Anul acesta, 2019, timpul premergător Crăciunului în sătucul meu drag semăna mai mult cu venirea unui Paşte timpuriu. Frumoasele creste ale munţilor Tarcău şi Ciuc nu erau acoperite de căciula albă a iernii.
Cu zăpadă sau fără zăpadă, Ciugheşul este unul dintre cele mai frumoase sate din lume. Încep mica mea relatare despre marea sărbătoare a naşterii Mântuitorului şi motivul care mă face să revin de sărbători şi nu numai la vatra satului dintre munţi.
Leagănul prunciei în care mama m-a legănat a fost cioplit din scândură de brad. Lemnul scândurii a fost adus din frumoasele păduri ce străjuiesc satul. În pădurile Ciugheşului brazii îşi înfig rădăcinile adânc în stânca de cremene a muntelui şi sfidează cu încăpăţânare furtunile şi frigul aspru, iar localnicii se luptă de secole cu greutăţile vieţii. De ce? Pentru că ei ştiu că dincolo de norii negrii se află Dumnezeu şi în el îşi pun credinţa.
Ciugheşul este satul de unde am venit, unde am învăţat să scriu să citesc, am fost botezat şi miruit. Este locul de unde am adus cu mine dragostea de ţară şi oameni. Nu am uitat să iau cu mine credinţa catolică transmisă de la o generaţie la alta de către credincioşii locului timp de secole. Ciugheşul este cea mai vestică parohie a Diecezei de Iaşi. În această zonă, de-a lungul istoriei au fost încleştări puternice în ultimele două războaie mondiale. Pe creasta vestică a muntelui, la nici trei kilometri s-a aflat timp de câteva secole graniţa Imperiului Habsburgic şi a dictatului de la Viena din 1940, dar... trecură toate, căci spune un bun creştin: apa trece, dar pietrele rămân.
Ajunul Crăciunului
Lăsarea serii peste frumosul Ciugheş a adus pe la ferestre glasuri zglobii de copii cu frumoase colinde vestind Naşterea Domnului. După ce întunericul a pus stăpânire deplină pe sat, grupuri compacte de creştini, în liniştea nopţii, au mers spre sfântul lăcaş. Pe micuţii colindători gerul năprasnic şi întunericul solstiţiului de iarnă i-au alungat pe la vetrele caselor unde focul trosnea în sobe, iar pe plita încinsă fierbeau gustoasele sarmale făcute de mămici.
Era timpul să vină Moş Crăciun.
Din turnul bisericii staţia de amplificare răspândea în văzduh colinde străvechi româneşti - semn al apropierii naşteri a Domnului, al reînnoirii şi renaşterii.
Interiorul lăcaşului sfânt, ornat cu brazi, globuri şi ghirlande multicolore precum şi tehnica modernă face ca orice creştin ce-i trece pragul să se creadă într-un peisaj de basm. Din puzderia de stele şi fulgi ce alergau pe ziduri şi tavan, în mica iesle căptuşită cu paie de culoarea aurului, zâmbea pruncul Isus şi păstorii de la Betleem.
Naşterea Domnului a fost o ocazie de a fi din nou împreună toată comunitatea, cu parohul Anton Egner şi părintele Silvestru venit în satul nostru şi primit cu bucurie şi respect de către credincioşi. Parohul comunităţii a celebrat sfânta Liturghie, iar părintele Silvestru a stat în confesional la sfânta Spovadă.
În predica sa, părintele Anton Egner ne-a adus aminte de tradiţia creştină a Crăciunului în Ciugheş, ne-a explicat cum este tratat Isus în zilele noastre, iar noi, fiind creştini, trebuie să fim mai buni şi să-l primim în inimile noastre, şi în acelaşi timp este prilejul revenirii în vatra satului a celor plecaţi din sat, să fie alături de cei dragi.
Micuţii ministranţi cu fesurile primite de la Moş Crăciun - fesuri mai mari sau mai mici, se străduiau să fie la înălţime. Au citit fără cusur lecturile zilei, iar momentele din ritualul liturgic au fost impecabile. Au arătat, de asemenea, pricepere în manevrarea tehnicii de amplificare, ba şi conexiunile cablurilor electrice pentru iluminarea sfântului lăcaş. Merită să le spunem cu toată lauda: "Jos cu căciula (fesul) micuţilor ministranţi!"
La sfârşit toţi creştinii alături de cor şi acompaniaţi la orgă de octogenarul Dumitru Fabian au cântat străvechiul colind "O, ce veste minunată!" Asistenţa vibra de cântec şi emoţie. Sunt convins că şi inimile celor ce urmăreau Liturghia în direct cu ajutorul internetului pe tabletă, laptop sau calculator, vibra puternic, acolo, undeva departe de satul nostru drag.
25 decembrie 2019, ora 11.00
Liturghia Naşterii Domnului: sfântul lăcaş este plin. Au sosit la vatra satului rudele, copiii, prietenii ciugheşenilor plecaţi din localitate. Liturghia este celebrată de părintele Silvestru. Sfinţia Sa a mai fost în mijlocul comunităţii noastre la vârsta tinereţii recunoscându-l acum pe Dumitru Fabian care tânăr fiind şi el, era dascălul bisericii noastre. Ce trece timpul!!! Părintele Silvestru este un preot distins, în vârstă, dar cu un chip blând, aşa cum şade bine unui preot.
Parohul Egner s-a aflat la cârma corului, de unde cu vocea lui pătrunzătoare a făcut ca frumoasele cântece să meargă la sufletul credincioşilor.
Copiii prezenţi la Liturghie aflaţi în primele rânduri, se străduiau să fie pe placul Moşului Crăciun, care asculta cântecele lor din sacristia bisericii. La final Moşul a trimis copiilor prin parohul Egner, dulciuri răsplătindu-i pentru felul cum au colindat, cuminţenie şi ascultare. Micuţii au promis parohului că pe viitor vor fi atenţi la sfânta Liturghie.
Credincioşii aflaţi in biserică au cântat la unison un frumos colind. Cântecul s-a terminat cu urarea "Crăciun fericit!" - urare rostită puternic de glasurile zglobii de copii, iar răsunetul strigătului a făcut ca podoabele din brazii împodobiţi să vibreze prelung.
27 decembrie 2019, ora 11.00
Credincioşii în straie de sărbătoare merg cu mic cu mare la sfânta biserică. Mulţi poartă în mâini buchete de flori pentru bunicii şi străbunicii lor care astăzi aniversează cincizeci de ani de căsnicie. Această zi a devenit o tradiţie în satul nostru. Primăria comunei Palanca cinsteşte cuplurile care, alături fiind, au străbătut o jumătate de veac.
Sărbătoriţii au ocupat primul rând de bănci rezervat special pentru ei. În rândul imediat următor sunt nepoţii şi strănepoţii, copii şi rude. Pe feţele lor se citeşte emoţia pe care o stăpânesc cu greu.
Liturghia este celebrată de părintele Silvestru şi pr. Breszan Lajos, din Arhidieceza de Alba Iulia. Parohia Sfinţiei Sale se află peste munte, în localitatea Lunca de Sus. Din predica preoţilor a răsunat o chemare către credincioşi spre a-l cinsti pe Cristos. În predica sa, părintele Silvestru a zăbovit un timp asupra cinstirii celor opt cupluri aniversate dându-i exemplu pentru tinerii căsătoriţi sau viitorii căsătoriţi rostind dintr-o pildă - "Căsnicia nu-i o joacă".
Printre micuţii ministranţi am zărit un chip cunoscut, dar nu ştiam de unde-l cunosc! Doar când părintele Silvestru a oferit copilului ministrant să rostească Tatăl Nostru, am recunoscut pe micuţa Geanina Andraş care din vocea ei de clopoţel a rostit sfânta rugăciune în limba lui Cervantes - spaniola. Am surprins momentul cu camera foto. Micuţa Geanina a venit cu părinţii din Spania să fie în sat de sărbători.
După sfânta Liturghie primarul comunei Adrian Paliştan a făcut apelul celor aniversaţi. Pe rând fiecare dintre ei cu emoţie s-a ridicat în picioare, primind salutul şi respectul edilului şi a credincioşilor comunităţii.
Parohul Egner a dat citire unor fraze deosebit de emoţionante. După aceste cuvinte pe obrajii ridaţi de vreme şi greutăţi, lacrimile curgeau şuvoi. Am surprins acest moment cu aparatul foto din locul unde mă aflam.
Primăria a oferit diplome aniversare şi cadouri. Toată comunitatea aflată în biserică a cântat la unison "La mulţi ani, cu sănătate!"
Întoarcerea acasă
Cu sfială păşesc pe pământul natal
Şi inima îmi bate mai tare.
Amintirile dragi curg val după val,
Şi gândul se pierde în dulce visare.
Revăd din nou şi casa noastră-n care
Măicuţa mă strângea în caldă-mbrăţişare.
Şi-l văd în vis pe tata, pe scări la prăvălie,
Falnic şi drept ca bradul, zâmbind cu duioşie.
Dar toţi aceia care se adunau la vatră,
Acum sunt nişte nume, înscrise pe o piatră.
Unde v-aţi dus? Mi-e atât de dor de voi!
Sfântă copilărie... hai, vino înapoi.
Un an nou fericit, dragi ciugheşeni,
oriunde v-aţi afla!
Nicu Baltă
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 24-27 decembrie: Ciugheş: Din nou la sărbătoarea Naşterii Domnului
