|
| © Vatican Media |
Ciclu de cateheze. Duhul şi Mireasa. Duhul Sfânt conduce poporul lui Dumnezeu la întâlnirea cu Isus, speranţa noastră. 3. "Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu". A cunoaşte iubirea lui Dumnezeu din cuvintele lui Dumnezeu
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua, bine aţi venit!
Continuăm catehezele despre Duhul Sfânt care conduce Biserica spre Cristos speranţa noastră. El este călăuza. Data trecută am contemplat lucrarea Duhului în creaţie; astăzi îl vedem în revelaţie, pentru care Sfânta Scriptură este mărturie inspirată de Dumnezeu şi autoritară.
În Scrisoarea a Doua a Sfântului Paul către Timotei este conţinută această afirmaţie: "Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu" (3,16). Şi un alt text din Noul Testament spune: "Oamenii, conduşi de Duhul Sfânt, au vorbit de la Dumnezeu" (2Pt 1,21). Aceasta este doctrina inspiraţiei divine a Scripturii, aceea pe care o proclamăm ca articol de credinţă în Crez, când spunem că Duhul Sfânt "a grăit prin profeţi". Inspiraţia divină a Bibliei.
Duhul Sfânt, care a inspirat Scripturile, este şi Cel care le explică şi le face veşnic vii şi active. Din inspirate, le face inspiratoare. "Sfintele Scripturi, fiind inspirate de Dumnezeu - spune Conciliul al II-lea din Vatican - şi consemnate în scris o dată pentru totdeauna, ne comunică, în mod imuabil, cuvântul lui Dumnezeu însuşi, iar în cuvintele profeţilor şi ale apostolilor fac să răsune glasul Duhului Sfânt" (DV, 21). În acest mod Duhul Sfânt continuă, în Biserică, acţiunea lui Isus Înviat care, după Paşte "a deschis mintea discipolilor ca să înţeleagă Scripturile" (cf. Lc 24,45).
De fapt, se poate întâmpla ca un anumit text din Scriptură, pe care l-am citit de atâtea ori fără o emoţie deosebită, într-o zi s-o citim într-un climat de credinţă şi de rugăciune, şi atunci acel text pe neaşteptate se luminează, ne vorbeşte, proiectează lumină asupra unei probleme pe care o trăim, face clară voinţa lui Dumnezeu pentru noi într-o anumită situaţie. Cărui lucru se datorează această schimbare, dacă nu unei iluminări a Duhului Sfânt? Cuvintele Scripturii, sub acţiunea Duhului, devin luminoase; şi în acele cazuri se atinge cu mâna cât de adevărată este afirmaţia din Scrisoarea către Evrei: "Cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri; [...]" (4,12).
Fraţilor şi surorilor, Biserica se hrăneşte din lectura spirituală a Sfintei Scripturi, adică din lectura făcută sub conducerea Duhului Sfânt care a inspirat-o. În centrul său, ca un far care luminează totul, este evenimentul morţii şi învierii lui Cristos, care împlineşte planul de mântuire, realizează toate figurile şi profeţiile, dezvăluie toate misterele ascunse şi oferă adevărata cheie de lectură a întregii Biblii. Moartea şi învierea lui Cristos este farul care luminează toată Biblia şi luminează şi viaţa noastră. Apocalipsul descrie toate acestea cu imaginea Mielului care rupe sigiliile cărţii "scrise pe dinăuntru şi pe dinafară, dar sigilată cu şapte sigilii" (cf. Ap 5,1-9), Scriptura din Vechiul Testament. Biserica, Mireasa lui Cristos, este interpretă autorizată a textului Scripturii inspirat, Biserica este mediatoarea proclamării sale autentice. Deoarece Biserica este înzestrată cu Duhul Sfânt - pentru aceasta este interpretă -, ea este "coloana şi temelia adevărului" (1Tim 3,15). De ce? Pentru că este inspirată, ţinută fermă de Duhul Sfânt. Şi este misiunea Bisericii să-i ajute pe credincioşi şi pe cei care caută adevărul să interpreteze în mod corect textele biblice.
Un mod de a face lectura spirituală a cuvântului lui Dumnezeu este acela care se numeşte lectio divina, un cuvânt pe care probabil nu înţelegem ce înseamnă. Constă în a dedica un timp din zi pentru lectura personală şi meditativă a unui text din Scriptură. Şi acest lucru este foarte important: în fiecare zi ia-ţi un timp pentru a asculta, pentru a medita, citind un text din Scriptură. Şi pentru aceasta vă recomand: să aveţi mereu o Evanghelie de buzunar şi purtaţi-o în geantă, în buzunare... Astfel când sunteţi în călătorie sau când sunteţi un pic liberi o luaţi şi citiţi... Acest lucru este foarte important pentru viaţă. Luaţi o Evanghelie de buzunar şi în timpul zilei citiţi-o o dată, de două ori, când se poate. Dar lectura spirituală prin excelenţă a Scripturii este cea comunitară care se face în liturgie, la Liturghie. Acolo vedem cum un eveniment sau o învăţătură, dată în Vechiul Testament, găseşte împlinirea sa deplină în Evanghelia lui Cristos. Şi omilia, acel comentariu pe care îl face celebrantul, trebuie să ajute la transferarea cuvântului lui Dumnezeu de la carte la viaţă. Dar pentru aceasta omilia trebuie să fie scurtă: o imagine, un gând şi un sentiment. Omilia nu trebuie să dureze mai mult de opt minute, pentru că după aceea cu timpul se pierde atenţia şi oamenii adorm, şi au dreptate. O omilie trebuie să fie astfel. Şi asta vreau să spun preoţilor, care vorbesc mult, de atâtea ori, şi nu se înţelege despre ce vorbesc. Omilie scurtă: un gând, un sentiment şi o idee pentru acţiune, pentru a şti ce este de făcut. Nu mai mult de opt minute. Pentru că omilia trebuie să ajute la transferarea cuvântului lui Dumnezeu de la carte la viaţă. Şi printre multele cuvinte ale lui Dumnezeu pe care le ascultăm în fiecare zi la Liturghie sau la Liturgia Orelor, există mereu unul destinat în mod deosebit nouă. Ceva ce atinge inima. Primită în cuvânt, el poate lumina ziua noastră, poate anima rugăciunea noastră. Este vorba de a nu-l lăsa să cadă în gol!
Încheiem cu un gând care ne poate ajuta să ne îndrăgostim de cuvântul lui Dumnezeu. Ca anumite bucăţi muzicale, Sfânta Scriptură are şi ea o notă de fundal care o însoţeşte de la început până la sfârşit, şi această notă este iubirea lui Dumnezeu. "Toată Biblia - afirmă Sfântul Augustin - nu face decât să relateze iubirea lui Dumnezeu" (De catechizandis rudibus, I, 8, 4: PL 40, 319.). Şi Sfântul Grigore cel Mare defineşte Scriptura "o scrisoare a lui Dumnezeu atotputernicul adresată creaturii sale", ca o scrisoare a Mirelui adresată miresei, şi îndeamnă "să înveţe să cunoască inima lui Dumnezeu în cuvintele lui Dumnezeu" (Registrum Epistolarum, V, 46, ed. Ewald-Hartmann, p. 345-346).
"Prin această revelaţie - spune tot Conciliul al II-lea din Vatican -, Dumnezeu cel nevăzut, în belşugul iubirii sale, se adresează oamenilor ca unor prieteni şi intră în relaţie cu ei pentru a-i chema şi a-i primi la împărtăşire cu el" (DV, 2).
Iubiţi fraţi şi surori, înainte cu lectura Bibliei! Dar nu uitaţi Evanghelia de buzunar: să o purtaţi în geantă, în buzunare şi în vreun moment al zilei să citiţi un pasaj. Şi asta vă va face foarte apropiaţi de Duhul Sfânt care este în cuvântul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt, care a inspirat Scripturile şi acum suflă din Scripturi, să ne ajute să percepem această iubire a lui Dumnezeu în situaţiile concrete ale vieţii. Mulţumesc.
* * *
Şi să nu uităm martirizata Ucraina, să nu uităm Palestina, Israelul. Să nu uităm Myanmarul şi atâtea ţări care sunt în război. Să ne rugăm pentru pace, astăzi avem nevoie de pace. Războiul este mereu, din prima zi, o înfrângere. Să ne rugăm pentru pace. Fie ca Domnul să ne dea forţă pentru a lupta mereu pentru pace.
Şi pentru voi toţi binecuvântarea mea!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
