"Bucuria este tăria voastră". Este o invitaţie şi, în acelaşi timp, un program de viaţă, cel pe care papa Francisc l-a încredinţat celor 73 de fraţi minori capucini din provincia de Marche, întâlniţi în dimineaţa de joi, 10 octombrie 2019, în salonul mic de la Aula "Paul al VI-lea". Un colocviu cordial, impregnat de fraternitate şi de simplitate, care a fost ritmat de câteva întrebări adresate pontifului.
Papa a vorbit înainte de toate despre chemarea lui Dumnezeu, amintind că El cheamă în mod diferite şi în modalităţi diferite. Şi face asta invitând în fiecare timp la convertire, care este o alegere puternică, o decizie care îl implică pe consacrat şi îl duce înainte pe calea vieţii. Unul din riscurile care se pot întâlni, dacă nu ne lăsăm implicaţi şi puşi în discuţie de Dumnezeu, este "aciditatea religioasă", din care derivă nefericirea. Consacraţii devin astfel "colecţionari de nedreptăţi", conform atitudinii tipice a celui care se simte mereu victimă şi cade apoi în plângeri continue. Sfânta Tereza a lui Isus, a amintit papa în această privinţă, le avertiza pe călugăriţe cu privire la ispita de a se considera obiect al nedreptăţilor. Este vorba despre "acţiune plângăcioasă", o atitudine care trebuie contrastată tocmai cu convertirea. Aşadar, a intra în comunitate înseamnă a ne pregăti să trecem de la convertire la convertire, pentru că asta induce la umilinţă.
După aceea a subliniat din nou importanţa de a vorbi nerecurgând la adjective ci cu teologia substantivelor, aşa cum indică şi spiritul franciscan.
O altă temă tratată a fost misionaritatea, temă de care se leagă lipsa de vocaţii. Cu consacrarea, a spus pontiful, nu trebuie să se mai gândim la noi înşine ci să trăim ca martori. Desigur, nu trebuie să facem prozelitism, ci să-l predicăm pe Isus mai mult cu existenţa decât cu cuvintele, aşa cum le recomanda fraţilor săi chiar Francisc de Assisi. Nu întâmplător, chiar şi sfinţii contemporani ca Tereza de Calcutta s-au bucurat în viaţă de un respect unanim, din partea credincioşilor şi a necredincioşilor, tocmai graţie mărturiei lor. De aceea papa i-a invitat pe capucini să ofere această mărturie cu blândeţe dar mai ales cu sărăcie, care trebuie să fie trăită în concret, fără a uita că diavolul intră tocmai prin buzunare, adică prin lipsa de coerenţă cu votul de sărăcie. Ea, spunea Ignaţiu de Loyola, trebuie să fie "mamă şi zid" al vieţii călugăreşti.
Francisc a avertizat cu privire la mondenitatea în care alunecă uneori Biserica. Spiritul monden face rău Bisericii, aşa încât Isus, în rugăciunea sa, îi cere Tatălui să nu-i îndepărteze din lume ci de spiritul lumii care ruinează totul şi provoacă falsitate. Pentru a contrasta acest rău este nevoie de umilinţă. O altă ispită pentru Biserică este clericalismul, fiu al mondenităţii. Asta riscă să-i transforme pe păstori din slujitori în stăpâni. De aceea, este nevoie, a subliniat pontiful, să se redescopere şi să se reia structura de slujire în cadrul comunităţii ecleziale.
După aceea papa i-a invitat pe capucini să trăiască Regula lor cu naturaleţe, acceptându-i pe alţii şi respectându-i. Comuniunea fraternă se realizează desigur, nu se creează în mod artificial. Ea este un har al Duhului Sfânt şi se hrăneşte cu iertare. În această privinţă, Francisc a vorbit despre milostivire. Dumnezeu, a amintit el, nu încetează niciodată să ierte; eventual noi suntem cei care încetăm să cerem iertare. Pontiful a amintit în această privinţă două exemple: primul este cel al unui bătrân capucin care trăia la Buenos Aires, care, gândindu-se la iertarea şi la dezlegarea acordată atâtor credincioşi care stăteau la rând la confesionalul său, îndepărta îndoiala că a fost prea milostiv mergând în faţa altarului şi spunându-i lui Isus că El însuşi i-a dat exemplul; al doilea este cel al personajului părintelui Felice reprezentat de Alessandro Manzoni în "Logodnicii", semn al unei milostiviri concrete între nevoiaşi şi păcătoşi.
În cuvintele papei a răsunat şi îndemnul de a redescoperi compasiunea şi capacitatea de a plânge. Apoi, n-a lipsit o referinţă la nevoia de a evangheliza Europa, care din "mamă" a devenit "bunică" şi nu mai reuşeşte să genereze fii în credinţă. Tinerele Biserici pot să ajute bătrânul continent să înflăcăreze din nou jarul credinţei care încă mai ard. Este suficient să se ia în considerare mărturia atâtor femei filipineze care lucrează în slujba familiilor mai înstărite. Sunt alese cu funcţii şi îndatoriri foarte precise, însă în dialogul lor cotidian cu copiii şi cu tinerii din aceste familii de fapt se transformă în catehete.
În sfârşit, pontiful a încheiat întâlnirea lăsându-le capucinilor misiunea de a demara procese de mărturie faţă de tinerii care sunt admiraţi de spiritul franciscan şi deschid în faţa carismei bucuriei şi a simplităţii pe care exemplul sfântului Francisc îl oferă în orice timp.
Superiorul provincial, fratele Sergio Lorenzini, în numele tuturor fraţilor i-a mulţumit papei pentru că a vizita de două ori Marche, şi îndeosebi Camerino şi populaţiile care suferă după cutremur, amintind şi că în 2028 se vor celebra cinci sute de ani de la întemeierea ordinului şi că la Camerino a fost deschis primul convent capucin. După aceea i-a prezentat papei câteva daruri, primul dintre toate un tablou, operă a unui artist din Marche, în care este reprezentată panorama oraşului Camerino: sub coline, schiţate cu culorile caracteristice ale zonei locale, sunt reprezentaţi câţiva fraţi, surori clarise şi persoane care au pierdut casele lor la cutremur. Intenţia este aceea de a aminti vizita papei în localitatea lovită de seism. După aceea a fost dăruită pontifului o sculptură care provine din Benin, învăluită de eşarfă din regiunea Wolaita, în Etiopia, două ţâri africane unde capucinii sunt prezenţi. Papa le-a oferit două cărţi: Fraţilor mei preoţi, care conţine scrisoarea scrisă preoţilor cu ocazia celei de-a 160-a aniversări a morţii sfântului paroh de Ars; volumul episcopului Marcello Semeraro, cu titlul A asculta şi a îngriji inima; şi publicaţiile lui Emiliano Antenucci Chi calunnia uccide [Cel care calomniază ucide] şi Non sparlare degli altri [Nu vorbi rău despre alţii].
(După L'Osservatore Romano, 11 octombrie 2019)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
