Între 20 şi 23 decembrie 2015, Parohia Romano-Catolică Ciugheş, l-a avut ca oaspete, venit de la Iaşi, pe tânărul preot dr. Felician Tiba. Spun tânăr, deoarece pentru vârsta Sfinţiei sale şi tema profundă şi îndrăzneaţă pe care a dezbătut-o în aceste zile cu credincioşii parohiei, a necesitat cu adevărat un curaj tineresc.
Aceste zile s-au numit "Zilele familiei şi ale milostivirii".
Seară de seară, dimineaţa cu noaptea în cap, tineri, bătrâni, femei, bărbaţi, copii, cupluri cu experienţa vieţii, sau tineri căsătoriţi mergeau să-i asculte sfatul.
Într-o lume zbuciumată de nevoi, modelele de viaţă au devenit o floare rară. Lecţiile de caracter şi trăinicie trebuie respectate şi transformate în repere ale comunităţii locale. O astfel de lecţie, poate cea mai grea din toate încercările pe care ni le pune în faţă viaţa, este căsnicia - o instituţie tot mai ameninţată de instabilitatea timpurilor noastre. Iată de ce aceste zile şi în acest loc asemenea sfaturi s-au potrivit ca o mănuşă.
Am avut fericitul prilej să fiu în satul natal cu soţia, să-i ascultăm sfaturile utile, chiar dacă avem patruzeci şi unu de ani de căsnicie. Amândoi am avut ca profesii munca cu omul. Dar aceste patru zile, dacă ar fi fost cu trei decenii mai către înapoia vieţii mele, sfaturile pe care le-aş fi dat tinerilor ostaşi ar fi fost cu atât mai bogate, iar viaţa de familie cu atât mai plăcută. În aceste zile cuplurile de bătrâni au înţeles că nu-i o ruşine să-ţi conduci "băbuţa" de mâna muncită pe uliţa satului.
Tot în aceste trei zile, soţii au înţeles că bastonul de sprijin folosit la vârsta senectuţii este pentru cel ce a rămas văduv. Dacă ambii soţi trăiesc, bastonul de sprijin este perechea, alături de care ai jurat cu mâna pe cruce să treci prin viaţă.
Tot în aceste zile cuplurile de familii au înţeles efectul nociv al alcoolului asupra familiei şi a educaţiei copiilor. Dar au mai înţeles că doar împreună şi cu un efort conjugat pot scăpa de acest flagel.
Atât eu, cât şi soţia, născuţi în acest sat, am avut prilejul să asistăm la o lansare de carte. Bucuroşi cuplurile de căsătoriţi se grăbeau să cumpere cartea Vreau să înţeleg cu cine mă căsătoresc. O carte, autor fiind acelaşi preot, este recomandată viitorilor soţi şi nu numai. Este un curs de pregătire umană pentru a intra în viaţa de familie. S-au grăbit tineri, bătrâni, bărbaţi, femei să cumpere preţioasa lucrare, care merită cu prisosinţă să fie în biblioteca fiecărei familii.
În seara zilei de 22 decembrie, în mijlocul credincioşilor a poposit doamna Eugenia Dămătăr, venită cu soţul ei de la Iaşi, să ne vorbească, atât din cele învăţate despre căsătorie, cât şi din experienţa domniei sale, având peste treizeci de ani de căsnicie. După frumoasa şi utila prelegere, am admirat cum minunatul cuplu, alături, în aceeaşi bancă, ascultau cu evlavie, sfânta Liturghie.
Ultima seară a fost dedicată tinerilor şi adolescenţilor. La acest capitol nu am participat, deoarece de mult am depăşit această vârstă. Dar am văzut foarte mulţi băieţi şi fete frumoase, aşteptând nerăbdători, întâlnirea cu părintele. Bucuros aş fi ca după o astfel de întâlnire, să se înfiripeze viitoarele cupluri pe care părintele paroh Anton Egner să-i unească pe viaţă.
Am totuşi o amărăciune personală. Se apropie sfârşitul de an, prilej cu care parohul face un bilanţ statistic anual. Constat an de an, că numărul noilor născuţi în satul natal este mai mic decât numărul decedaţilor, iar cununiile se pot număra pe degete. Când eram copil, generaţia celor născuţi în anul 1950, frecventam două clase paralele a câte 30 de elevi. Astăzi în clasele I-IV cu greu se adună 12 elevi.
Întâlnirea cu cucernicul preot a avut mult mai multe teme dezbătute, dar nu sunt persoana potrivită, nici prin talent şi nici ca formare, să le transform în fraze. Rămâne ca dragii mei ciugheşeni să le aplice chiar şi numai trei sferturi şi ar fi mulţumitor.
Închei cu o notă de optimism, rugându-l pe părintele Felician să vină mai des în parohia noastră, deoarece credincioşii din Ciugheş l-au îndrăgit.
Înţelepciunea, înseamnă să respiri uşor,
Şi după lacrimi să zâmbeşti.
Petalele ce cad din trandafiri
Şi nu se aud când mor, să le iubeşti.
Priveşte la copacii înverziţi din bătătură
Când cad, întotdeauna către cer privesc.
Şi-n ruga lor cea verde parcă cer,
Mai multă dragoste, şi mai puţină ură!
Sărbători fericite! Dragii mei ciugheşeni, oriunde v-aţi afla.
Crăciun fericit, dragă redacţie!
Familia Nicolae şi Catrina Baltă
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 21-23 decembrie: Ciugheş: Zilele familiei şi ale milostivirii
