Crăciunul la Betleem, Mons. Pizzaballa: "Calea celor mici"
De Giorgio Bernardelli
În Ţara Sfântă unde fiecare piatră, fiecare cuvânt, fiecare gest este revendicat ca mare, Crăciunul revelează din nou un Dumnezeu care alege să se facă mic. Nu putea alege contrast mai puternic administratorul apostolic al patriarhiei latine, monseniorul Pierbattista Pizzaballa, pentru această noapte de Crăciun 2017 la Betleem. Noapte ritmată şi anul acesta de ceremonialul din totdeauna în locul unde s-a născut Isus, cu apogeul în Liturghia din biserica "Sfânta Ecaterina", avândul pe preşedintele Autorităţii Naţionale Palestiniene, Abu Mazen, prezent în prima bancă. Este zdruncinat Betleemul de ploaie şi de vânt, se numărătoare oamenilor care sunt prezenţi (mai puţin decât altădată, când în schimb până cu câteva săptămâni în urmă Ţara Sfântă era plină de pelerini). Dar climatul mai general de tensiune - cu polemicile şi violenţele care au urmat după declaraţia lui Donald Trump despre Ierusalim capitală - marchează acest Crăciun la Betleem. Chiar şi cuvintele de urare adresate creştinilor cu această ocazie de Abu Mazen şi de premierul izraelian Benjamin Netanyahu au fost pentru fiecare ocazia pentru a încerca să aducă apa la moara proprie, în obişnuita ritualitate tristă a conflictului.
Şi atunci iată că în noaptea care comemorează un Prunc erupe referinţa la Evanghelia celor mici. În omilia sa, Pizzaballa avertizează imediat cu privire la riscul "unei sărbători, frumoase şi dragi cât vrem noi, dar făcută mută şi nesemnificativă, aproape clară de repetarea sa tradiţională". În timp ce, în schimb, Crăciunul este "o profeţie, propunerea unui drum contrar". Drumul - întocmai - al unui Dumnezeu care alege să se facă mic. "De obicei cel mic devine mare, cel slab vrea să se facă puternic, cel sărac doreşte să fie bogat - afirmă administratorul apostolic -. Istoria noastră merge aşa. Măreţia şi puterea sunt visul nostru, dorinţa ascunsă care ne mişcă pe toţi, în raporturile zilnice ca şi în relaţiile internaţionale. Un război pe care în fiecare zi Irodul care e la rând îl duce pentru a deveni mai mare, pentru a ocupa mai mult spaţiu, pentru a apăra poziţii şi graniţe". Este "istoria din aceste zile", afirmă el cu o referinţă clară la avalanşa de cuvinte şi dovezi de forţă asupra Ierusalimului din aceste ultime săptămâni.
Dar aceasta este o noapte care merge dincolo de analizele politice. Nu lipseşte - desigur - recomandarea făcută "celor care au puterea de a decide despre viitorul nostru", "să nu se teamă să îndrăznească şi să rişte. Să nu se teamă de singurătate. Astăzi mai mult decât ieri - explică prelatul - avem nevoie de voi, de o politică adevărată şi serioasă. În pofida multelor dezamăgiri din trecut şi din aceste zile, nu renunţaţi să aveţi o viziune, ci dimpotrivă lăsaţi-vă provocaţi de strigătul celor săraci şi al celor ce plâng pentru că Domnul nu uită strigătul celor ce plâng".
Însă modul în care Dumnezeu nu uită, cheamă în cauză oricum pe fiecare: lumii care caută "o Împărăţie puternică şi tare, care să ne facă să ne simţim ocrotiţi, în siguranţă" la Crăciun îi este oferit "un semn opus, un nou-născut plăpând şi lipsit de apărare". Logica e cea care se schimbă: "De la cel mare la cel mic, de la forţă la slăbiciune, de la putere la dar, pentru că Dumnezeu aşa acţionează". "Simt această profeţie deosebit de adevărată nu numai pentru fiecare, ci pentru noi toţi creştinii din Ţara Sfântă - comentează Pizzaballa - preocupaţi şi poate înspăimântaţi de reducerea numerelor noastre, de insuficienţa mijloacelor noastre, de nesiguranţa care caracterizează trăirea noastră zilnică. Prinşi între puteri care se opun, victime uneori ale unor dinamici şi strategii mai mari decât noi, am vrea poate şi noi să urmăm căi de forţă şi de putere. Neliniştea şi frica ar putea să ne facă insensibili faţă de acel semn şi să ne inducă să transformăm Crăciunul în simplă sărbătoare a identităţii şi a consolării şi să căutăm şi noi forţă şi putere, bogăţie şi posesie. În schimb Crăciunul, revelându-ne acţiunea lui Dumnezeu, ne dezvăluie cine suntem şi cine trebuie să fim ca şi creştini, aici şi în toată lumea".
Iată - aşadar - mesajul pentru Betleemul de astăzi: în faţa logicilor musculare care străbat Ţara Sfântă şi lumea întreagă, trebuie să ne redescoperim "semn discret al puterii iubirii, început umil al unei Împărăţii a păcii şi a adevărului, care va veni nu cu forţa armelor ci cu convertirea vieţii, prezenţă de împărtăşire şi de fraternitate, slabă probabil, răstălmăcită şi chiar contestată, dar profeţie şi vestire a prezenţei lui Dumnezeu între oameni".
De aici invitaţia la curaj, adresată înainte de toate Bisericii din Ţara Sfântă: "Putem continua să trăim şi să rămânem aici, în slăbiciune şi în sărăcie - îndeamnă conducătorul comunităţii de rit latin din Ţara Sfântă - pentru că acestea sunt căile lui Dumnezeu atunci când vrea să vină în lume şi să binecuvânteze omenirea". Care este apoi aceeaşi logică cerută politicii, pentru a ieşi din drumul fără ieşire în care se pare că a ajuns cu privire la problema Ierusalimului: "Curaj şi vouă, puternici ai lumii - conclude Pizzaballa -. Puteţi îndrăzni aventura păcii şi a fraternităţii, renunţând la ţinte de măreţie şi putere şi aplecându-vă ca să slujiţi binele fraţilor: poarta umilinţei care introduce în Bazilica Naşterii este şi intrarea în adevărata măreţie".
(După Vatican Insider, 25 decembrie 2017)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
