A trecut un an de când pandemia ne-a ţinut în case cu teama de a nu fi infectaţi de periculosul COVID-19, iar Liturghia Învierii Domnului transmisă de la Vatican am urmărit-o la televizor. Toţi credincioşii, diaconi, episcopi, cardinali purtau masca de protecţie anticovid. Liturghia Sfintei Învieri fost grandioasă, dar teama de acest virus periculos a făcut ceremonialul şi mai grandios.
Iarna friguroasă şi pandemia m-au ţinut departe de satul meu natal. Îmi era dor nespus de uliţele satului, de oameni, de pădure, de căsuţa familiei şi de casa părintească. Dar o vorbă românească spune că de ce ţi-e frică nu scapi.
Dar, oameni buni: chiar departe de satul natal, virusul COVID-19 m-a găsit acasă. Am stat bolnav la pat infectat de acest păcătos virus şi cu familia am stat la izolare. Am avut aproape familia, copiii, fratele şi, nu în ultimul rând, Sfântul Rozariu. Nici în puţinele minute când reuşeam să dorm, Rozariul nu mi-a alunecat din palme.
O spun cu voce puternică, şi ca fiu al satului Ciugheş. Da: pericolul de infectare este mare în situaţia nerespectării regulilor. Dumnezeu m-a pus la încercare şi am contractat doar o formă uşoară a virusului, dar am reuşit să-l înving. Recomand ca oamenii să meargă la vaccinare şi să respecte regulile impuse. Dacă Dumnezeu a ajutat ca ştiinţa să descopere vaccinul pe care-l aşteptam, atunci să ne imunizăm.
O dovadă concludentă este şi aceea că în anul 2020 din comunitatea romano-catolică din Ciugheş au trecut la cele veşnice cel mai mare număr de creştini. Nici ultimul război mondial cu cei căzuţi pe front, şi tifosul exantematic nu a secerat atâtea suflete. La acest număr se adaugă şi credincioşii ortodocşi din sat.
Să revin la duminica Învierii Domnului 2021: am televizor unde se poate urmări Sfânta Liturghie din fotoliu, am şi telefon, dar am şi paroh al comunităţii care nu m-a văzut la biserică de la Crăciun. A aflat că sunt în sat şi m-a convins că e mai bine să fiu prezent la Sfânta Liturghie şi nu aşezat comod în fotoliu în faţa televizorului. Îndemnul şi vocea convingătoare ale parohului, precum şi vaccinarea mi-au învins teama de virus. Grabnic mi-am luat aparatul foto, masca de protecţie şi mi-am îndreptat direcţia către sfântul lăcaş.
În corul bisericii erau cunoştinţe vechi. Rebeca Ciotloş - milităriţă în garnizoana Braşov alături de Alina Paliştan, precum şi domnul Lucian de la Câmpulung Moldovenesc, se aflau la datorie. Lor li s-a alăturat parohul comunităţii, pr. Anton Egner. La confesional părintele Ioan care deja a devenit ciugheşean get-beget. Oficierea Sfintei Liturghii a fost realizată de preotul franciscan Albert, venit de la Mănăstirea "Sfântul Ieremia Valahul". Mai lipsea fotograful: un militar pensionar. Clopotele bisericii au anunţat ora, totul fiind pregătit ca la carte. Sfânta Liturghie putea să înceapă.
Din cor răzbăteau cântări minunate, creştinii au uitat de Covid-19. Se cântau la unison imnuri de slavă măreţului eveniment pascal. Tânărul preot Albert Goşman a captat atenţia şi inima credincioşilor prin minunatele cuvinte de învăţătură. Un grup de copilaşi în superbe costume populare au oferit în timpul Sfintei Liturghii pască, ouă roşii, vinul liturgic, lumina Învierii şi un miel alb ca zăpada de afară, care de Paşti a acoperit satul ca în poveştile despre Crăciun. Sfânta Liturghie s-a încheiat cu imnul pascal "Cristos a înviat din morţi!", cântat la unison. Biserica vibra din temelii.
A doua zi de Paşti, Sfânta Liturghie a fost celebrată de ambii preoţi ai comunităţii. Cuvântul de învăţătură a fost rostit de părintele Ioan, care cu vocea lui pătrunzătoare şi convingătoare a reuşit să capteze atenţia comunităţii. Graiul acestui cucernic preot este un grai dulce, asemeni graiului moldovenilor de pe malurile Siretului. Fotograful a cules imagini din balconul sfântului locaş, pentru a fi mai aproape de cor unde se afla sergentul major Rebeca Ciotloş - această talentată fiică a satului, când era elevă la liceul de arte din Bacău, într-o seară de Crăciun, îmbrăcată într-un costum popular din vechimea satului, împreună cu sora ei a poposit şi la căsuţa familiei unde ne-a colindat minunate cântece arhaice.
În acea seară de 24 decembrie, mi-a mărturisit dorinţa ei ca după liceu să facă parte dintr-o fanfară militară. Eu şi familia i-am urat succes. Iată: fiica satului - militar şi cântând în corul bisericii, purtând buzduganul strălucitor al tamburului major. "Dar ce? Satul meu să nu aibă şi el o Ecaterina Teodoriu?"
A treia zi de Paşti. Credincioşii vor să învingă pandemia prin rugăciune. Fotograful s-a refugiat în balconul bisericii pentru a fi mai aproape de paroh care mângâia clapele orgii pentru încălzire. Sfânta Liturghie a fost concelebrată de preotul Ioan şi preotul Berszan Lajos, venit de peste munte din Parohia Lunca de Sus. Acest cucernic preot vizitează des Parohia Ciugheş.
În Lunca de Sus, prin aportul preotului Berszan a luat fiinţă un liceu teologic unde învaţă mulţi tineri din părţile Moldovei. Satul Ciugheş ca teritoriu administrativ şerpuieşte pe o distanţă de 14 km. Dorinţa credincioşilor romano-catolici a fost ca ultima treime dinspre izvorul Ciugheşului să aparţină de Arhiepiscopia de Alba-Iulia şi din lipsa preotului din satul Coşnea, părintele Berszan a ţinut locul acestuia.
După Sfânta Liturghie ne-am socializat îndelung (să folosesc un cuvânt la modă) cu preotul octogenar.
Închei cu tradiţionalul Cristos a înviat!
Vă salut, dragi ciugheşeni, oriunde v-aţi afla!
Nicu Baltă
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 4-6 aprilie: Ciugheş: Sărbătoarea Învierii Domnului
