"Te-ai gândit, tu om, vreodată / Lui Isus să-i mulţumeşti / Pentru viaţa minunată / Ce ţi-a dat să o trăieşti? / Pentru marea-i bunătate, / Pentru bucurii din plin, / Pentru har şi sănătate / Mulţumit-ai tu deplin?" (Paula Bâlc)
După o vară fierbinte, cu un soare dogoritor, toamna s-a aşternut uşor peste Ciugheş, mirificul sat de munte, cea mai vestică parohie a Diecezei de Iaşi. A adus cu ea miros de fructe coapte şi recoltă bogată, dar şi nopţile mai lungi, zilele mai scurte şi mai mohorâte. Turmele de oi au coborât din munţi, iar acum pasc pe lângă grădinile oamenilor cu lâna vopsită pe spate în roşu, aşa cum este tradiţia satului Ciugheş, la "răscolitul oilor".
Gospodarii şi gospodinele şi-au cules recolta de cartofi, sfeclă, dovleci şi multe altele, mulţumiţi de ce le-a dăruit Dumnezeu după arşiţa lungă a verii, care nu ne-a ocolit nici pe noi, ciugheşenii, apăraţi altădată de răcoarea munţilor Ciuc.
Sub greutatea fructelor, pomii din livezi parcă îmbrăţişează pământul, aşteptând răbdători să fie eliberaţi de dulcea lor povară. În aer se simte mireasma suavă a merelor oacheşe care parcă se joacă de-a v-aţi ascunselea printre ramuri. În altă parte a livezii, perele bălaie parcă îţi fac cu ochiul. Gustul dulce, de podgorie al strugurilor aduşi "de prin jos", de către podgoreni, cum se zice pe la noi, te îmbie cu parfumul lor.
La sosirea în satul natal, în ajunul sărbătorii Recunoştinţei, profitând de soarele ce s-a arătat printre nori, am hălăduit prin pădurile din împrejurimi, dar iată, am descoperit în zare, printre crengile de brazilor, sfânta biserică şi arhitectura ei zveltă. Pe piscul unui munte, în zarea îndepărtată, o cruce, ridicată de ciugheşeni pe vremea când parohul comunităţii era preotul Ieronim Budulai, străjuia toată valea Ciugheşului, unde este aşezată comunitatea. Am reuşit să surprind pe cardul aparatului foto aceste două sfinte simboluri creştine, dragi ciugheşenilor.
În timp ce mă plimbam pe o potecă, printre frunzele uscate căzute de pe un fag secular, îmi zâmbea provocator un ciorchine de ghebe (ciuperci de toamnă), pe care cu plăcere le-am "adăpostit" în nedespărţitul meu rucsac de călătorie prin munţi. Alături de ghebe, tot provocator, îmi râdeau trei flori, clopoţeii de munte, albastre ca seninul cerului şi pe care bruma nu le-a atins.
A sosit şi ziua când creştinii satului s-au hotărât să mulţumească Celui de sus pentru tot ce ne-a dăruit şi că ne-a dat putere şi sănătate să muncim pământul, pentru a-i culege roadele.
Creştinii comunităţii Ciugheş s-au adunat duminică, 18 octombrie 2015, la sfânta Biserică, să aducă prinos de recunoştinţă bunului Dumnezeu pentru toate binefacerile de peste an, pentru că ne-a ascultat ruga dându-ne ploaie, când a fost arşiţă, şi soare, când a fost nor şi ploaie prea multă.
Sub îndrumarea şi iniţiativa parohului Anton Egner, în cinstea acestui eveniment, sfântul lăcaş s-a înnoit cu pardoseală şi gresie. Pe peretele estic din preajma sfântului altar un pictor a pictat Sfânta Familie, iar pe peretele vestic scena Bunei-vestiri.
Tot din iniţiativa parohului Egner, dar în urmă cu doi ani, s-a pictat chipul Maicii Domnului străjuită de îngeri şi munţi cu creste înzăpezite. Hramul sfântului lăcaş din Ciugheş este Sfânta Maria a Zăpezii.
Capela din incinta cimitirului s-a înnoit şi aceasta cu o pictură, reprezentând Cina cea de Taină.
Cele de mai sus prezentate au fost scoase în evidenţă şi cu alte evenimente, dar, fiind momentul bilanţului şi recunoştinţei faţă de Dumnezeu, am ţinut musai să evidenţiez efortul enoriaşilor şi al parohului comunităţii pentru realizarea acestor frumoase podoabe artistice şi simbolistice ale sfântului lor lăcaş de închinăciune.
Sfânta Liturghie a fost oficiată de parohul Anton Egner, care purta veşminte în culorile toamnei adecvate momentului sărbătorit. La fel şi micuţii ministranţi purtau veşmintele in aceleaşi culori. Printre ajutoarele preotului am zărit chipuri noi, dar mărunţei... că abia se zăreau de după pupitrul altarului, dar mândri nevoie mare de faptul că au prilejul să agite clopoţelul ce marchează momentele principale ale sfintei Liturghii.
La început preotul a sfinţit roadele aduse în panere de către gospodine, iar ca primă lectură două micuţe ministrante au mulţumit Domnului, prin versuri, pentru roadele bogate de peste an. Redau poezia lor, intitulată "Mulţumire":
Îţi mulţumesc că m-ai creat, o Doamne, după chipul tău / Ai pus în noi suflarea ta, tu eşti al nostru Dumnezeu. / Îţi mulţumesc de sănătate şi de iubirea-ţi minunată. / Îţi mulţumesc şi de bucate, de tot ce am, o Doamne Tată. / Îţi mulţumesc pentru natura, ce ne răsfaţă minunat / De apa rece de izvoare, ce curge, curge neîncetat. / Îţi mulţumesc şi pentru pâine, ce tu ne-o dai cu uşurinţă, / Toate acestea, Doamne mare, ne-ndeamnă la pocăinţă. / Cămările la noi sunt pline, căci tu ne-ai binecuvântat, / Ajută-ne şi noi la alţii să dăm din rodul tău bogat. / Îţi mulţumim, o Doamne mare, că încă un an tu ne-ai răbdat, / Şi bunătatea ta cea mare din plin ne-a binecuvântat. / Îţi mulţumim pentru păstorii, ce aleargă şi nu obosesc, / Dă-le tu, Doamne, sănătatea şi loc în raiul Tău ceresc. / Doamne-ţi mulţumim! / Cămările la noi sunt pline, căci tu ne-ai binecuvântat / Ajută-ne şi noi la alţii, / Să dăm din rodul tău bogat.
Cele două fetiţe ministrant erau atât de micuţe, încât piedestalul ajutător nu le-a fost de ajuns să le înalţe deasupra pupitrului, motiv pentru care nu am reuşit să le fotografiez. Până la următorul eveniment cele două recitatoare mi-au promis că se vor mai înălţa sau vor duce pupitrul la tâmplar, ca să apară şi ele pe internet să le vadă lumea cea îndepărtată.
La sfârşitul sfintei Liturghii, câteva gospodine au oferit celor prezenţi prăjituri, şi bucate gustoase din rodul acestei toamne minunate.
Familia Baltă
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 18 octombrie: Ciugheş: Ziua recunoştinţei
