"De ce îl căutaţi printre morţi pe Cel care este viu?"
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Săptămâna aceasta este săptămâna bucuriei: celebrăm Învierea lui Isus. Este o bucurie adevărată, profundă, bazată pe certitudinea că Isus Cristos înviat de acum nu mai moare, ci este viu şi activ în Biserică şi în lume. Această certitudine locuieşte în inimile credincioşilor din acea dimineaţă de Paşte, când femeile au mers la mormântul lui Isus şi îngerii le-au spus: "De ce îl căutaţi printre morţi pe cel care este viu?" (Lc 24,5). "De ce îl căutaţi printre morţi pe cel care este viu?". Aceste cuvinte sunt ca o piatră de hotar în istorie; dar şi o "piatră de poticnire", dacă nu ne deschidem la Vestea Bună, dacă ne gândim că deranjează mai puţin un Isus mort decât un Isus viu! În schimb, de câte ori, în drumul nostru zilnic, avem nevoie să ne auzim spunându-ni-se: "De ce îl cauţi printre morţi pe cel care este viu?". De câte ori căutăm viaţa printre lucrurile moarte, printre lucrurile care nu pot să dea viaţă, printre lucrurile care astăzi sunt şi mâine nu vor mai fi, lucrurile care trec... "De ce îl căutaţi printre morţi pe cel care este viu?".
Avem nevoie de asta atunci când ne închidem în orice formă de egoism sau de auto-complăcere; când ne lăsăm seduşi de puterile pământeşti şi de lucrurile din această lume, uitând de Dumnezeu şi de aproapele; când punem speranţele noastre în vanităţi lumeşti, în bani, în succes. Atunci Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: "De ce îl căutaţi printre morţi pe cel care este viu?". De ce cauţi acolo? Acel lucru nu-ţi poate da viaţă! Da, poate îţi va da o bucurie de un minut, de o zi, de o săptămână, de o lună... şi după aceea? "De ce îl căutaţi printre morţi pe cel care este viu?". Această frază trebuie să intre în inimă şi trebuie s-o repetăm. O repetăm împreună de trei ori? Facem acest efort? Toţi: "De ce îl căutaţi printre morţi pe cel care este viu?" [repetă cu mulţimea] Astăzi, când ne întoarcem acasă, s-o spunem din inimă, în tăcere, şi să ne punem această întrebare: de ce eu în viaţă îl caut printre morţi pe cel care este viu? Ne va face bine.
Nu este uşor să fim deschişi lui Isus. Nu este sigur că acceptăm viaţa Celui Înviat şi prezenţa sa în mijlocul nostru. Evanghelia ne face să vedem diferite reacţii: cea a apostolului Toma, cea a Mariei Magdalena şi cea a celor doi discipoli din Emaus: ne face bine să ne confruntăm cu ei. Toma pune o condiţie credinţei, cere să atingă evidenţa, rănile; Maria Magdalena plânge, îl vede, dar nu-l recunoaşte, îşi dă seama că este Isus numai atunci când El o cheamă pe nume; discipolii din Emaus, deprimaţi şi cu sentimente de înfrângere, ajung la întâlnirea cu Isus lăsându-se însoţiţi de acel misterios călător. Fiecare pe drumuri diferite! Îl căutau printre morţi pe cel care este viu şi însuşi Domnul a fost cel care a corectat ruta. Şi eu ce fac? Ce rută urmez pentru a-l întâlni pe Cristos cel viu? El va fi mereu aproape de noi pentru a corecta ruta dacă noi am greşit.
"De ce îl căutaţi printre morţi pe cel care este viu?" (Lc 24,5). Această întrebare ne face să depăşim tentaţia de a privi înapoi, la ceea ce a fost ieri şi ne împinge înainte spre viitor. Isus nu este în mormânt, este Cel Înviat! El este Cel Viu, Cel care mereu reînnoieşte trupul său care este Biserica şi o face să meargă atrăgând-o spre El. "Ieri" este mormântul lui Isus şi mormântul Bisericii, mormântul adevărului şi al dreptăţii; "astăzi" este învierea veşnică spre care ne stimulează Duhul Sfânt, dăruindu-ne libertatea deplină.
Astăzi ne este adresată şi nouă această întrebare. Tu, de ce îl cauţi printre morţi pe cel care este viu, tu care te închizi în tine însuţi după un eşec şi tu care nu mai ai forţa de a te ruga? De ce îl cauţi printre morţi pe cel care este viu, tu care te simţi singur, abandonat de prieteni şi poate şi de Dumnezeu? De ce îl cauţi printre morţi pe cel care este viu tu care ai pierdut speranţa şi tu care te simţi închis de păcatele tale? De ce îl cauţi printre morţi pe cel care este viu, tu care aspiri la frumuseţe, la perfecţiunea spirituală, la dreptate, la pace?
Avem nevoie să auzim repetându-ni-se şi să ne amintim reciproc avertismentul îngerului! Acest avertisment, "De ce îl căutaţi printre morţi pe cel care este viu?", ne ajută să ieşim din spaţiile noastre de tristeţe şi ne deschide la orizonturile bucuriei şi speranţei. Acea speranţă care înlătură pietrele de pe morminte şi încurajează să anunţăm Vestea Bună, capabilă să genereze viaţă nouă pentru alţii. Să repetăm această frază a îngerului pentru a o avea în inimă şi în memorie şi apoi fiecare să răspundă în tăcere: "De ce îl căutaţi printre morţi pe cel care este viu?". S-o repetăm! [repetă cu mulţimea] Priviţi, fraţi şi surori, El este viu, este cu noi! Să nu mergem la atâtea morminte care astăzi îţi promit ceva, frumuseţe, şi apoi nu-ţi dau nimic! El este viu! Să nu-l căutăm printre morţi pe cel care este viu! Mulţumesc.
* * *
Ieri am primit un video-apel din partea muncitorilor de la Lucchini din Piombino, trimis mie înainte de închiderea furnalului, care m-a înduioşat cu adevărat. Am rămas trist. Dragi muncitori, iubiţi fraţi, pe feţele voastre erau pictate o profundă tristeţe şi preocupările de taţi de familii care cer numai dreptul lor de a munci pentru a trăi demn şi pentru a putea păzi, hrăni şi educa pe copiii lor. Fiţi siguri de apropierea mea şi de rugăciunea mea; nu vă descurajaţi, papa este alături de voi şi se roagă pentru voi, pentru ca atunci când se sting speranţele umane, să rămână mereu aprinsă speranţa divină care nu dezamăgeşte niciodată. Dragi muncitori, iubiţi fraţi, vă îmbrăţişez cu fraternitate; şi tuturor responsabililor le cer să facă orice efort de creativitate şi de generozitate pentru a reaprinde speranţa în inimile acestor fraţi ai noştri şi în inima tuturor persoanelor fără ocupaţie din cauza risipei şi a crizei economice. Vă rog, deschideţi ochii şi nu rămâneţi cu braţele încrucişate!
Săptămânile trecute mi-au sosit din toate părţile lumii atâtea mesaje de urări pentru sfintele Paşti. Adresez şi eu urări tuturor. Doresc să mulţumesc din inimă copiilor, tinerilor, bătrânilor, familiilor, comunităţilor parohiale şi călugăreşti, asociaţiilor, mişcărilor şi diferitelor grupuri care au voit să-mi manifeste afect şi apropiere. Cer tuturor să continue să se roage pentru mine şi pentru slujirea mea adusă Bisericii. Duminica viitoare, la Alba, în Piemont, va fi proclamat fericit Giuseppe Girotti, preot din Ordinul Fraţilor Predicatori, ucis in odium fidei în lagărul nazist din Dachau. Eroica sa mărturie creştină şi martiriul său să poată trezi în mulţi dorinţa de a adera tot mai mult la Isus şi la Evanghelie. Adresez bun-venit pelerinilor de limbă italiană! Salut cu bucurie copiii de la mărturisirea de credinţă din Milano, Comunitatea Shalom, pe noii diaconi din Societatea lui Isus şi pe participanţii la evenimentul "Coloana Libertăţii 2014", dorind tuturor ca vizita la Scaunul lui Petru să reînsufleţească speranţa şi să stimuleze la caritate. Un gând special adresez tinerilor, bolnavilor şi noilor căsătoriţi. Vestea pascală să continue să ne facă să ardă inima în piept, aşa cum s-a întâmplat pentru discipolii din Emaus: dragi tineri, trăiţi mereu credinţa cu entuziasm, convinşi că numai Domnul Isus ne permite să ajungem la fericirea deplină şi durabilă; dragi bolnavi, nu există întărire mai mare şi mângâiere mai frumoasă pentru suferinţa voastră decât certitudinea că Cristos a înviat; şi voi, dragi nou căsătoriţi, trăiţi căsătoria voastră în adeziune reală la Cristos şi la învăţăturile Evangheliei.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
