Liturghia este oficiată de preotul Eugen Budău, devenit prietenul comunităţii noastre. Sfântul altar nu mai este împodobit ca altădată. Arată trist, sărăcăcios.

Apariţia preotului la altar se face prin acelaşi sunet sec de lemn lovit. Nu mai răsună acel glas zglobiu de clopoţel. Ministranţii sunt trişti. Preotul nu mai îngenunchează în faţa sfântului sacrament, ci se culcă trist, cu faţa la pământ, de parcă ar plânge.

Orga a amuţit încă de miercuri seara. Se scoate sfânta cruce, care este acoperită cu o pânză violet. Printr-o procesiune pânza este înlăturată, iar Mântuitorul apare răstignit în faţa creştinilor adunaţi în sfântul lăcaş. Într-o linişte mormântală, unul câte unul, oamenii merg şi ating îndureraţi picioarele Mântuitorului. Cu feţele îndurerate şi tăcute, după Liturghie se retrag la casele lor. În sat persistă aceeaşi linişte profundă.

Sâmbătă, 4 aprilie 2015, ora 20.30 - Noaptea Învierii

Peste sat s-a aşternut întunericul. Creştinii în grupuri compacte vin din toate văile la slujba de Înviere. Pe un munte, la 800 metri est de sfântul lăcaş, în întunericul nopţii o cruce uriaşă din lămpi de neon tronează valea Ciugheşului de parcă ar spune: "Fiţi fără teamă! Sunt aici cu voi!".

În faţa bisericii pe o vatră, licăreşte un foc. Este focul ce va da creştinilor "lumina lui Cristos". În procesiune apar preoţii şi ministranţii, cu lumânarea pascală. Cei doi preoţi se roagă, după care aprind lumânarea pascală. Pe rând toţi credincioşii aprind lumânările şi pătrund în biserică.

În sfântul lăcaş este întuneric. Licăresc doar lumânările creştinilor. Se citesc lecturi din Cartea Genezei, Cartea Exodului şi cărţile proorocilor. Toate lecturile au fost prezentate de către tineri din comunitate, elevi de şcoală, elevi de liceu, studenţi chiar şi militari.

După cele nouă lecturi, de pupitru s-a apropiat Rebeca Ciotloş, eleva de la Liceul de Arte din Bacău. Din vocea ei superbă a răsunat psalmul "Voi schimba inima voastră".

Versurile, acordurile psalmului, precum şi lumina din biserică ce creştea treptat în intensitate anunţa momentul culminant. Când s-au sfârşit ultimele acorduri ale psalmului şi lumina a ajuns la intensitatea maximă, în biserică a răsunat din vocea parohului "Gloria in ecelsis Deo".

Clopotele bisericii, clopoţeii de argint ale ministranţilor răsunau prelung. Toate anunţau Învierea Mântuitorului.

Corul bisericii acompaniat de orgă şi întreaga asistenţă cântau "Aceasta e ziua cea mare, Cristos din mormânt a înviat". Pe feţele oamenilor a apărut zâmbetul şi bucuria. A fost un moment sublim! Cutremurător!

După sfânta Liturghie oamenii mergând spre case veseli zâmbitori, rostindu-şi fiecăruia: Cristos a înviat! - Adevărat că a înviat!

Privesc la crucea de pe munte. În dreapta crucii apare astrul nopţii - luna, în toată plinătatea ei. Este prima duminică, de după luna plină, de după echinocţiul de primăvară. Este ora 00.00. Este sfânta zi de Paşti. De trei milenii şi jumătate în această noapte, luna este plină, amintind de exodul evreilor peste Marea Roşie cu Proorocul Moise.

Duminică, 5 aprilie 2015 - Duminica Învierii

Sfântul lăcaş este plin. Au venit la sfânta Liturghie cei plecaţi din sat cu părinţii lor, copii, bătrâni, bărbaţi, femei, creştini de alte confesiuni. Parohul Anton Egner se află în mijlocul corului, de unde face ca minunatele cântări să ajungă în inimile oamenilor.

Liturghia este oficiată de preotul Eugen Budău. Biserica şi altarul arată superb cu multitudinea de flori şi podoabe adecvate Paştelui. Un grup de tineri oferă daruri de Paşte: potirul, vinul, pâinea, rozariul, flori, lumina lumânării, precum şi un miel alb plăpând cu o fundă roşie la gât.

În predica sa, preotul Eugen Budău, flancat de doisprezece ministranţi, a recitat acestora poezia compusă de Sfinţia sa: "Oul şi găina". De multe veacuri, nici naturaliştii, nici Darwin n-au reuşit să descopere ce a apărut prima dată. Oul sau găina? După predică, toţi cei prezenţi, copii, tineri şi bătrâni, au aflat taina găinii şi oului. Răspunsul a fost simplu. Dumnezeu cu puterea sa a descoperit atât oul, cât şi găina, precum şi toate câte sunt pe pământ. Aşa cum au aflat şi din lectura din Cartea Genezei, în noaptea Învierii.

Liturghia s-a încheiat cu imnul pascal "Cristos a înviat din morţi!"

Spre bucuria celor mici parohul comunităţii a apărut în mijlocul lor cu o cutie uriaşă plină cu iepuraşi de ciocolată. Pentru cadoul primit, copiii au promis preotului că pe viitor vor fi atenţi la sfânta Liturghie.

Acolo unde-şi culcă cerul fruntea lâng-un brad bătrân

Stând la foc aprins, la blânda lună,

Sub luciri de stele, vei găsi acel român

Versul mioriţei să ţi-l spună.

Prin povestea vorbei peste timp te va purta,

Pe tărâm de vis..... prin obştea mea.

Şi oricine-ai fi şi de-oriunde ai veni,

Plaiul nostru îl vei îndrăgi.

Familia Baltă

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 2-5 aprilie: De Paşti la Ciugheş