|
| © Vatican Media |
În timpul privegherii de rugăciune programată pentru sâmbătă, 31 mai 2025, în Piaţa "Sfântul Ioan din Lateran", cuplul va povesti parcursul căsniciei lor. De la violenţele de acasă împotriva soţiei la denunţul făcut de ea, trecând prin încarcerarea lui şi drumul de reabilitare în Comunitatea "Papa Ioan al XXIII-lea", până la reconcilierea familială.
"Acum suntem persoane complet reînnoite, înviate, ne-am renăscut în iubire, într-o conştiinţă nouă, pentru că am îmbrăţişat crucea pe care am purtat-o." Este răspunsul pe care-l dă astăzi Manuela Romagnoli când i se cere să descrie starea actuală a raportului cu soţul Gustavo, după ce au trecut prin violenţă, închisoare, reabilitare şi au ajuns în sfârşit la reconciliere.
Căsătorie cu trandafiri şi spini
Cei doi se căsătoresc în 2005. Soţ şi soţie - el din Foggia, ea din Riccione -, se iubesc, dar raportul lor este furtunos şi adesea violent. Amândoi sunt copii ai unor părinţi despărţiţi. Gustavo a avut un tată agresiv, iar când tensiunea creşte în viaţa de cuplu, el reacţionează violent şi chiar devine fizic. "Am decis să-l reclam pe Gustavo după 12 ani de violenţe în care am suportat din iubire şi din frică", relatează Manuela. "A trebuit să-l opresc - continuă ea - ca să mă salvez pe mine însămi şi să-i protejez pe cei doi copii ai noştri, dar în inima mea nu voiam să se termine căsătoria noastră."
Gustavo ajunge în închisoare
După denunţul Manuelei făcut carabinierilor, Gustavo ajunge în închisoarea din Rimini pentru 24 de zile. "M-am simţit pierdut şi fără speranţă" - relatează el -, sentimentul de vinovăţie era prea mare, ceea ce făcusem era prea grav. Un sentiment de gol absolut pentru că pierdusem totul." Dar, tocmai în cel mai întunecat moment, rana devine o crăpătură şi intră lumina. "În închisoare - continuă bărbatul - i-am întâlnit pe voluntarii din Comunitatea «Papa Ioan al XXIII-lea» şi am obţinut posibilitatea de a-mi ispăşi pedeapsa într-o structură alternativă, în Comunitatea Educativă cu Deţinuţi, care îşi are rădăcinile în carisma lui Don Oreste Benzi."
Schimbarea pentru amândoi
Între timp, Manuela îşi părăseşte locul de muncă şi se încredinţează unei asociaţii anti-violenţă timp de o lună. Crescută într-o familie credincioasă şi având o educaţie catolică, simte însă că are nevoie de o schimbare spirituală, pe care o începe prin cuvântul unui preot şi continuă şi astăzi. "Eram supărată pe Gustavo şi pe Dumnezeu - spune ea - pe care îl consideram vinovat că nu m-a ajutat. Într-o zi, un preot mi-a spus că nu puteam să iert dacă nu experimentam mai întâi eu faptul de a fi iertată şi iubită. Aceste cuvinte m-au salvat."
Treptat, şi Gustavo se schimbă. Pot să reia contactele, iniţial doar telefonic, cu soţia sa. "Am ales să ajut persoane cu vicisitudini asemănătoare cu ale mele - reconstruieşte Gustavo - rămânând să lucrez la Casa "Mama iertării" din Rimini, locuită de persoane cu dizabilităţi şi persoane care vin din închisoare. Unul dintre ei, Marino, mi-a întors inima, m-a ajutat să ies din egocentrismul meu, eu, care m-am simţit mereu un ratat, am descoperit că am ceva bun de dăruit celorlalţi."
Renaşterea din iertare
Cuplul este din nou împreună de trei ani. Cei doi soţi şi alte patru cupluri îşi vor spune istoria sâmbătă seara, 31 mai, în timpul unei privegheri de rugăciune în Piaţa "Sfântul Ioan din Lateran", una dintre iniţiativele prevăzute pentru Jubileul Familiilor, Copiilor, Bunicilor şi Bătrânilor, programat de vineri, 30 mai, până duminică, 1 iunie. "A ierta nu este omeneşte - conclude Manuela -, este un har. Este un lucru divin, pentru că omeneşte nu se poate o persoană care ţi-a făcut rău. Dar la un moment dat Domnul intră în tine şi iubirea sa învinge răul. Când furia dispare, te poţi simţi mângâiată, iubită."
Daniele Piccini
(După Vatican News, 30 mai 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
