Astăzi, 31 octombrie 2017, ultima zi a anului comemorării comune a Reformei, suntem foarte recunoscători pentru darurile spirituale şi teologice primite prin intermediul Reformei; a fost vorba despre o comemorare împărtăşită nu numai între noi ci şi cu partenerii noştri ecumenici la nivel mondial. În acelaşi timp, am cerut iertarea pentru păcatele noastre şi pentru modul în care creştinii au rănit Trupul Domnului şi s-au ofensat reciproc în cei cinci sute de ani de la începutul Reformei până astăzi.
Noi, luterani şi catolici, suntem profund recunoscători pentru drumul ecumenic pe care l-am întreprins împreună în ultimii cincizeci de ani. Acest pelerinaj, susţinut de rugăciunea noastră comună, de cultul divin şi de dialogul ecumenic, a condus la depăşirea prejudecăţilor, la intensificarea înţelegerii reciproce şi la obţinerea de acorduri teologice decisive. În lumina atâtor binecuvântări de-a lungul parcursului nostru, ne înălţăm inimile noastre în lauda adusă lui Dumnezeu unul şi întreit pentru harul primit.
Astăzi vrem să amintim un an marcat de evenimente ecumenice de importanţă incisivă, un an început la 31 octombrie 2016 cu rugăciunea comună luterană-catolică celebrată la Lund, în Suedia, în prezenţa partenerilor noştri ecumenici. Papa Francisc şi episcopul Munib A. Younan, pe atunci preşedinte al Federaţiei Luterane Mondiale, în timpul acestui serviciu liturgic prezidat de ei, au semnat o declaraţie comună, angajându-se să continue împreună drumul ecumenic spre unitatea pentru care s-a rugat Cristos (cf. In 17,21). În aceeaşi zi, şi slujirea noastră comună în favoarea celor care au nevoie de ajutorul nostru şi de solidaritatea noastră a fost întărită graţie unei scrisori de intenţii semnată de Caritas Internationalis şi de Lutheran World Federation World Service.
Papa Francisc şi preşedintele Younan au declarat împreună: "Mulţi membri din comunităţile noastre aspiră să primească Euharistia la o unică masă, ca exprimare concretă a unităţii depline. Trăim experienţa durerii celor care împărtăşesc toată viaţa lor, dar nu pot să împărtăşească prezenţa răscumpărătoare a lui Dumnezeu la masa euharistică. Recunoaştem responsabilitatea noastră pastorală comună de a răspunde la setea şi la foamea spirituale ale poporului nostru de a fi una în Cristos. Dorim cu ardoare ca această rană în Trupul lui Cristos să fie vindecată. Acesta este obiectivul eforturilor noastre ecumenice, pe care vrem să le continuăm, reînnoind şi angajarea noastră pentru dialogul teologic".
Printre binecuvântările experimentate în timpul anului comemorării este faptul că, pentru prima dată, luteranii şi catolicii au văzut Reforma dintr-o perspectivă ecumenică. Acest lucru a făcut posibilă o nouă înţelegere a acelor evenimente din secolul al XVI-lea care au condus la despărţirea noastră. Recunoaştem că, dacă este adevărat că trecutul nu poate să fie schimbat, este la fel de adevărat că impactul său de astăzi asupra noastră poate să fie transformat în aşa fel încât să devină un impuls pentru creşterea comuniunii şi este un semn de speranţă pentru lume: speranţa de a depăşi diviziunea şi fragmentarea. Încă o dată, a reieşit clar că ceea ce ne uneşte este cu mult superior decât ceea ce ne desparte.
Suntem bucuroşi că Declaraţia comună despre doctrina justificării, semnată solemn de Federaţia Luterană Mondială şi de Biserica romano-catolică în 1999, a fost semnată şi de Consiliul Metodist Mondial în 2006 şi, în timpul acestui an de comemorare a Reformei, de Comuniunea Mondială a Bisericilor Reformate. Chiar astăzi, Declaraţia este primită şi receptată de Comuniunea Anglicană în cursul unei solemne ceremonii în Abaţia din Westminster. Pe această bază, comunităţile noastre creştine pot construi o legătură tot mai strânsă de consens spiritual şi de mărturie comună în slujba Evangheliei.
Privim cu satisfacţie la numeroasele iniţiative de rugăciune comună şi de cult divin pe care luteranii şi catolicii le-au împărtăşit împreună cu partenerii lor ecumenici în diferite părţi ale lumii, precum şi la întâlnirile teologice şi la publicaţiile importante care au dat substanţă acestui an de comemorare.
Cu o privire îndreptată spre viitor, ne angajăm să continuăm drumul nostru comun, conduşi de Duhul lui Dumnezeu, spre unitatea crescândă voită de Domnul nostru Isus Cristos. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi într-un spirit de rugăciune, vrem să discernem interpretarea noastră despre Biserică, Euharistie şi Slujire, străduindu-ne să ajungem la un consens substanţial cu scopul de a depăşi diferenţele care încă sunt izvor de diviziune între noi. Cu profundă bucurie şi recunoştinţă, ne încredem în faptul "că cel care a început în [noi] această lucrare bună o va duce la îndeplinire până în ziua lui Cristos Isus" (Fil 1,6).
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
